HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Chiar nu te putem lăsa să mori de foame...
Ionescu
caută de lucru...
La firma X, la Resurse Umane:
- Ne pare rău, dar nu va putem
angaja, pentru că nu avem ce să vă dăm de lucru.
"Păi, asta n-ar fi așa de
grav...", își spuse Ionescu în gând. Era tânăr încă, n-avea de gând să se
uzeze așa de repede.
În timp ce Ionescu încă se afla
acolo, se mai prezentă în birou un bărbat:
- Vă rog să mă angajați, zise. Am 9
copii!
- Bine, bine, i se răspunse, dar ce
altceva mai știi să faci?
N-a găsit la firma X dar Ionescu nu s-a descurajat. Trebuia să găsească ceva, avea familie.
A și găsit, ceva relativ mărunt, într-un birou... Pe moment era OK.
La finalul interviului fu întrebat:
- Și acum... dacă aveți cumva vreo
întrebare despre firma noastră...
- Păi...m-ar interesa să știu cam
câți oameni lucrează în firma dumneavoastră.
- În general, cam un sfert...
- În general, cam un sfert...
Hait! Mda...nu era ceva foarte
încurajator. Era sigur că în sfertul ăla o să fie și el. Totuși n-a disperat. A
fost condus la biroul ce avea să fie și al lui. Părea o atmosferă relaxată. I-a
mai venit inima la loc.
În așteptarea șefului a încercat să
facă puțină conversație, să afle una, alta:
- Câte persoane lucrează în biroul
ăsta? a întrebat.
- Cu șef cu tot, cinci.
- Deci, fără șef, patru?
- Nu, fără șef nu lucrează nimeni.
"Asta înseamnă mai puțin de un
sfert. Dacă șeful nu e în birou...", își apuse îngrijorat, în gând,
Ionescu. Deci am fost păcălit la Resurse Umane. Deci e mult mai grav. Doar
20%... Hmm...
Era și mai îngrijorat. Știa și el,
ca orice român, că cu cat ești mai puțin important în organigrama firmei, cu
atât ți se va simți mai mult lipsa dacă nu vii la muncă. Era clar. O
îmbulinase.
După vreun sfert de oră apăru șeful
care ținu să-l liniștească, cu voce joasă și cu o bătaie șefească pe umăr:
- Ionescule, nu mă privi ca pe un
șef, ci ca pe un prieten care are mereu dreptate. Hai să-ți spun ce ai de făcut
aici...
Heee...mai avusese el șefi. Nici
ăsta n-avea să fie altfel. Știa că șeful este ca zăpada. După ce dispare se
face vremea frumoasă.
Se așeză cuminte la birouașul lui și
începu să frunzărească hârțoagele. Trebuia să se împrietenească cumva cu ele...
- Popescule, de ce vii așa
târziu?!!! răcni peste puțin timp șeful încât bietul Ionescu crezu că face
infarct.
- Păi, mi-ați spus ieri să-mi citesc
ziarul acasă...
Curios. Popescu, cel certat, era
liniștit, aproape zâmbitor. Nu era prima dată când Ionescu remarca că
persoanele care întârzie la muncă sunt mult mai joviale decât persoanele care
le așteaptă.
Se obișnuise acolo. Mergea treaba.
Nu se omora cu munca dar măcar el era disciplinat.
Veni și negocierea salariilor. În
urma negocierii, șeful îi spuse:
- Îți atrag atenţia că salariul este
confidenţial.
- Nu vă faceţi griji, şi mie mi-e
ruşine să spun cu cât mă plătiţi...spuse, mai mult pentru sine, Ionescu. Știa
că oricât de mica era leafa tot se putea munci mai puțin decât erai
plătit.
În urma negocierii însă, blonda
înăltuță și cam aeriană care era secretară, făcu valuri.
- Domnule director, salariul meu nu
este raportat la capacitățile mele!
- Știu, știu...dar chiar nu te putem
lăsa să mori de foame...
Azi șeful e bine
dispus. Spune un banc cam porcos. Toți râd in hohote, în afară de Popescu.
- Tu de ce nu râzi, Popescule? îl întrebă unul dintre colegii de birou.
- Nu mai are nici un rost! De mâine nu mai lucrez aici!
"Ia te uită la Popescu! O fi găsit un alt loc mai călduț, unde să poată întârzia și mai mult... Sau o fi fost concediat?"
Veni și concediul lui Ionescu. Abia întors de la mare, se întâlni pe stradă cu unul dintre colegii de birou.
- Ai auzit? A murit șefu'.
- Da, am citit. Și mă tot întreb
cine a mai murit odată cu el...
- De ce?
- Păi scria în anunț că "odată
cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajați ai firmei noastre..."
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, nu către linkul blogului, specificând:
"Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33."
ATENȚIE! Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea, rog preluați link de la ediția anterioară a HAPPY WEEKEND! "
ATENȚIE! Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea, rog preluați link de la ediția anterioară a HAPPY WEEKEND! "
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Deci asa sta treaba la birourile astea mai mari? E bine de stiut :))
ReplyDeleteCred ca in unele chiar se petrec chestii nu departe de astea... Si nu trebuie sa fie birouri prea mari. ;)
DeleteM-am distrat copios, mai ales ca pe alocuri mi-am recunoscut si eu seful de anul asta in articol. Iar comparatia cu zapada i se potriveste si lui perfect. Mi-ar fi placut atat de mult sa fi putut continua munca acolo... In meseria mea seful nu are intotdeauna dreptate. Asta chiar nu as fi putut suporta. :))
ReplyDeleteSuper articolul tau, Elly, m-a binedispus, dar m-a facut si putin(mai mult) nostalgica... Mi-e dor de jobul meu. :(
Weekend frumos iti doresc! :*
Ma bucur ca ti-a placut si ti-a trezit unele nostalgii :)
DeleteMultumesc mult, Nice!
Eh, orice Ionescu se invata pana la urma cu noii colegi si cu leafa mica, dandu-le uitarii doar in concediu ! Si, pana la urma, oricat de rau ar fi, mult mai rau e fara un job, asa ca trebuie sa rabde.
ReplyDeleteBune poante, multumesc pentru zambetele provocate !
Weekend vesel, Elly !
Pai Ionescu asta a si facut :) Nu prea era de ales.
DeleteMultumesc, Zina draga!
Weekend cu impliniri !
ReplyDeletePS. As completa cu un sfat clasic: "Sa nu stai in fata sefului sau in spatele calului"
Bancurile cu sefi bine-dispun intotdeauna, pe toata lumea...E asa placut sa fii rautacios la adresa celui care te streseaza la serviciu, macar cu atat sa te alegi!
ReplyDeleteElly draga, azi n-am diacritice, calculatoarele imi sunt stivuite pe undeva (stii ca renovam, de fapt continuam!) si pe laptopul asta nu sunt instalate. Dar de distrat, ma distrez copios! Daca as fi stiut sa ma prefac, asa cum spuneai tu intr-o postare faina despre ligusire (am povestit noi!!), as fi ras la bancurile tampite ale fostei sefe, in loc sa-mi dau demisia. Sau i-as fi periat reverul, in loc sa-i spun exact parerea pe care o aveam si pe care (din nefericire) le-o spun tuturor sefilor si ne-sefilor, indiferent de consecinte. Oricum, odata cu fosta sefa, nu va muri cel mai bun anagajat, ha ha ha! Un weekend cu rasete si voie buna iti doresc! Sa ai zile superbe, mai povestim! :)
ReplyDeleteMi-ai adus aminte de munca!.......oare o fi cineva cu adevarat fericit cand merge la munca?
ReplyDeleteNu este decât un banc aşa că nu aruncaţi cu bulgări în mine...
ReplyDeleteNu pot observa decât că populaţia feminină din România este împotriva sefiei.
Şi acum bancul.
Doi patroni stau la o bere.
- Ție cum îți merge?
- Prost tare. Da’ ție?
- Prost de tot.
- Auzi, da’ tu mai dai salarii?
- Nuuu, de vreo trei luni nimic. Tu?
- De prin septembrie zero. Da’ angajații tăi mai vin la muncă?
- Şi eu mă mir, da’ vin în fiecare dimineață, semnează condica, muncesc. Dar ai tăi?
- Și-ai mei la fel.
Stau ei puţin gînduri după care unul dintre ei zice:
- Ştii ceva? Âștia vin la muncă de plăcere! Hai să le punem o taxă de intrare..
a. Bancurile de mai sus fac parte dintr-o "culegere" care a fost "adaptată" bloggeristic (şi nu..."radiofonic" :) ) de Elly care a reuşit cu talent o înşiruire veselă "în cascadă", adică o trecere lină dintr-un banc într-altul.
ReplyDeleteb. Din păcate, ceea ce am citit conţine mult adevăr, atinge bine realitatea.Am trecut prin asemenea momente care, acum, îmi par vesele, dar la acea vreme nu erau deloc.Spre exemplificare, iată câteva "vorbe de duh" notate de mine într-un carneţel cu mulţi ani în urmă :
De câte feluri sunt şefii :
1. Care ştiu despre ce e vorba, îţi spun ce să faci şi totul iese bine.
2. Care sunt pe alături de problemă, dar te lasă pe tine să faci ce crezi : dacă tu eşti în temă, totul iese bine.
3. Ei plutesc, dar pe tine te învaţă punct cu punct ce să faci : precis se va lăsa cu un dezastru.
Am avut "norocul" să am parte, rând pe rând, de cele trei situaţii. :)
Numai bine şi weekend plăcut !
Elly draga, mereu ma intreb cum reusesti sa le legi atata de bine...Cand eram la facultate, mama care imi citea referatele spune: tu si daca nu stii, tot le legi in asa fel incat nimeni nu isi da seama ca habar nu ai. :) E o insusire minunata asta, de a face conexiuni atat de surprinzatoare...Stii. citisem toate bancurile din care ti-ai compus povestea...dar tot am ras, tot mi-au placut , tot m-au deconectat. Happy weekend, fata frumoasa!
ReplyDeleteNu ştiu de ce nu lucrăm când şeful lipseşte, iar când el e prezent,
ReplyDeletelucrăm cu toţii în stres. Abia că atunci nu-i şeful, ne-am putea
desfăşura în voie, şi am lucra mai cu spor. Dar alegem să lucrăm
numai sub presiunea unui ochi critic. E normal?
Weekend plăcut!
Abia că atunci când...
DeleteAm lucrat în stres, de-aia am mâncat un cuvânt.
Happy Weekend! :))
ReplyDeleteDeosebit de amuzante bancurile compilate pentru ca ansamblul devine scurta povestire comico-satirica savuroasa. Iti las si eu un banc, alaturi de urarile de bine si de aplauze! :)
O secretara tanara, de curand angajata
Seful: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o prajitura?
- Nu, domnule director.
A doua zi: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o ciocolata?
- Nu, domnule director.
A treia zi iar: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o inghetata?
Blonda: - Domnule director, daca o tinem tot asa pana o sa va culcati cu mine o sa fac diabet!
Ăsta e un fel de haz de necaz. :)) Sunt convinsă că poantele astea sunt inspirate din crunta realitate.
ReplyDeleteHappy weekend, Elly!
Bună Elly!
ReplyDeleteFoarte haioase,mi-au plăcut!
Un weekend excelent draga mea!
Cu mult drag!@
:))) Foarte amuzanta postarea de astazi!
ReplyDeleteMi-a placut partea cu "seful e ca zapada" :)). Cam asa era la ultimul meu loc de munca din Romania, cum disparea sefa, se facea vremea frumoasa :D.
(Sper ca nu-ti citeste blogul :))!)
Weekend la fel de vesel ca glumitele iti doresc!
iti multumesc mult, Elly draga pentru grija pe care ai avut-o de a ma înscrie... Sunt tare ocupata, nepoteii sunt la noi de doua zile si :))) ma întelegi, asa-i?
ReplyDeleteAcum cei doi urmaresc desenele animate de la tv si am intrat repede pe blog :))
Multumesc petru portia de glume. Cel mai tare banc e tot cel despre blondina :)))
Un weekend fain in continuare!
Sărut mâna, dragă Elly! Mi-au plăcut tare mult glumele alese de tine. Chiar dacă unele ne mai aduc aminte şi de realităţi de care nu prea ne e drag. Dar mai bine să facem "haz de necaz", decât să stăm supăraţi.
ReplyDeleteO duminică frumoasă îţi doresc! :-)
Frumoasa poveste!
ReplyDeleteHappy Weekend! Sau ce a mai ramas din el :)
:))... este bine ca sefii sa nu se "casatoreasca" pentru a nu se inmulti!!! :)...
ReplyDeleteHappy weekend, Elly!
bai, care e ionescu, care e popescu din baietii astia frumosi!? ma intereseaza unul cu job...:)))
ReplyDeletepop!
Si tocmai despre ce discutam pe alt post despre comentarii... mi-a placut ideea de weekend si am preluat-o...ce sa mai comentez dupa atatea adevaruri spuse sub forma de banc
ReplyDeleteIntr-o astfel de companie/firma am lucrat si eu ... odata, demult ... Bine, nu chiar atat de demult, dar chiar ca munca era ca intr-o gluma din cele postate de tine .... cam 20% lucrau .... restul chiar nu inteleg ce faceau :))) Dar sunt si companii serioase ... sau, mia bine zis, oameni seriosi, care iau munca in serios ... pacat ca sunt vazuti ca si fraieri ... "Ia uite si la fraierul asta! Munceste!"
ReplyDeleteMultumesc draga mea, mi-ai facut sptamana(nu doar ziua) mai frumoasa, prin bancurile astea legate asa frumos intr-o poveste.
ReplyDeleteApropo de Snow, mi-e atat de drag, incat n-as putea sa ratez pozele cu el. Smecherosul tau frange multe inimi;)
Te imbratisez!
Superb articolul,mi-a plăcut si glumele deasemenea!!
ReplyDeleteSa ai o saptamâna minunata!
:))) Bune bancuri, Elly! Imi amintesc de zilele cand lucram la un nimic de firma... Aveau pretentia sa tinem ascunse informatiile despre salarii, cand ele erau atat de mici, incat nici batut nu ai fi vrut sa recunosti pe ce bani lucrezi. :)))
ReplyDelete