Întotdeauna mi s-a părut că se folosesc prea multe cuvinte atunci când iubim. Oamenii scriu mult, cântându-și iubirea, fericirea. Scriu poezii unii. Lungi poeme în proză alții. Mai puțin talentați, alți semeni tastează multe SMS-uri, cu zecile, într-o singură zi. Știu cupluri, mai comode, care sunt capabile să vorbească la telefon de dimineața până dimineața despre ceea ce simt. Alții povestesc prietenilor, prietenelor, aproape până îi exasperează, cât de fericiți sunt. Milioane de oameni...milioane de chipuri ale fericirii... Nu-i puțin lucru totuși. Privilegiul de a se îndrăgosti nu-l are oricine.
Da... Se vorbește prea mult despre iubire și fericire. Și despre sex. Când iubim și suntem fericiți de ce ar mai fi nevoie de cuvinte? De așa o mulțime de cuvinte?!?
Eu?!? Cred că sunt o "zgârcită"... Sunt altfel, n-am nevoie de atâtea cuvinte. Mi-a fost întotdeauna teamă că dacă vorbesc prea mult, fericirea se va volatiliza...precum un abur diafan...
La mine îndrăgostirea aduce cu o muțenie delicată...cu o pace exaltată...cu o liniște zgomotoasă. Totul însă acolo, în sufletul meu. Fericirea așează pe chipul meu un zâmbet ce cu greu se poate ascunde. Un zâmbet cam tâmp, bănuiesc. De care eu însămi sunt conștientă și mă amuz când mă privesc în oglindă. Și nu numai eu...
Așa s-a întâmplat atunci, când te-am cunoscut. Lumea putea să se sfârșească dar în clipa aceea iubirea cânta în sufletul meu...Sau sufletul meu cânta și zbura?!?!? Habar nu am cum, în ce ordine. Doar știu că făcea asta. Singur. Fără să fi învățat de undeva.
Știu că te-am visat cândva. N-am visat însă niciodată că voi avea nevoie de cineva așa ca tine. Erai cu totul altfel decât îmi închipuisem vreodată.
Știu că te-am visat cândva. N-am visat însă niciodată că voi avea nevoie de cineva așa ca tine. Erai cu totul altfel decât îmi închipuisem vreodată.
Ce uimire! De fericire aerul rece îmi părea cald. Soarele era mai strălucitor și mai sus pe bolta cerească. Chiar dacă era iarnă, caci era ianuarie...apoi februarie...și soare nu prea era... Însă eu nu mă mai trezeam din vis... Totul era învăluit în fericire...
Deodată oamenii erau și mai frumoși și cu mult, mult mai buni...Și eu eram parcă mai frumoasă. Mai frumoasă în fiecare zi în care te știam lângă mine, privindu-mă...Doar o privire în ochii tăi și-mi venea să plâng de fericire. Pentru mine fericirea purta numele tau... De când te iubeam, eu toată purtam numele tău...
Doar o atingere și luam foc. Sau începeam să plâng. Doar un sărut și eram veselă, doar un sărut și eram gata să mor. Doar un zâmbet al tău și puteam din nou să mor. De fericire...
De atunci te iubesc. Te iubesc și atât. Fără să am nevoie de multe cuvinte... Fiindcă tăcerile mele spuneau și spun aproape totul. Mă dau de gol. Mai mult decât o mie de cuvinte...
De fapt...am să-ți mărturisesc că nu voiam să mă îndrăgostesc de tine. Cineva ca tine nu era ceea ce-mi trebuia. O, cât de bine știam... Nu doar în vise presimțeam că-mi vei frânge inima. Ți-am și spus-o într-o zi, cumva întrebător. Ai zâmbit, cu zâmbetul acela de care mi-e dor, zâmbetul tău care îmi frangea firava voință... Și nici măcar nu te-ai obosit să mă contrazici...
Fum de țigară. Semiîntuneric. Muzică în surdină...pe care de fapt n-o mai aud. Oameni la mesele din jur pe care doar îi percep... Tot mai rari...tot mai departe.... nici nu-i mai aud, nu-i mai auzim. Vorbim cu degetele...cu ochii...și nici măcar cu ei...
 |
| Bergamotto Marino by Ferre |
Doar o privire în ochii tăi și nu mai aud nimic...doar o privire și încep să plâng. Fără lacrimi. Plâns de fericire. Mi-e cald lângă tine...mi-e atât de bine... Note parfumate de Hâttric și Bergamotto Marino mă înlănțuiesc ca-ntr-o capcană. În care mă las prinsă. Citricele verzi si bergamota se insinuează agresiv între noi... Iasomia, ambra, moscul și patchouli la fel...Sunt geloase pe mine...La fel, înțepător, piperul...
Nu vrem să ieșim afară, în aerul răcoros și totuși cald, de iarnă-primavară. Încă nu m-am săturat de tine....de ochii tăi...de zâmbetul tău...de mâinile tale frumoase...de atingerea lor. Nu mă satur niciodată...nu mă voi sătura. Oare așa miroase fericirea? Așa arată? Așa doare? Nu credeam. Fericirea ar trebui să fie o binecuvântare...dar nu este. Fericirea doare. Plăcut, dar doare. Al naibii ce doare...și miroase a parfumul tău...pe care încă nu l-am mai întâlnit la nimeni...
Încă o cafea...muzica în surdină mă învăluie....mă ține captivă... aerul tot din jur miroase rafinat a...
Da, miroase a parfum de fericire...a parfumul tău.
Nu... Niciodată n-am visat că o să am nevoie de cineva ca tine...N-am visat niciodată că o să pierd pe cineva ca tine...
Ma împresoară și mă amețeste parfum de fericire doar gândindu-mă la tine...
Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum de fericire îmi aparține, Mirela făcându-mi onoarea să o aleg pentru azi.
Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:
Gabi, Roxana, Diana, Lolita, Sara, Lolita,
HIM - When Love And Death Embrace
Powered by mp3soup.com
Ma fac vinovat de prima parte a articolului tau. Cred ca-s prea extrovertit...nu stiu...probabil e asta. Nu m-am intrebat niciodata. Am scris mereu si despre suferinta si despre dragoste. Si despre ambele am scris mult. Ah, si despre sex am scris. Nu cat as vrea, dar nu-i nimic...sper sa recuperez. :))
ReplyDeleteNu stiu daca dispare vorbind despre ea, dar cunosc fragilitatea de care vorbesti. Am simtit-o la inceput. Pe parcurs s-a estompat si a fost inlocuita de o siguranta precara...daca o exista termenul asta. Adica stiu ca orice e subred pe lumea asta, dar in toata subrezenia asta, pare ceva cat de cat stabil, conturat. Si cum nimic nu scapa nescuturat, am trecut si eu prin cutremure, mai mari sau mai mici. La fel, am scris si despre acele momente.
Nu cred ca am scris punandu-mi viata pe tapet, dar am fost destul de explicit, in diverse momente mai...tensionate din my chaotic love life.
Bergamotto nu cunosc, dar Hattric e preferatul meu. M-ai atins la fix. ;)
Continui sa cred ca poezia aia a ta este cea mai desavarsita declaratie de dragoste pe care am citit-o de cand am blog.
Doar o asemenea dragoste poate da nastere unui sentiment descris cu acea frumusete-dureroasa, emanata din "When love and death embrace" a lui "Him".
Ai scris foarte frumos,foarte parfumat,se vede ca din adancul trairilor tale.Insa nu pot sa nu ma gandesc ca viata merge inainte si trecutul e trecut,si acel barbat,poate, nu merita sa-i duci dorul.Daca ar fi meritat,ar fi fost langa tine.Amintirile ne chinuie uneori,daca am putea scapa de unele,am putea zbura.
ReplyDeletecate emotii se ridica din cuvintele tale Elly,cate emotii...
ReplyDeleteda,fericirea doare frumos pentru ca in plutirea fericirii exista teama prabusirii...
mi-as dori pentru tine sa cred ca acea prabusire nu a avut loc, dar...
cu Hattric am avut o "relatie" speciala...am avut un prieten pictor care folosea Hattric,el era si a ramas pentru mine Hattric,pe nimeni dintre cei pe care i-am intalnit ulterior nu a imbracat atat de bine ca pe el aceasta aroma...
mi-ai redesteptat amintiri parfumate...
si totusi amintindu-ne momentele fericite e ca si cum am destupa o veche si draga sticluta cu parfum pretios...ele exista acolo si asta e tot ce conteaza...
Eu nu am decat un cuvant : EXCELANT!
ReplyDeleteDe la un singur parfum poti avea fericirea...... chiar cea maxima!
O seara frumoasa draga mea!
Toate cuvintele tale, amintirile, fericirea îndrăgostirii și nefericirea despărțirii, îmi aduc în auz, parfumat cu verde crud și nemilos, un film și niște versuri nemuritoare.
ReplyDelete”Acum, nimic nu-mi poate-aduce inapoi
Splendoarea-n iarba traita de noi doi
Nu vom jeli a florii maretie
Putere vom gasi in amintirea-i vie.
Chiar daca-n veci mi-umbri-vor norii
Splendoarea ierbii, semetia florii
Leac vom gasi, sa nu ne doara
In ce pastram de-odinioara.”
Pentru că senzualitatea trăită-n acel abur parfumat al unei sublime semi-obscurități, te împresoară și te amețeste-n parfum de fericire doar gândindu-te la el. Ar putea fi fericire, dar nu după banale standarde, ci așa, în stare pură. La fel ca nefericirea, care cred că a fost destulă. What is enough is enough! Sigur meriți o mare fericire.
Cât despre Bergamotto Marino de Ferre, există riscul să te-amețească și singur, ca să num mai povestim de ce se întâmplă când e purtat de cine trebuie. Genial! Fii fericită, draga mea Elly!
Deci mirosul fericirii ar fi Hâttric?
ReplyDeleteHabar n-aveam că-mi dau cu fericire după bărbăriet!
E drept, mai folosesc şi Denim.
M-am lămurit cu aroma fericirii.
Am rămas cu o singură întrebare:
gustul fericirii e cel de mititei la grătar?
Tare frumos ai scris! Chiar mi-a placut....
ReplyDelete:)
Ai dovada ca fericirea exista! Fericirea aceasta e ”baza” pe care alti stropi de fericire vor ajunge, aducand, fiecare, un alt parfum minunat.
ReplyDeleteUn suflet pe care mintea il tine incatusat s-ar putea sa nu isi gaseasca perechea! Pentru ca cine ar dori langa sufletul lui un suflet sfaramat, o inima care bate pentru trecut? Poate gresesc... si nu e universal valabil... :)
Fie ca sufletul pururi sa zambeasca!
Foarte frumos scris
ReplyDeleteUneori ma gandesc daca merita sa scrii cu atata patos de iubirile din trecut, de parfumul iubirii trecute. Poate stric nota de parfum a povestii - este extraordinara - ai expus-o ca si cum ar fi prezent inca acel iz.
Eu, una, nu am putut participa la aceasta editie. E ca si cum mi-am oprit simturile si sa uit povestile care, desi, par frumoase ma coplesesc si ma opresc in a merge inainte, ma opintesc in trecut, fara a vedea frumusetea ce ma inconjoara si noile oportunitati.
Este o parere strict personala, pe care la tine in spatiu imi permit sa o expun pentru ca stiu ca voi fi inteleasa.
Ai un talent deosebit, cultiva-l
Succes
O poveste de dragoste frumoasa si curata, o poveste pe care citind-o te bucuri ca exista multi oameni frumosi! O poveste ce da speranta ca da, Lumea poate fi salvata, pentru ca exista iubire! Doar "unde dragoste nu e, nimic nu e"...
ReplyDeleteInteresante si parfumurile pe care le asociezi iubirii. Sunt arome care te inalta si te sustin pe drumul spre fericire.
Sa ai parte de fericire adevarata la fiecare pas, Elly draga!
Una dintre cele mai frumoase declaratii de iubire... parfumata pe care am citit-o :)
ReplyDeleteIn alta ordine de idei, cuvintele isi au rostul lor. Nu multe, dar semnificative. Despartirile, chiar si de mai lunga durata, pot fi suportate mai usor cand "vorbe cu miez si dragoste" iti rasuna in urechi...
pentru mine aroma de Hattric este foarte importanta , este aroma minunata care ma insotea cand nu exista nici-o alta ...cum sa-ti zic ? era pe vremuri o parfumerie in orasul meu unde se gasea after-shave Hattric , nu stiu cum , prin ce minune si eu cumparam si ma parfumam...pe vremurile cand nu gaseai decat ceva parfumele bulgaresti , iti dai seama :)
ReplyDeleteMi-a placut ce ai scris. Cred ca de multe ori, faptele conteaza mult mai mult decat vorbele. Insa si aceastea au rolul lor, mai condimenteaza un pic relatia.
ReplyDeleteŞe spune că marile dureri sunt mute. Oare şi marile iubiri?
ReplyDeleteUn articol frumos!
Si eu sunt de parere ca vorbele sunt de prisos in dragoste. Mai graitoare e tacerea, gesturile blinde, ca si cum ai culege maci, lin.
ReplyDeleteMi-a placut mult postarea ta draga Elly!
Seara placuta!
Nu mai scriu aici de talent ,e evident.Tot atat de evident ca esti fericita,cu usoare umbre de amaraciune.Nu inteleg.Daca esti iubita si iubesti,ce sta in calea voastra?Lasa totul deoparte si bucura-te din toata fiinta ta ,fara regrete de clipele care te fac fericita.Asta conteaza in viata.Cu asta ramai ,peste ani si ani.Asculta ca stiu ce spun!
ReplyDeleteFericirea celei mai frumoase amintiri. Una singură o poate întrece: un copil.
ReplyDeleteCa de obicei, cand scrii despre suflet si din suflet, sentimetele sunt intense! si simti cum doare doar citind postarea.....
ReplyDeletePentru mine parfum de fericire este Drakkar. Și sunt pentru cuvinte ! Ne scutesc de atâtea înțelegeri greșite. Ei, uneori ne și înșeală, dar...
ReplyDeleteNu putem fi toți la fel, Elly, dar cred că ne putem înțelege foarte bine și dacă suntem diferiți ! De altfel, cele mai bune articole ale tale dovedesc că, totuși, îți plac cuvintele. Nu în iubire, am înțeles !
La mine indragostirea aduce un puhoi de cuvinte :) Pe care le tin in mine si le impart cu cea mai buna prietena eventual.
ReplyDeleteAh....si am mentionat faptul ca tot iubirea m-a facut mai tăntălaie de atatea ori? Pur si simplu nu mai gandeam "la rece" asa cum imi doresc si asa cum e eficient pt mine :)
Frumos articol, iar cuvintele nu mai trebuiesc spuse... mai bine sa stea acolo ascunse in suflet, decat sa fie prea pline de fericire iar mai tarziu de durere...
ReplyDeleteTe pup, o seara minunata!
♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
ReplyDelete♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
Au fost momente cand imi doream sa spun lumii intregi despre fericirea mea, dar in ultima vreme prefer sa ma abtin atunci cand vreau sa fac asta. Simt ca ceva ce va intampla dupa ce voi lauda puterea cu care sunt iubita sau cu care iubesc. Despre tristete cred ca trebuie sa am un talent in plus, sa fac in asa fel incat cititorul meu sa inteleaga exact prin ce trec eu.
Ceea ce ai scris tu… este frumos, foarte frumos! Emotionant!
Nu m-ai lasat sa citesc in liniste articolul...
ReplyDeleteFericirea ... nu are unitate de masura, la fel cum nici durerea nu poate fi masurata... Fiecare simte altfel, dar cumva, toti ne regasim in postarea ta, pentru ca toti am iubit si am suferit din dragoste.