Sentimentele ... între lumini și umbre

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/11/sentimentele-intre-lumini-si-umbre.html

In inima omului isi au locul tot felul de sentimente. Si ura dar si iubire, si bucurie dar si tristete, si empatie dar si apatie, si compasiune dar si neîndurare. Si toleranță dar si intoleranță, încredere dar si neîncredere...

Suntem ambivalenți. In noi sălășluiesc si coexistă, sentimente bune, denumite si pozitive dar si sentimente asa-numite negative. Multi cred ca sentimentele negative sunt o nenorocire dar ele exista si de cele mai multe ori, nu ne ocolesc. Pe niciunul dintre noi. Oricât de îngeri coborâți pe Pământ ne-ar placea sa credem ca suntem. Știu asta pentru ca sunt om și sunt "mobilată" ca fiecare, cu bune, cu rele...

E drept, sentimentele bune ne înfrumuseteaza ca ființe. Dar cum nu putem fi atat de simpli precum personajele de telenovele, adica nu ne putem împarți doar in "buni" si "răi", a judeca superficial oamenii nu e recomandat si e si riscant.

A gandi despre cineva ca e in totalitate si pana in strafundurile fiintei sale complet si defintiv "rau" nu poate fi adevarat.
Sentimentele bune pot salaslui chiar si intr-un astfel de om. De asemenea, bun in totalitate nu e nimeni. Caracterul uman are lumini si umbre.

Cine poate spune care sentimente sunt acelea frumoase? Cine poate spune care sentimente sunt cele negative? Sau doar negative? Teoretic exista clasificari. 

De exemplu putem lua in discutie ura... Este unul dintre cele mai blamate sentimente considerate negative. O putem asocia cu dusmania, cu ostilitatea, cu antipatia sau aversiunea fata de o fiinta sau mai multe. Putem sa extirpam ura? Sa consideram ca o putem inlocui doar cu sentimente de iubire? Poate ca ar fi posibil. Pentru cat timp insa? 

Putem trata cu iubire persoana care dupa ce a jefuit o casa mai ia si viața proprietarului? Sau putem imagina alte situații similare. Nu e realist așa ceva. Uneori ura funcționeaza protectiv referitor la sursa raului. 

Se știe ca orice sentiment, cat ar fi de frumos, dus insa la extrem, nu mai e benefic, poate deveni unul negativ. Chiar si un sentiment frumos ca iubirea. Iubirea prea multa poate sufoca, e distructiva.

Teoretic, mai nou, exista o intreaga filosofie despre sentimentele pozitive si despre cum sa procedam sa ne guverneze viata doar acestea iar pe celelalte sa le ignoram. Curentul se numeste "Think positive!".  Chipurile spre a ne imbunatati si infrumuseța viata.

Negarea sentimentelor, adica a acelora considerate negative, duce la alienarea omului. Omul educat astfel nu-si mai recunoaste propriile stari, propriile trairi. Prin asa-zisa gandire pozitiva nu putem elimina emotiile, cele considerate negative, nu putem sa disimulam la nesfarșit, sa ne prefacem ca nu exista si sa încercam a mima o fericire inexistenta. Pe care doar ne-o autosugestionam.

Copiii nu pot fi crescuti inoculandu-li-se idei precum: "mergi inainte fara frică", "fără furie!", "lasă tristețea de-o parte!". Asemenea îndemnuri nu-i "ajută" decat sa devina adulti fara personalitate, incapabili sa-si inteleaga limitele si spaimele firesti, umane. Nu suntem roboți. Daca omul e trist, trebuie sa accepte ca e trist. Daca ii e teamă, la fel, trebuie sa accepte acest lucru, e un sentiment care ne face atât de umani... Literatura motivaționala abundă de lectii despre cum sa trăim frumos. Totuși ele nu funcționeaza, dezbinare și ură mai mare între oameni nu a existat vreodată în istoria omenirii. 

De aceea e mai bine sa avem sentimente poate mai putin alese dar vizibil afișate, autentice si pe care sa ni le asumam cu curaj decat sa avem sentimente de fațadă, bine "promovate", ele fiind doar in intentie sentimente alese, substratul lor fiind cu totul altul.
De aceea, în viață, sunt totuși preferați oamenii sinceri în detrimentul celor falși, sunt preferați oamenii capabili să înțeleagă că suntem diferiți, unici, irepetabili și că nu putem împărtași cu toții aceleași aspirații, experiențe, trăiri. În asta și constă frumusețea lumii. Iar oamenii autentici vor fi întotdeauna la modă.