Sunday, August 18, 2013

Siguranță? Sau...?


Un șir care i se părea lung...Nu neapărat pentru că lista număra cam multe poziții ci pentru că totul părea timp pierdut. N-ar fi crezut vreodată că viața sa va ajunge aici, în acest impas.

Își luase un răgaz de o zi de la firmă, simțea că nu mai poate. Rugase pe Andrei să-i țină locul, să discute el cu clienții. De câteva zile nu era deloc capabilă să se adune, gândurile îi erau nu împrăștiate ci, pur și simplu parcă îi explodase creierul. Făcea eforturi să strângă ceea ce se mai putea în ceva ce își imagina că ar fi putut semăna cu un biet simulacru de creier, ca să se pună în funcțiune. Avea nevoie să se gândească. Și trebuia să se gândească foarte bine. 

Stătea în fața unei grămezi dezordonate de cutii și cutiuțe cu de toate: plicuri cu scrisori de pe care și cerneala se decolorase, felicitări, sute de fotografii, mici obiecte din diverse călătorii de pe...oriunde (și ea se mira acum pe unde îi ajunseseră pașii!), câteva casete și CD-uri cu muzică pe care n-o mai ascultase de ani, bijuterii mărunte nepurtate de mult sau pe care niciodată nu le purtase, un iPod cu softul terminat, un fel de agendă în care uneori scria ce-i trecea prin cap (și-n care remarcă abia acum că scrisese tot mai rar și nimic de peste doi ani), ambalaje de ciocolată care nici nu credea să se mai fabrice azi...diferite flacoane de parfum de abia desfăcute, suveniruri, bijuterii, o carte, reviste color de femei, de modă, un clipboard elegant, o mapă la fel...și multe, multe altele. O, Doamne! Ce nu era acolo?!?! O viață întreagă adunată, la grămadă. Dar știa că avea nevoie de toată grămada asta să își limpezească gândurile... 

Alese și deschise o scrisoare citind fugitiv câteva rânduri din scrisul cam dezlânat... Hmm... Prin fața ochilor îi trecu Viorel, cu zâmbetul lui grozav, solar, cu părul șaten deschis, înalt, suplu, cu umeri lați, veșnic fără astâmpăr...Pus mereu pe glumă și pe farse, cu o personalitate fermecătoare. Cu gândul doar la handbal, volei, fotbal, tenis. Și cam la nimic altceva. La cursurile de la facultate mai puțin. Îl visase în noaptea de dinainte de a-l cunoaște. Nu, nu-l cunoștea, atunci îl văzuse pentru prima dată dar că el era cel pe care îl visase realizase de abia când gazda petrecerii, Mihaela, i-l prezentase în seara aceea de început de martie. Și rămăseseră împreună de atunci. Erau o pereche frumoasă și aflase ulterior că mulți o invidiau. Nu înțelegea nici acum de ce. 

Tot acel semestru fuseseră nedespărțiți. Mai puțin vacanța în care se văzuseră mai rar. Dar își scriau, își telefonau. Era și nu era fericită, inconștient era mereu în alertă. 
Asta era una dintre scrisorile de la el... Zâmbi trist. La câteva săptămâni după reînceperea cursurilor, într-o zi când plecase din campus până în centru, îl văzuse de mână cu o fată. Încremenise, zâmbetul îi înghețase, la fel orice gând. A mers ca teleghidată unde avea treabă, s-a întors și a căzut într-un somn adânc ca o boală ore întregi. A doua zi a mers doar la cursuri, nu știa cum, apoi din nou a căzut în același somn adânc. Trei zile la rând, la fel. Fusese prima ei mare dragoste și după acele trei zile chinuitoare Viorel murise pentru ea. N-a mai vrut să mai știe nimic de el.

Nu mai conta nimic. Avea de gând să ia viața foarte lejer. Ieșea la un bar, cofetărie sau o terasă cu Bogdan, la un film cu Victor, la o plimbare prin parc cu Vali, la o masă la restaurant cu Sergiu ... Dansa până la epuizare la câte o petrecere cu câte unul pe care-l ochea fiindcă știa să danseze dar la final își lua la revedere de la el, cu atât mai rece și mai politicos cu cât simțea că respectivul avea gânduri romanțioase, flirta cu altul până își dădea seama că de fapt nu-i place, cu alții glumea... Până în ultimul an nu i-a mai trebuit nimeni. 

Pe Adrian îl cunoscuse tot la o petrecere. Părea un copil. Și chiar era, a aflat foarte repede. Era mai mic decât ea cu aproape patru ani. 
Nu știa cum se insinuase în viața ei. Azi, mâine, cu multă amabilitate, tot timpul la dispoziția ei. A dus-o să-i cunoască familia. Cert era că el o iubea într-un fel în care nu mai fusese iubită. Iubea și ea felul în care era iubită. I se părea de ajuns. 

Îl cunoscuseră și părinții ei. După aproape doi ani o ceruse. Chiar acum privea fotografiile de la căsătoria civilă. Rămăseseră o amintire și ele. Poate că apropo-urile lui Adrian cum că un oarecare se uitase cam prea insistent la ea pe stradă sau pe aiurea trebuia sa-i fi dat de gândit încă de la început. Ignorase, își spusese că e foarte iubită, cum rar se putea întâmpla. Era clar că se grăbise, gelozia lui devenise patologică la scurt timp după ce se căsătoriseră. Palma cu care se trezise peste ochiul drept într-o discuție mai aprinsă o trezise la realitate. Nu putea trăi lângă un om cu astfel de reacții, i-ar fi fost teamă pentru viața ei. A doua zi îi spusese că pleacă și plecată fusese. Divorțul de el venise firesc însă după terminarea ostilităților se chema că rămăseseră oarecum în relații de prietenie. 

Timpul trecea... Câte scrisori netrimise mai avea! Și toate către George. 
La scurt timp după ce schimbase și locul de muncă, George, un brunet înalt, bine făcut, fermecător, începuse să-i facă o curte asiduă. Foarte atrăgător dar cam superficial deși mai matur, cu zece ani mai mare ca ea, îl plăcea mult mai mult decât crezuse că i s-ar mai putea întâmpla.

Se gândea că totuși, trecuseră deja peste doi ani de la divorț, poate că sufletul ei avea nevoie de puțină iubire. George era foarte îndrăgostit și după câteva săptămâni de insistențe i-a cedat. Se simțea fericită pentru prima dată. Totul era cum nu se putea mai bine. Îl iubea. Nu trecuseră nici trei săptămâni până când, întâlnind o cunoștință care-i văzuse împreună, aceasta o întrebase dacă George divorțase. Whaaat??!  Căzuse cerul pe ea. Invocase o problemă ce nu suferea amânare și plecase cu capul fierbându-i. Atunci, ca-ntr-un vârtej, făcuse unele conexiuni...văzuse și înțelesese altfel multe lucruri. Crezuse că va muri de durere. Îl iubea fără speranță. Așa era, era căsătorit, nici apartamentul pe care-l crezuse al lui nu-i aparținea, era al unui prieten plecat din țară o vreme. Încercase să-l întrebe ce are de gând, agățându-se de o slabă nădejde, ca înecatul de pai. 

George...n-avea de gând nimic. Se agățase de motive greu de acceptat, cum că n-ar putea divorța fiindcă nu poate. Ceva cu afaceri, averi...motive de om slab. Atunci a început să scrie scrisori pe care niciodată nu i le-a trimis...scrisori în care își plângea durerea. Scria și câte două pe zi... N-a putut să se desprindă de el decât după aproape două luni. Când a ajuns la convingerea fermă că, chiar dacă ar divorța pentru ea, n-ar putea trăi lângă el de teamă că ar fi și ea, la fel, părăsită într-o zi. 
 
Vlad... bărbatul vesel, cu ochii incredibil de verzi, care o cucerise cu felul în care vorbea și care părea a o diviniza pentru felul ei de-a fi...nu fusese decât o altă sursă de stres. În plus era prea preocupat de tot felul de cursuri, apoi de un doctorat...niciodată nu se putea baza pe el. Azi spunea una, mâine alta, nimic nu-i ieșea cum dorea dar nu din rea voință. Era doar un ghinionist. Nesigur pe el, prea preocupat de o fostă căsătorie care părea a-i ridica încă anumite probleme, nu se dovedise nici el acel țărm liniștit unde să-și ancoreze corabia...


Așa că tot navigând fără țel, îl cunoscuse pe Alexandru. Pe un site de socializare. N-avusese de lucru, credea acum. După câteva săptămâni de discuții pe net, se mira și acum ce curaj avusese să se întâlnească cu bărbatul venit de peste mări și țări. Fusese un blind date după toate regulile. El nu trimisese nicio fotografie. 
Nu-l plăcea prea mult, era cam scund și nu prea suplu. Îi plăcea că vorbea mult și știa ce spune dar nu-i plăcea că dorea să aibă mereu dreptate. Însă era extrem de inteligent. Dar și cam arogant pe deasupra. Fost cadru universitar emigrase aiurea, din pricina soției și acum începea să-i pară rău. Între timp divorțase acolo unde emigrase și încerca să-și refacă viața dar încă nu era sigur unde. Era cu fundul în două luntri, cum se spune. Pentru început însă, ea ar fi trebuit să plece acolo cu el.
Alexandru era mai în vârstă cu 13 ani ca ea și avea cumpărat deja un apartament în București, undeva foarte central. Făcuse acolo bani, încerca să deschidă o afacere în România. Încerca să o implice și pe ea într-o altă afacere ce părea tentantă. O copleșise de la început cu daruri: haine, bijuterii, parfumuri bune dar și cu excursii sau cu diverse propuneri. Dorea să se căsătorească cu ea și-i cerea un răspuns cât de curând. 
Speriată, îi ceruse un răgaz de timp fiindcă nu era deloc simplu. Nu-i plăceau dilemele.
Simțea pentru prima dată că Alexandru i-ar putea oferi siguranța pe care mereu și-o dorise. Simțea că viața ei, care nu fusese decât profesional o reușită, putea să ia o turnură spectaculoasă, pozitivă. 

Alese dintre flacoanele de pe covor unul. Îi admiră încă o dată designul elaborat. Acqua di Parma Colonia Designer Edition era primit de curând de la Alexandru. Era destul de nou, lansat în 2011.
Un parfum puternic, unisex, așa cum îi plăcea ei. Pulveriză în cameră foarte puțin. Notele de citrice și lavandă erau foarte potrivite împreună, la fel iasomia și trandafirul. Moscul alb și ambra din formulă dădeau și mai mult farmec parfumului. Chiar îi plăcea.

Decizia era extrem de grea. Poate că minunatul parfum avea s-o ajute... 




Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfumul sentimentului de siguranță îi aparține lui Cătălin.

Au mai scris  pentru tema de astăzi următorii:
Mirela, Cătălin GabiAlexandraDiana, anca, Lolita,   
CZ, Tina,   Lolita, Dana Lalici,

32 comments:

  1. Cam mulţi bărbaţi în viaţa fetei, mititica de ea, inimă zburdalnică, deh, pentru a ne lăsa în incertitudine...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu cum s-a vazut povestea de acolo, de la tine, dar sunt cinci barbati intr-un interval de circa 15 ani.
      Daca personajul era un barbat, cinci femei in acelasi interval sunt convinsa ca parea insultator de putin.

      Delete
    2. Dacă ai menţionat undeva în text informaţia asta,
      eu n-am găsit-o, deşi am citit întregul articol.
      Aşa că te iei de un bărbat nevinovat şi fără apărare
      şi mai şi asmuţi alte cititoare! :)

      Delete
  2. Eh, cu parfumurile e mai simplu, cu barbatii e mai greu!:)Parfumurile isi pastreaza aroma, sunt statornice pe cand barbatii...

    ReplyDelete
  3. Daaa... Vorbeste lumea ca-i o loterie casatoria. Asadar, intinde mana eroina ta, alege biletul si afla mai apoi cat e castigul. Parfumul o ajuta in sensul ca ar putea s-o influenteze de a lua hotararea sa plece cu cineva care vrea sa aiba tot timpul dreptate... nu cu cineva pentru care inima i-o ia la golop cand ii gandeste numele... Capitolul profesional fiind unul implinit e, poate, cazul, sa se avante spre capitolul personal.
    De fapt, de ce se casatoresc oamenii? Sa se asigure, din punct de vedere legal, ca... ce? Nu i-ar crede ceilalti ca se iubesc, daca formeaza un cuplu si nu se casatoresc?
    Timpuri si ganduri si trairi frumos impletite. Eroina pare foarte hotarata si stie ce nu vrea, daca nu e sigura de ceea ce vrea, deci poate oricand sa faca un pas inainte si nu se va teme sa faca unul inapoi daca va fi cazul.
    Succese, Elly!
    Zile fericite!
    Cu drag,

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Discutia despre casatorie ar fi lunga si implica o multime de alte aspecte dar nu despre casatorie in sine e vorba si nici macar dilema eroinei mele. Nu stiu cat o ajuta si parfumul...dar uneori vrem sa credem ca altceva ar mai avea niste influente :)
      Eu cred ca tu ai cam ghicit ce vrea eroina mea...sau ce simte in legatura cu toata aceasta framantare. ;)
      Multumesc mult, Diana!

      Delete
  4. Cat de adevarat este....transferul asta, pe care din pacate (nevoite) multe femei trebuie sa-l faca de la 'Viorel' la 'Alexandru'. :(
    Sunt convins ca daca eroinei din povestea asta (sau oricarei femei) i s-ar fi oferit spre alegere in timpul facultatii (sau la orice inceput de drum) un 'Viorel' si un 'Alexandru', ar alege prima varianta, intr-o coplesitoare majoritate.
    Siguranta financiara vine intotdeauna ca o nevoie doar atunci cand inima-i cazuta-n colb, injunghiata in mai multe randuri...
    Nu stiu altora ce sentiment le creeaza, insa mie mi se pare teribil de trista povestirea asta. :( De la un 'Viorel' inalt, atletic, suplu, cu umeri lati, se ajunge in ani la un 'Alexandru' scund, nu prea suplu si arogant...
    Sunt convins ca eroina fara nume si-ar fi dorit initial o altfel de siguranta, dar daca nu s-a putut, pentru ca din pacate nu intotdeauna ne ies lucrurile asa cum ne dorim :( , uite ca si cea financiara poate fi considerata tot un fel de siguranta.
    De apreciat totusi ca exista cazuri in care puterea de regenerare a inimii intrece orice asteptare, facand ca persoane optimiste sa poata spera ani in sir ca pot intalni the right one. Si totusi...cand acesta nu apare...e bun si un 'Alexandru'.
    Decizia nespusa din final mi se pare cinica si-mi permit sa o anticipez. ;) 'Alexandru' should be glad he's laying his hands on her... :) ...because all the money in the world can't buy a broken heart...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa, teoretic, pare sa fie corect adica sa para ca-i o diferenta ca de la cer la pamant intre ceea ce avusese si ceea ce putea avea acum. Dar...in 15 ani nici macar nu avem idee cum a devenit, cum arata Viorel, cel atat de fermecator pe atunci. Stii cum se schimba oamenii din punct de vedere fizic? Posibil sa nu arate mai bine ca Alexandru care are o varsta, caci se apropie vertiginos de 50 daca facem un simplu calcul.
      Povestea e trista, e adevarat, dar cred ca nici macar nu e una singulara. Sunt multe situatii cand femeile dar si barbatii n-au noroc in dragoste si li se intampla astfel de povesti...
      Cu toate ca i-am fost avocat lui Alexandru acum...nu stiu daca e bine sa anticipezi. Eu cred ca am oferit in poveste suficiente date despre eroina mea, despre felul cum simte si gandeste, ca sa se inteleaga ce va alege ;) :)

      Delete
  5. Sper sa aleaga cu inima! nu ar fi fericita traind un compromis!.....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Oricum nu era prea fericita si n-ar fi fost mare diferenta, cred. Dar...mai cred si ca tu simti ceva, i-ai intuit caracterul eroinei mele :)

      Delete
  6. C'est la vie ! Pacat, femeile nu inteleg un lucru simplu ! Barbatii sunt mai constanti in relatiile sentimentale. In plus si ceva mai iertatori. Flirtrul si sex-ul sunt doar competitie ! :) Parerea mea . :p

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt convinsa ca asa esti tu si multi dintre barbatii pe care ii cunosti. Ba femeile inteleg foarte bine dar nu era cazul. Din pacate, daca erai mai atent la personajele barbati pe care le-a intalnit in viata eroina mea, ai fi remarcat ca nu i-au fost potriviti. Povestea, ca toate povestile mele din aceasta serie, se bazeaza pe fapte reale. Nu as fi putut sa scriu mai mult despre fiecare personaj masculin, deja povestea s-a intins peste masura. Mi-a fost teama sa nu devina plicitisitoare si sa sperie cititorii, avand o prea mare intindere. Dar pot sa-ti spun doar ca acel Viorel nici macar n-a vazut ca a fost vazut de mana cu acea tipa si nici n-a mai cautat-o, probabil simtindu-se vinovat. Ce putea ea sa faca decat sa il uite? Oricum, pot sa-ti spun ca Viorel a mai zburat ca fluturasul cativa ani...si s-au revazut absolut intamplator peste o vreme (ani de zile) cand era sa nu-l mai recunoasca.
      Referitor la cel cu care a fost casatorita, cu unul care impartea palme n-ai fi dorit nici tu sa traiesti daca ai fi fost femeie. Cu unul casatorit care n-avea niciun gand la fel, cu unul nehotarat si pe care nu te poti baza, de asemenea. Unele femei pur si simplu n-au mana buna la barbati. La fel cum nici unii barbati n-au la femei. Din pacate se mai intampla.

      Delete
  7. Viaţa bate filmul, e clar! Eroina ta e nevoită să facă compromisuri şi să-şi bandajeze inima rănită prea des de diverşi bărbaţi, prea nehotărîţi şi incapabili de o dragoste adevărată, din motive ce sfidează logica, uneori. Alegerea pe care o va face în final, sper să-i ofere acea siguranţă de care are nevoie, acel sentiment de iubire care schimbă orice întâmplare nefericită doar într-un joc al hazardului, menit să întărească şi să consolideze omul frumos ce creşte... Părerea mea... ;) >3
    Mi-a plăcut mult, cred că ţi-ai dat seama! Îmbrăţişări! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. De multe ori viata intrece cu mult filmul insa daca in fire cuiva nu-i stau compromisurile, nu le poate face oricat si-ar dori sa fie "in randul lumii". Problema este ca alegerea poate sa-i ofere siguranta. Dar doar atat. Restul ramane tot un fel de vis...
      Multumesc :)

      Delete
  8. Dacå esti roman: numeri si zici " såraca in 15 ani a schimbat ceva bårbatzi", dar dacå esti vestic zici " wow, s-a distrat si a gustat viatza din plin ... cu dulce si amar"

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ella...ai disparut destul de mult...mai mult de o luna...
      Ma bucur ca ai revenit :)
      Ai dreptate, in Romania nu se va schimba mentalitatea prea repede.
      Problema eroinei mele este ca nici macar nu s-a distrat, mai mult a suferit... Poate ca era mai multumita daca se distra.
      Multumesc!

      Delete
  9. Imi place femeia asta, dar parca sigurnata nu e un motiv sa zici da...sau poate este...imi place ca ai creionat atatea caracte de barbati, toti buni de iubit si toti se dovedesc niste aiuriti (parca e un roman politist fiecare din ei), si parca pana la urma o inteleg, la inceput elanul iubirii nebune, apoi siguranta si confortul unei iubiri mature... Cred totusi ca inside her shed's got bensonhurst blues
    P.S - ma refeream la saltul cu parasuta - e un moment in care-ti pozitionezi picioarele in afara avionului si cazi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, Anca...cam toti o apa si-un pamant, daca e sa sintetizez ce simt eu in legatura cu barbatii acestia.
      Parca nu este un motiv, ai dreptate. Poate ca nici nu este. Habar n-am ce efect va avea parfumul...el e cheia ;) :) Glumesc, desigur.

      Delete
  10. Acqua di Parma, ce parfum fascinant...ca povestea eroinei tale. :) Mi-ar placea sa-l incerc, dar si mai mult sa aflu decizia ei. Oare este Alexandru barbatul potrivit? Nu va sti decat daca ii va accepta propunerea. Daca va mai risca inca o data...O singura certitudine printre atatea dileme: prea multe dintre noi visam si speram la siguranta si iubire vesnica si ne trezim singure, cu inimile sfaramate.

    O noapte frumoasa, draga Elly. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Cred ca stie deja dinainte de a accepta. Insa are nevoie sa se impace cu ea insasi. De fapt nici nu are nevoie sa se gandeasca prea mult, cred ca e doar stresata de insistente si de termenul cam scurt pentru luarea deciziei. Cand simti ca ceva ti-e potivit nu stiu daca e nevoie de un timp de gandire. Este? ;) Concluzia ta...destul de adevarata. Din nefericire.
      Multumesc, Nice.

      Delete
  11. decat sa nu se intample nimic in viata cuiva, mai bine sa fie...chiar daca produce rani! eu asa zic :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai depinde si de felul de-a fi al omului. Unii trec mai usor peste toate, altii mai greu. Eroina mea are sufletul mult prea ranit...desi incearca sa nu arate.

      Delete
  12. Dat fiind ca aceasta persoana tine atat de mult la fidelitate, plus e probabil si o persoana care stie sa stranga obiecte, sa economiseasca, ordonata, si constiincioasa, este destul de probabil, dupa parerea mea, ca va alege siguranta. Desigur, daca ar incepe un tratament cu un antidepresiv, e posibil sa aleaga la un moment dat sa sara din parasuta, insa zau, habar nu am daca e chiar atat de bine, mai ales daca se poate intampla sa uite, preocupata fiind de atatea ganduri, sa-si puna parasuta, si/sau daca psihofarmacologul sau medicul ei de familie nu alege antidepresivul din categoria corecta, adica nu sunt prea clare consecintele pro sau contra, cel mai bine e sa faca ce ii sta in firea ei, fara sa se supuna unui risc de efecte adverse printre care chiar si scaderea libidoului.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) Stii ca reusesti sa ma amuzi de fiecare data? Comentariile tale sunt mult pe langa subiect, de cele mai multe ori. Si acum ai ajuns pe langa... Pare o persoana supusa depresiilor? Nu. Deci... zambesc.
      Decizia e una singura.

      Delete
  13. Probabil doar atunci când treci prin aşa ceva reuşeşti să-ţi dai seama ce poate fi în sufletul acestei femei. Nu aş putea spune care decizie ar fi mai bună pentru ea.
    În schimb pot să spun că mi-a plăcut foarte mult cum ai conturat povestea ei, Elly! :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, probabil doar atunci. Dar se pot face exercitii de imaginatie. Oricare dintre noi, barbati sau femei, am putea fi pusi intr-o situatie asemanatoare...
      Multumesc, Alexandra.

      Delete
  14. Ti-am sorbit cuvintele si parca am vazut un film care semana cu al propriei mele vieti. Incercari esuate.....decizii luate aiurea... si tristete, multa tristete. Nu imi par mult 5 barbati, sau cati or fi fost, indiferent de intervalul de timp. Dimpotriva, cred (si am scris azi despre asta) ca oricum femeile se incapataneaza prea mult in alegeri gresite, in incercarea de a face sa mearga. Ar trebui sa se grabeasca. Viata trece....si ocaziile sunt din ce in ce mai putine...

    ReplyDelete
  15. Cred că știi cam ce sentimente am acum, abia aterizată de pe țărmul egeean, de lângă marea azurie și ... Da, dar fericită să citesc povești încântătoare! :)
    Aproape toate căsătoriile fericite urmează după câte una ratată, știu ce spun și e probat. Există și excepții, mai ales la generațiile mai vârstnice, unde aproape că nu exista divorț. Se pare că trebuie să exsite un botez al focului, după care știm să iubim, să prețuim, să apreciem, să alegem, să fim în siguranță îngrijind și lăsându-ne îngrijiți. Cu dragoste. Cu prietenie. Cu entuziasm. Acum nu e musai ca prima căsătorie să fie cu acte. Dar să fie! Și eu cred că abia a doua, care posibil să fie cu acte, va fi cea reușită! Îmi place mult de tot ce-ai scris, atât subiectul, cât și felul în care l-ai expus. Cât despre Aqcua di Parma, la mine, printre poveștile despre parfum, inclusiv cele de dinainte de Clubul nostru, îl vei găsi des, este unul din cele mai dragi, îmi amintește de un domn, un bun coleg de-al mamei, medic, prieten de familie. E un parfum proaspăt și distins, e o minune. Foarte bine ales, te felicit! Și te îmbrățișez cu mare drag! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Elly, categoric eu mă refeream la acest Acqua Di Parma: ”Nata nel 1916 in un piccolo laboratorio di essenze nel cuore di Parma. Abili maestri profumieri crearono la prima, vera Colonia Italiana. La sua raffinata alchimia ha subito riscosso ampio successo fino a diventare un classico intramontabile.” Nici nu știam de cel recent...E un parfum bărbătesc, dar îl folosesc multe femei, printre care și Sharon Stone! ;)

      Delete
  16. Femeile se lasa uneori orbite de o falsa siguranta, isi imagineaza ca avand garantia lucrurilor palpabile le va fi bine si uita ca la baza unei casatorii stau dragostea, respectul, grija fata de partener, chestii care nu pot fi cumparate. Dar nu mai conteaza, pentru ca tu povestesti frumos si pui omul pe jar... La fiecare nou baiat aparut in viata ei imi spuneam ca el va fi alesul. :))

    ReplyDelete