Povești de când eram mică, mică...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Ursuletul Knut

Acum aproape doi ani, novice fiind prin blogosferă, ajungeam absolut aleatoriu pe bloguri diverse ca factura, neavand predilecție pentru un gen anume. Nici acum nu am, se observa usor din eterogenitatea blogroll-ului. Deci, fiind eu mică, mică prin online, de-ți trebuia lupa sa ma observi, am dat peste un personaj. Unul destul de misterios si extrem de locvace. L-am perceput ca pe un personaj desi, eram perfect constienta ca in spatele avatarului neconventional se afla un om real, cu toate curiozitatile si framantarile universal umane. La el, recunosc, exacerbate.

Clipa încremenită [2]

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

foto personală

Continuare de AICI

Văzură o casă de bilete mai liberă. Ce ușurare! O lăsă pe ea cu geanta de voiaj să-l aștepte la câțiva metri, lângă perete. Cele câteva minute cât dură până ce el veni cu biletele i se părură ore. Și lui la fel, probabil, căci îl observase cum se tot uita la ceas. 

Înhăță geanta de voiaj, o apucă pe ea de mână și porniră către linie. Mai aveau destul de puțin până să ajunga la tren când se auzi:

Prea frumos. Prea de poveste.

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

 
Prismele transparente mari, cristalizate rebel, aiuritor de neregulat și părând a fi creațiile unui artist atins de nebunia geniului mă fascinau.

Ne-am întâlnit cândva, cu multă vreme în urmă. A fost o întâlnire singulară, de aceea cu atât mai prețioasă a fost și, pe măsură ce se îndepărtează în timp, amintirea nu devine neclară, așa cum se petrec lucrurile cu amintirile, ci limpede, clară precum cristalul, nostalgică și aromată.

Reconsiderare

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Intru pe multe bloguri unde, mai ales intr-o anume zi, gasesc postate clipuri de pe YouTube. 

Daca fac comentarii la unele dintre ele inseamna ca le-am vazut & ascultat. In intregime sau macar primele 2-3 minute in cazul cand se intampla sa fie si piese lungi si care sa nu fie chiar ceea ce as asculta eu daca as asculta.

Google dansează

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Supraviețuitorii zăpezilor din grădina mea cu flori

Azi va fi o zi care ma va irita. Iar de la prea mult dulce, roșu/roz aprins, felicitări, declarații de iubire și muuuuulte, prea multe inimioare, adică prea mult kitsch...mi se va apleca. Azi, ca la un ordin, toate "dulcețurile" astea vor invada ecranele tv și online-ul. 

Clipa încremenită [1]

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Primăvara își înfrânsese de mult timiditatea instalându-se definitiv. Dichisită în smaraldul foșnitor al frunzelor în infinite texturi și forme și-n catifelate culori și nuanțe florale, natura se afla iremediabil sub vraja sa. În tot și toate: pământ, ființe și plante, se simțea o noua energie, cu fiecare zi mai copleșitoare, căreia nu i se puteau împotrivi.

Fantezii...efemere

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Prințese-măceșe cu diademe de cristal

Măceșe sângerii, inflorescențe explodate și parcă încremenite în timp și ultimele frunze verzi...prinse în dantela de zahăr de gheață...

Silabisind titluri din Scînteia

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

foto personală

Multe lucruri spunem că nu le (mai) facem în viață. Pe unele din principiu, pe altele din cauza unor experiențe care fie ne-au fost neplăcute, fie chiar dăunătoare, pe altele din saturație ori inexplicabilă lipsă de interes intervenită la un moment dat. Am spus-o și eu de mai multe ori în viață. Desigur, și de când scriu pe blog am tot declarat că nu mai pot face diverse. 

Rochia din catifea verde

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/02/

Toporași (Viola odorata)

Eram îndrăgostită rău. Da' rău de tot, atât de tare încât nu mă mulțumeam doar cu platonica admirație. Trebuia să și dețin obiectul pasiunii mele și ideea mi se înfipsese atât de bine în cap că-n anul ăla eram hotărâtă să fac tot ce trebuie.
Cu orice efort, cu orice preț.