La prima vedere nu pari...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/08/la-prima-vedere-nu-pari.html

Nu mai era decât puțin și reușea să fie gata aproape simultan cu ambele. Doar să potrivească gustul ciorbei iar friptura mai avea maxim jumătate de oră de stat la cuptor. Din bucătăria bine dotată, chiar dacă hota părea a-și face bine treaba, aromele invadau până și cel mai indepărtat ungher al apartamentului cu trei camere. Probabil și pe holul larg al blocului se simțea mirosul de friptură de iepure.

Era pentru prima dată în cele aproape patru săptămâni de când stătea în apartament când gătea atât de mult. Mai devreme pregătise și înghețată care acum era la congelator... N-ar fi gătit azi nici ciorba, nici friptură dar dragului ei plăceau ambele. Ca și înghețata cu cacao, alune și frișcă. Avea intenția să se odihnească puțin, planificaseră ca seara, după ce luau masa, să facă o plimbare împreună. Mai era destul până atunci. 

Gustă ciorba încă o dată, ultima, și mai verifică și friptura. Era perfect. Avea să-l răsfețe pentru prima dată de când se afla aici, în locul ăsta unde părea că îi surâsese norocul. 

  

Seara frumoasă și parfumată, de început de mai, țâșni veselă dintre amintiri. Ca orice amintire recentă.

Plimbându-se, de vorbă cu buna ei prietena, nu-i venise să creadă că prin piața înțesată de oameni în mișcare îl zărește pe Chris. Chiar la lumina artificială i se păruse la fel de volubil cum îl știa, cu același păr blond închis, parcă ceva mai grizonat, dar de vorbă cu un bărbat. La Chris era cumva ceva neobișnuit pentru că-l vedea cu femei de obicei. Plimbându-le și ținându-le de mână, vorbind sau la câte o terasă...dar cu femei. De câte ori se întâlniseră.

Se oprise în fața lui zâmbindu-i. Cel cu care stătea de vorbă începuse s-o privească puțin curios cu coada ochiului de la înălțimea celor aproape 1,90 m. Chris vorbea cu respectivul...și atunci l-a salutat și întrebat:

- Buna! Bănuiesc că nu mă recunoști...și nu se putuse abține să nu zâmbească.

Vocea fusese de ajuns. Bietul Chris! Nu știa cum să se mai scuze și-o salutase strângând-o cu drag în brațe. Ea râsese cu poftă căci se cam așteptase. În ultimul an nu doar el o pățise. Noua ei tunsoare și mai ales culoarea părului erau derutante. Chris făcuse prezentările. George îl chema pe bărbatul înalt, brunet, cu mustață și relativ tăcut. 
Aproape instinctiv, Delia privise în jur. Prietena ei se făcuse nevăzută iar pe mobil tocmai ce sosise un SMS în care se scuza și-i spunea unde o găsește. Angela fusese mereu discretă și-i mulțumise în gând pentru asta.

Chris o întrebase ce mai face. Așa aflase că Delia era fără job de câteva luni, firma ei dăduse faliment. Deocamdată în orașul ei nu găsea nimic. Fără să-l roage ceva, Chris îi spusese ca se interesează el de ceva dar dorea să știe dacă e dispusă să se mute acolo. George, marinar de meserie, sugerase și el un alt ajutor, tot fără să-l roage nimeni și-i lăsase Deliei și numărul lui de telefon. Plecase repede, avea o întâlnire cu o tipă. 

Mâncaseră îngețată, băuseră bere...apoi se despărțiseră cu promisiunea că vor vorbi cât de curând. 

Chris se ținuse de cuvânt. Nu-i găsise ceva extraordinar dar pentru început era bine. George îi propusese să locuiască într-un apartament pe care oricum îl ținea gol. Pentru Delia asta însemna un ajutor neprețuit. Chiar îi convenea și lui, se părea că nu dorea să-l închirieze unora care să i-l devasteze pentru o sumă oricum prea mică. Delia se tot gândea cum putea fi apartamentul în care locuia George dacă acesta, în care stătea ea, era atât de bine pus la punct. 

Îi fusese teamă că se va lupta cu avansurile lui Chris dar era mai mult plecat cu afacerile lui. Vorbeau când și când la telefon. O sunase si George într-o zi să anunțe că trece pe la apartament. Probabil s-o verifice, voia să fie sigur că n-a greșit. Delia era o gospodină desăvârșită, cu siguranță observase și el. Stătuse nici cinci minute...era mulțumit. Îl simțise.

Deci ciorba era gata...friptura la fel. Dușul pe care-l făcuse îndepărtase orice miros de mâncare din piele...se simțea bine, proaspătă. 

Micul ei Alex putea să sosească. Zâmbi cu infinită duioșie. Pentru ea, Alex avea să rămână mic toată viața deși împlinea curând 20 de ani și era student în primul an.

La telefon crezu că e el dar nu era decât George, proprietarul. Se afla prin apropiere și voia să vadă ceva legat de facturile apartamentului. Mda, chiar apăruseră niște facturi, erau în cutie... 

Soneria... George... Bine că avusese timp suficient să se aranjeze puțin!

Deschise. Deodată cu George, care se scuza de deranj, în hol pătrunse un amestec fermecător, plăcut dar și ușor agresiv de lămâie și lavanda cea mai fină, împletit cu coriandru. Delia simți cum o urmă puternică, ușor metalică de flori de portocal și de ambră provocau delicat simțurile învingând complet și definitiv aromele de ciorbă și friptură. Mai bine...

George însă se îndreptă chiar spre bucătărie, adulmecând...

- Ai gătit? întrebă vesel și foarte comunicativ, parcă altfel decât îl știa.  

- Da. Deseară vine Alex, băiatul meu. 

- Ce?

- Aaa...ce-am gătit...? Păi ciorbă de perișoare, friptură de iepure și...

- Și...?

- Și înghețată de cacao, răspunse Delia ușurată. Îi plac mult lui Alex.  

- Să mergem în sufragerie, propuse George și, înainte de a se așeza într-un fotoliu, se îndreptă spre barul pe care niciodată ea nu-l deschisese, nici măcar din curiozitate. Considera că nu se face. Bărbatul luă două pahare și o sticlă de Johnnie Walker Blue Label. În congelator era gheață.   

- Poate încă te întrebi de ce ți-am propus să stai în apartamentul meu... 

- M-am întrebat. N-am găsit un răspuns. Și zâmbi.

- Pentru că te-am simțit o persoană care va avea cu adevărat grijă de casa mea. Foarte aproape de ceea ce se înțelege prin gospodină...deși nu-mi place deloc cuvântul ăsta și n-aș vrea să te simți jignită cumva că-l folosesc. Deși, sincer, la prima vedere nu pari... Dar m-am uitat de două ori, chiar dacă nu era prea multă lumină atunci când ne-am cunoscut.

Râseră în hohote. N-avea de ce se supăra. Delia nu părea nici măcar să aibă un fiu atât de mare.

- Am să-ți mai spun ceva. Fosta mea soție era un antitalent în bucătărie. Poate și de aceea am divorțat...dar de vină a fost și meseria mea...

Și George începu să povestească despre fiul lui. Avea și el un fiu. Ceva mai mare ca Alex și care se afla în străinătate...

Discuția urma firesc, de parcă se cunoșteau de când lumea. Gucci Guilty Intense, parfumul lui, plutea protector deasupra lor... 

Se lăsa ușor înserarea...

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfum de gospodină îi aparține Danei Lalici.

Au mai scris  pentru tema de astăzi următorii:

Mirela, Dana Lalici, Gabi, Vania, Cătălin, CZ, Tina, Alexandra, Diana, Lolita,