(In)toleranță

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

În online nu poți scrie despre orice. Adică poți dar riști să ți-o iei. Imediat. Câteva teme sunt greu de abordat, nu din punct de vedere tehnic, că așa nu-i nicio problemă, ci greu de abordat fiindcă trebuie oarecare diplomație, sau mai multă, pentru că orice s-ar scrie despre unele subiecte, există cel puțin câteva persoane care se simt atacate, lezate parcă personal. Și care reacționează.

Am pățit-o și eu, că n-aveam cum să fac notă discordantă. Din fericire, la mine presupun că atmosfera n-a fost atât de propice unor contradicții serioase încât manifestările au rămas minore. Dar am înțeles "mesajul" mai ales când mi s-a cerut imperativ să șterg articolul, să îmi cer scuze și probabil urma să mi se ceară să-mi fac și harakiri în piața publică.

Turnul Babel

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

Firma la care lucram avea tot mai mari probleme. Din blocul tehnic în care își desfășura activitatea o mulțime de personal, foarte diferențiat pe sectoare și acoperindu-le foarte bine în toate gamele posibile, se ajunsese la un moment dat ca toate acele persoane împreuna cu restul celor ce în activitatea lor își sprijineau ochii pe un PC, să fie "cazate" într-un singur corp de clădire. La început mai înghesuiți, apoi, în doar câteva luni, cu destule spații goale. Da, așa dispare o firmă. Ca și când s-ar topi...sau, mai degrabă, s-ar evapora.

Cheia de negăsit

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

Drumul printre străduțe ce mușcau sinuos și parcă aleatoriu din munte le prilejui întâlnirea cu o mulțime de case noi-nouțe. Era destul de târziu. În doar câteva minute, cu blândețe și indiferență, seara avea să-și arunce vălurile albăstrii-cenușii peste toate. 

Într-un final, ajunseră. O bancă solitară, din lemn masiv, îi salută fără ifose, în tăcere deplină. Părea că ea este adevărata stăpână a locului. Pe lângă terenul de casă, în lateral se întindea un fel de alee cu pietriș natural, pe care se putea coborî în inima pădurii chiar cu autoturismul, în pantă lină. Lângă alee, trupuri maiestuoase de stejari, unii seculari, străjuiau casa și restul gospodăriei ridicate doar în visul avântat al bărbatului.  

România de bun simț

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

foto personală

De patru zile, un fluviu de cuvinte inundă toate canalele media, în principal ecranele televizoarelor. O reacție previzibilă, de altfel, fiindcă era imposibil ca toate aceste canale să nu încerce să stoarcă totul, și chiar mai mult, din  tragedia zilei de 20 ianuarie din Munții Apuseni. 

N-am fost martoră la toate cele care s-au derulat de atunci, fiind cam absentă de pe-acasă și având acces restrâns la mijloacele media. În ciuda acestui fapt mă declar oarecum învinsă, deja nu prea mai am puterea să ascult/privesc/citesc nimic. Nu neapărat din motivul suprasaturației.

Mizeria de sub preș

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

Billy Wirth

• Bătăi crâncene în săli de clase, pe holuri, în curțile școlilor. Între fete, între băieți, la grămadă. Chiar între profesori și elevi. 
• Cadre didactice care parcă au uitat că trebuie să aibă o anume conduită...
• Persoane care s-au infiltrat în sistemul de învățământ ca profesori pe baza unor diplome false...
• Tot în școlile românești, scene și intrigi demne de Red Shoe Diaries. Red Shoe Diaries e o celebră dramă romantico-erotică din 1992 și care mie mi-a oferit întâlnirea cu un actor cu un farmec deosebit, Billy Wirth. Ca o paranteză, dacă poate fi găsit pe undeva, filmul chiar merită văzut...

Piramida azurie

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

Gara din Predeal

Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Faptul ca nu mai văzuse Predealul de ani buni fusese unicul motiv pentru care i se părea relativ interesantă reîntâlnirea cu stațiunea.

Călătoria cu rapidul nu avea sa fie prea lungă deși ea încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme și își permitea. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru scurta durată a drumului. 

N-am înnebunit și nici sinucigașă nu sunt

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

LÍBER, -Ă, liberi, -e, adj.  

2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod.  

◊ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic, în opoziție cu determinismul. 

7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor.  

◊ Expr. (Adverbial)  b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești;  

Sursa: DEX '98 (1998) 

Cam asta spune DEX-ul despre "liber/liberă" și ceea ce derivă din. Desigur, am selectat din explicații/definiții doar ceea ce îmi este util.

Valsul nr. 2 și telecomanda fițoasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/01/

Măceșe și chiciură...

O piesă muzicală de Ceaikovski s-a terminat... Îi urmează un vals ireal de frumos, compus de Dmitri Șostakovici, Valsul nr. 2. Atat de frumos încât poartă sufletul pe aripi de vis, făcându-l să zboare. Ca atunci cand suntem îndragostiti. 

Pacat ca valsul ține atat de puțin. Cam atât cât unele iubiri...