Thursday, February 21, 2013

Ca un zbor de fluture albastru...


La job are, de când se știe, probleme mai mari sau mai mici cu șefii. Aproape toți i-au facut sau îi fac diverse propuneri. O cafea, o ieșire în natură, alții chiar mai mult.  
Tot la job, colegii, mai ales cei noi, cei ieșiti de curând de prin facultăți, o tutuiesc. Pană află...

Merge pe străzi și masculi mai îndrăzneți o claxonează, o fluieră admirativ sau, pur și simplu, cei mai curajoși îi șoptesc din vârful buzelor "ce frumoasă ești!".
Alții, și mai curajoși, îi urmăresc cu privirile, mult și bine, silueta gracilă. Unii chiar opresc autoturismele făcându-i invitații. Îi ignora amuzată.

Câte unul dintre cei foarte curajoși sau tupeiști o opresc pe stradă încercând o cunoaștere.
O distrează atât de mult situațiile create încât de abia își poate stăpâni râsul. De fiecare dată. Nu refuză însă întotdeauna să vorbească cu ei. De mulți ani e atât de obișnuită cu astfel de reacții încât nimic nu e nou. Știe exact ce să le spună și cum.

Amical, a mai ieșit cu câte unul la o cafea, la o pizza sau chiar la un restaurant. Ieșirile care nu o obligă la nimic o fac să se simtă bine, să fie spirituală, dezinvoltă, să fie atât de feminină încât respectivii sunt copleșiți. La urma-urmei nu strică niciodată să cunoști oameni chiar dacă sunt doar bărbați însa cei pe care i-a însoțit înțeleg greu ulterior că mai mult de atât nu au cum visa vreodată, cu toate insistențele lor. Care nu sunt puține mai ales după ieșirile ce par reușite. 

E după-amiază. Se îndreaptă fără grabă spre casă. Intră, urcă cele două etaje, apoi din nou intră, aprinde lumina în hol. Totul e în ordine. Scoate cizmulițele din piele apoi elegantul paltonaș bleumarin și aruncă o privire fugara oglinzii din hol. Prietenoasă, oglinda îi face cu ochiul.
Se dezbracă și se schimbă în liniște, cu gesturi lente. Apoi se așează în fața oglinzii să se demachieze. Un fel de a spune. Nu folosește mare lucru, doar un machiaj extrem de discret. Mai degrabă să înlăture praful fin ce inevitabil se depune pe chip în cursul unei zile.
Se privește cu atenție, ca în fiecare zi...

"Am veniiit! se aude un glas frumos, de bărbat tânăr. Apoi ajung la ea zgomotele atât de familiare ale mapei aruncate cam neglijent pe masuță și ale hainelor puse în cuierul din hol.  
"Sărut mana!...am venit!" insistă tânărul. Un zâmbet, ca un zbor de fluture albastru, îi trece peste chip, auzindu-l. 
"Te-am auzit. Scuză-ma, am puțină treabă..."

Continuând să-și privească chipul luminos își trecu mâna peste conturul oval și ferm al feței...se uită la buzele pline, frumos conturate. Îsi masură desenul sprâncenelor...scrută fina tendință de încruntare dintre ele. Ochii frumoși, albaștri-cenușii, erau norocoși. De abia începeau să se vadă la extremitățile lor câte două-trei riduri delicate atunci când râdea. Dar astea le aveau și multe dintre fetele ce abia depășiseră douăzeci de ani. 

Din nou zâmbi unor gânduri. Bărbații care doreau s-o cunoască aveau între treizeci și cel mult treizeci și cinci de ani. Pentru ea timpul părea să fi încremenit în ziua când rămăsese să lupte cu toate de una singură, în urmă cu mulți ani. Înțelegea că avea in fel de problemă. Un fost coleg, cu care se revăzuse după o perioadă lungă, o întrebase, în mod foarte serios, ce secret ascundea.
În ultimii doi-trei ani până și fiul ei făcea haz și-i spunea că uneori îi e greu să meargă cu ea pe stradă. Totuși...el știa...era mama lui. Cum știa și că avea patruzeci și șapte de ani...
Pe ea însă alte temeri o bântuiau...




34 comments:

  1. Amuzant: "nu strică niciodată să cunoști oameni chiar dacă sunt doar bărbați " :))
    Altfel, o poveste foarte frumoasă!
    Îmi era dor să mai citesc ceva scris de tine...

    Cum e la job? Îţi place? Te-ai obişnuit?
    şi alte 10000 de întrebări...

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Cateodata reusesc sa fiu amuzanta ;) Chiar si cand sunt povesti serioase. Ca asta.
      Chiar si mie imi era dor sa scriu o poveste frumoasa... Asa ca, uite, cum s-a intalnit cererea cu oferta! Adevarata economie de piata ;)

      Delete
    2. Si mie mi-a ramas in cap observatia referitoare la cunoasterea de noi oameni "chiar daca sunt doar barbati". M-a amuzat. :))
      Mi-as dori, totusi, sa existe o continuare la asa un inceput intrigant. :)
      Zi frumoasa!

      Delete
  2. Hmmm, vom ajunge poate să știm... Cred că pentru o femeie, acel proces de maturizare și îmbătrânire e foarte dramatic, sau nu... Cred că înțelegi ce spun... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu ma bucur enorm ca TU ai inteles ce-am vrut sa spun in text :) Este...
      Multumesc, Cip!

      Delete
  3. sunt atat de rare femeile din povestea ta...
    delicate,frumoase,neatinse de timp,neatense de admiratia care se transforma in devaotament a barbatilor...
    femeile acestea respira feminitate,acesta este secretul lor,o feminitate care nu iti sare in ochi,iti lasa doar sansa sa o descoperi...
    inteleg ca exista si o urmare...asa ca,astept :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate ca da...
      Insa desi putine...povestile lor de viata nu sunt usoare. Uneori, greu de crezut, se izbesc de unele greutati...
      Nu stiu, Pandhora. Nu cred... :)
      Multumesc mult!

      Delete
  4. cred ca a ajuns la o impacare cu sine, pe care putini o gasesc...am citit pe nerasuflate...astept continuarea...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uneori pare ca da...alteori pare ca nu. Niciodata nu suntem impacati total cu tot ceea ce se intampla in vietile noastre. Nu cred ca va fi.
      Multumesc mult, Nicole! :)

      Delete
  5. Am cunoscut un caz asemanator in urma cu vreo 2 ani. Ma tot uitam la colega mea(eu eram noua in colectiv) si nu puteam sa n-o admir pentru silueta impecabila si tinutele moderne. La un moment dat am avut un soi de conflict si mi-a spus ca ar trebui s-o ascult, ca are mai multa experienta decat mine. Am privit-o mirata si m-am gandit ca nu stie ce spune, ca nu poate fi mai in varsta decat mine. Dupa un timp mi-a dezvaluit socanta realitate. Avea 45 de ani... Acum are 47 si da, e mult mai mare decat mine. Dar pare de 25. Si se imbraca de 25. Intentionam demult sa scriu un articol pe tema asta, dar cum eu nu sunt prea prolifica...am amanat si probabil ca articolul nu va mai aparea niciodata. Cu toate ca noi doua avem cititori diferiti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca stii despre ce vorbesc. Exista astfel de persoane.
      Cat despre a scrie un articol cu o tema oarecum asemanatoare, cred ca nu trebuie sa renunti la idee. Cu siguranta vei gasi calea sa o faci :) Succes!

      Delete
  6. O poveste frumoasa!
    Nu ma incadrez in povestea ta,decat in faza cand vine feciorul acasa.:)
    In reste,cineva imi spunea ca e tare greu sa fii fata frumoasa...Oare-i adevarat?
    Seara frumoasa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucura mult ca ti-a placut :)
      Nu stiu daca chiar e greu insa nici usor nu este. Ca intotdeauna, adevarul e pe undeva, pe la mijloc.
      Numai bine si tie, Angi!

      Delete
  7. :)) O frumoasa îmbinare de real si fictiune, o poveste despre viata "ideala" a unei femeie frumoase!
    Femei frumoase care nu-si arata vârsta exista în cercul de cunostinte al fiecaruia din noi însa, însa femei care sa traiasca atât de multumite cu frumusetea pe care o poseda (de la natura) si care sa sa nu considere insistentele "pofticiosilor" periculoase, nu am auzit niciodata! ba chiar dinpotriva! abuz, santaj si nefericire doboara deobicei asemenea femei frumoase! Exemple triste si celebre: Marilyn Monroe, Romy Schneider, Grace Kelly, Printesa Diana...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca a parut ideala...poate ca nu am reusit eu sa exprim in cuvinte intreg tabloul. Nu este. Multiplele hartuiri, chiar daca bine parate, la fel de multele dezamagiri...peste care si femeile frumoase le au si trebuie sa le depaseasca...fac ca viata unei astfel de femei sa nu fie deloc ideala chiar daca din afara poate parea astfel. Femeia din poveste se confrunta cu foarte multe probleme si nicidecum nu simte automultumire. E o femeie cu o viata normala, nu e din lumea femeilor amintite. In jurul ei nu sunt interesele care au fost in jurul femeilor acelora :) Pur si simplu simte un soi de teama si neputinta in fata trecerii nemiloase a timpului...

      Delete
  8. Pai nu asta isi doresc toate femeile? Sa fie mereu tinere ,frumoase si admirate? :))
    Faina povestea ta, poate va avea si o continuare ;)!

    ReplyDelete
  9. ????? acum o jumatate de ora am scris aici un comentariu :(((( oooo! sunt la spam?

    ReplyDelete
  10. Frumoasa poveste si adevarata dupa cate vad. Genul acesta de povesti, in care ne regasim, poate si numai cu sufletul ne fac bine. Asa si trebuie sa fie o femeie. Mai tanara decat timpul ei. Iti doresc o seara placuta, Elly!

    ReplyDelete
  11. Dacă timpul, dar mai ales trecerea lui, s-ar măsura în...balanţa dintre victorii şi învrângeri, oamenii care trec prin viaţă luptându-se cu fruntea mereu sus, conştienţi de puterile lor, ar înregistra un succes dublu, iar frumuseţea lor fizică ar fi dublată de desăvârşirea unui suflet cald, care s-ar vedea întărit de dârzenia luptelor câştigate. Şi până la urmă n-ar mai conta scorul obţinut, căci timpul s-ar vedea înfrânt de puterea unor caractere tari, care prin simpla rezistenţă în faţa tuturor obstacolelor aduse de timp în calea lor, l-ar umili pe Chronos, care ar trebui să se recunoască înfrânt, nu neapărat la scor, ci prin puterea sfidării - o sfidare detaşată, intrinsecă...nu una meschină, perfidă.
    Iar când asta se întâmplă, şi protagoniştii realizează aşa ceva conştientizând victoria vieţii asupra morţii şi a răbdării asupra timpului, apare involuntar un moment de detaşare, de...privire în sine şi înţelegere a eului, care nu durează decât secundele în care glasul frumos de bărbat tânăr, se vede nevoit să treacă de la "Am veniiit!", la "Sărut mâna!...Am venit!", crezând că timbrul său, neatenţia, sau auzul, au fost de vină pentru întârzierea răspunsului. Până şi asta este o victorie. De fapt, este cea mai mare victorie scontată împotriva timpului. Pentru că după ce are impresia că lupta de-o viaţă este umăr la umăr, şi măcar prin durata luptei poate obţine el victoria, timpul observă cum protagonista îl sfidează pentru ultima oară în lupta lor, anunţându-l că ştie postura ei de învingătoare, în doar câteva secunde, în care-l lasă să înţeleagă că tot damage-ul pe care l-a realizat el în cei patruzeci şi şapte de ani, au fost cele două-trei riduri, zgâriate la colţul ochilor...şi alea doar când zâmbeşte...
    Abia atunci umilinţa devine extremă. Când reprizele de câte trei-patru ani cu care era el obişnuit, se transformă într-o foarte scurtă repriză de trei-patru secunde, în care el nici măcar nu mai are "timp" să reacţioneze, ci doar primeşte vestea înfrângerii şi se retrage zbierându-şi groaznica înfrângere, urmând să asiste la simpla ei existenţă - lucru care-l scoate din minţi. Cum să existe ea? Cum? După tot cât i-a făcut?! După toate obstacolele şi necazurile? După toate greutăţile? "-Da!", i-ar răspunde ea calm, zâmbind în colţul gurii. "Pentru că răbdarea nu a fost singură în lupta asta...dacă ar fi fost, aş fi pierdut...". Şi văzând că el ar rămâne aşa, uluit, uitând să ticăie secundele în care aştepta continuarea ei, ar mai spune: "Scâncetul de copil zglobiu, uitându-se la mine cu ochi sinceri şi nevinovaţi, s-a transformat în glasul frumos, de bărbat tânăr, care acum mă anunţă şi mă salută, de cum intră-n casă".
    Şi atunci ar muri. Nu ea, ci timpul!...

    http://www.youtube.com/watch?v=L1nd9ikmFCU

    ReplyDelete
  12. Da, chiar şi femeile frumoase îmbătrânesc.
    Dacă sunt singure şi cresc un copil, e foarte greu.
    E foarte greu să-ţi păstrezi încrederea în tine,
    să-ţi păstrezi fizicul şi psihicul tinere,
    să rezişti tentaţiilor şi să reuşeşti pe plan profesional.
    Foarte frumoasă povestea ta şi scrisă cu sensibilitate, ca de obicei.
    Mă bucur că, deşi ţi-ai schimbat recent locul de muncă,
    îţi poţi face timp şi pentru blog.
    Poate scrii o poveste despre noul tău job...

    ReplyDelete
  13. Atrăgător scrisă și plină de viață povestea ta. ”De abia începeau să se vadă la extremitățile lor câte două-trei riduri delicate atunci când râdea.” Prima oară este ”de-abia”...Apoi constați că ai devenit o bunicuță, de obicei în câțiva ani... Cele mai frumoase femei ale lumii au trăit destul de puțin, poate pentru a nu da șansa celorlalți să le vadă bătrâne. Poate de aceea cred că e minunat să fii bunicuță și să iubești această stare, la care ajung toate femeile, frumoase sau mai puțin , sănătate să fie! O zi reușită, Elly dragă! :)

    ReplyDelete
  14. frumoasa...poveste...dar eu stiu ca nu-i poveste...am cazuri adevarate !!!

    ReplyDelete
  15. Inima femeii are multe ascunzisuri chiar daca este tanara sau pare a fi doar tanara...
    „O femeie frumoasa place ochilor, o femeie buna place inimii. Una este o bijuterie, cealalta, o comoara.” Napoleon

    ReplyDelete
  16. Cat de mult mi-a placut! si zau daca nu-mi venea sa "dau pagina" si sa citesc continuarea! :)

    ReplyDelete
  17. Asta ai scris-o pentru mine, la aniversarea de ieri?:))) O, daa, sunt foarte modesta...Daca stingi lumina, pe intuneric seman perfect cu personajul tau! macar la varsta.:))

    ReplyDelete
  18. Eu nu ma pricep sa aproximez varsta, dar intr'adevar am intalnit persoane ce par de maxim 30 de ani cand defapt au depasit 45 :))

    ReplyDelete
  19. Sunt multe, tare multe aspecte de comentat aici în legătură cu subiectul "emergent" al postării.Eu, care sunt de modă mai veche, vă propun doar un clip francofon.Ultimele versuri sunt de-a dreptul tulburătoare. Este vorba de :
    Dalida - Il venait d'avoir 18 ans
    http://www.youtube.com/watch?v=zyDZc8QDlYY

    ReplyDelete
  20. M-am regasit in povestea asta.....nu spun mai mult.
    Citind mi-am adus aminte de o replica din Titanic....replica pe care a spus-o Rose, batrana fiind: inima unei femei ascunde mai multe secrete decat un ocean....
    Te poop!

    ReplyDelete
  21. Interesant este ca la 47 de ani si-a pastrat nu doar look-ul de 25 de ani, ci si bucuria de a cocheta specifica altei varste.

    ReplyDelete
  22. Si de aceasta data, povestea ta are o urma de mister. Sper sa vina si continuarea. Am cunoscut si eu femei care nu isi aratau varsta, insa nu pareau chiar fericite. Eu am o problema cu cele care accepta sa vorbeasca pe strada cu barbatii interesati doar de aventuri, mai ales daca accepta sa iasa cu ei.

    ReplyDelete
  23. Foarte interesanta povestea ta, am citit-o repede cu gandul la ce va urma.
    Ma incadrez ca varsta in povestea ta si stiu ce inseamna aceste etape... am citit, am auzit, am experimentat...
    Momentul culminant e cand apare fiul, chiar nu ma asteptam.
    M-ai trezit la realitate. Am crezut ca o sa fie o poveste frumoasa d'amour. Dar, nu. Realitatea cruda a acestei vieti e, ca poti fi inca intr-o forma buna dar anumite evenimente din viata te trezesc, te pun pe ganduri... si de aici se iteste cate o poveste pentru fiecare femeie in parte...
    Foarte frumoasa povestea ta... a mentinut misterul pana la sfarsit. Si inca, un sfarsit neasteptat. Surpriza :)
    Felicitari

    ReplyDelete
  24. Ufff, dar vreau sa stiu ce temeri o bantuiau!
    Am prietene de 40 care arata superb! Nu isi arata varsta deloc

    ReplyDelete
  25. Cel mai mult îmi place că ai subliniat în construcția personajului tău încrederea în sine. Oricum - propui o combinație foarte prețioasă: frumoasă, încredere în sine, mamă.

    Voi mai veni pe aici - poate aflu "ce temeri o bântuiau".

    ReplyDelete