Saturday, August 24, 2013

Șeful este ca zăpada


HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Happy Weekend
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________


        Chiar nu te putem lăsa să mori de foame...       




Ionescu caută de lucru...
La firma X, la Resurse Umane:
- Ne pare rău, dar nu va putem angaja, pentru că nu avem ce să vă dăm de lucru.
"Păi, asta n-ar fi așa de grav...", își spuse Ionescu în gând. Era tânăr încă, n-avea de gând să se uzeze așa de repede. 

În timp ce Ionescu încă se afla acolo, se mai prezentă în birou un bărbat: 
- Vă rog să mă angajați, zise. Am 9 copii! 
- Bine, bine, i se răspunse, dar ce altceva mai știi să faci?

N-a găsit la firma X dar Ionescu nu s-a descurajat. Trebuia să găsească ceva, avea familie. 

A și găsit, ceva relativ mărunt, într-un birou... Pe moment era OK.

La finalul interviului fu întrebat:

- Și acum... dacă aveți cumva vreo întrebare despre firma noastră...
- Păi...m-ar interesa să știu cam câți oameni lucrează în firma dumneavoastră.
- În general, cam un sfert...
 

Hait! Mda...nu era ceva foarte încurajator. Era sigur că în sfertul ăla o să fie și el. Totuși n-a disperat. A fost condus la biroul ce avea să fie și al lui. Părea o atmosferă relaxată. I-a mai venit inima la loc.
 
În așteptarea șefului a încercat să facă puțină conversație, să afle una, alta:
- Câte persoane lucrează în biroul ăsta? a întrebat.
- Cu șef cu tot, cinci.
- Deci, fără șef, patru?
- Nu, fără șef nu lucrează nimeni.
"Asta înseamnă mai puțin de un sfert. Dacă șeful nu e în birou...", își apuse îngrijorat, în gând, Ionescu. Deci am fost păcălit la Resurse Umane. Deci e mult mai grav. Doar 20%... Hmm... 

Era și mai îngrijorat. Știa și el, ca orice român, că cu cat ești mai puțin important în organigrama firmei, cu atât ți se va simți mai mult lipsa dacă nu vii la muncă. Era clar. O îmbulinase. 
După vreun sfert de oră apăru șeful care ținu să-l liniștească, cu voce joasă și cu o bătaie șefească pe umăr:
- Ionescule, nu mă privi ca pe un șef, ci ca pe un prieten care are mereu dreptate. Hai să-ți spun ce ai de făcut aici...

Heee...mai avusese el șefi. Nici ăsta n-avea să fie altfel. Știa că șeful este ca zăpada. După ce dispare se face vremea frumoasă. 
Se așeză cuminte la birouașul lui și începu să frunzărească hârțoagele. Trebuia să se împrietenească cumva cu ele... 

- Popescule, de ce vii așa târziu?!!! răcni peste puțin timp șeful încât bietul Ionescu crezu că face infarct.
- Păi, mi-ați spus ieri să-mi citesc ziarul acasă...

Curios. Popescu, cel certat, era liniștit, aproape zâmbitor. Nu era prima dată când Ionescu remarca că persoanele care întârzie la muncă sunt mult mai joviale decât persoanele care le așteaptă.

Se obișnuise acolo. Mergea treaba. Nu se omora cu munca dar măcar el era disciplinat. 
Veni și negocierea salariilor. În urma negocierii, șeful îi spuse:
- Îți atrag atenţia că salariul este confidenţial. 
- Nu vă faceţi griji, şi mie mi-e ruşine să spun cu cât mă plătiţi...spuse, mai mult pentru sine, Ionescu. Știa că oricât de mica era leafa tot se putea munci mai puțin decât erai plătit. 

În urma negocierii însă, blonda înăltuță și cam aeriană care era secretară, făcu valuri. 
- Domnule director, salariul meu nu este raportat la capacitățile mele!
- Știu, știu...dar chiar nu te putem lăsa să mori de foame... 

Azi șeful e bine dispus. Spune un banc cam porcos. Toți râd in hohote, în afară de Popescu.
- Tu de ce nu râzi, Popescule? îl întrebă unul dintre colegii de birou.

- Nu mai are nici un rost! De mâine nu mai lucrez aici! 

 

"Ia te uită la Popescu! O fi găsit un alt loc mai călduț, unde să poată întârzia și mai mult... Sau o fi fost concediat?"

 

Veni și concediul lui Ionescu. Abia întors de la mare, se întâlni pe stradă cu unul dintre colegii de birou.

- Ai auzit? A murit șefu'.
- Da, am citit. Și mă tot întreb cine a mai murit odată cu el...
- De ce?
- Păi scria în anunț că "odată cu el a murit unul dintre cei mai capabili angajați ai firmei noastre..."

================================================
 
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, nu către linkul blogului, specificând:
"Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 33."
ATENȚIE! Dacă ediția curentă n-a fost încă publicată la momentul când vă pregătiți postarea, rog preluați link de la ediția anterioară a HAPPY WEEKEND! "
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).




29 comments:

  1. Deci asa sta treaba la birourile astea mai mari? E bine de stiut :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca in unele chiar se petrec chestii nu departe de astea... Si nu trebuie sa fie birouri prea mari. ;)

      Delete
  2. M-am distrat copios, mai ales ca pe alocuri mi-am recunoscut si eu seful de anul asta in articol. Iar comparatia cu zapada i se potriveste si lui perfect. Mi-ar fi placut atat de mult sa fi putut continua munca acolo... In meseria mea seful nu are intotdeauna dreptate. Asta chiar nu as fi putut suporta. :))

    Super articolul tau, Elly, m-a binedispus, dar m-a facut si putin(mai mult) nostalgica... Mi-e dor de jobul meu. :(

    Weekend frumos iti doresc! :*

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-a placut si ti-a trezit unele nostalgii :)
      Multumesc mult, Nice!

      Delete
  3. Eh, orice Ionescu se invata pana la urma cu noii colegi si cu leafa mica, dandu-le uitarii doar in concediu ! Si, pana la urma, oricat de rau ar fi, mult mai rau e fara un job, asa ca trebuie sa rabde.
    Bune poante, multumesc pentru zambetele provocate !
    Weekend vesel, Elly !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai Ionescu asta a si facut :) Nu prea era de ales.
      Multumesc, Zina draga!

      Delete
  4. Weekend cu impliniri !
    PS. As completa cu un sfat clasic: "Sa nu stai in fata sefului sau in spatele calului"

    ReplyDelete
  5. Bancurile cu sefi bine-dispun intotdeauna, pe toata lumea...E asa placut sa fii rautacios la adresa celui care te streseaza la serviciu, macar cu atat sa te alegi!

    ReplyDelete
  6. Elly draga, azi n-am diacritice, calculatoarele imi sunt stivuite pe undeva (stii ca renovam, de fapt continuam!) si pe laptopul asta nu sunt instalate. Dar de distrat, ma distrez copios! Daca as fi stiut sa ma prefac, asa cum spuneai tu intr-o postare faina despre ligusire (am povestit noi!!), as fi ras la bancurile tampite ale fostei sefe, in loc sa-mi dau demisia. Sau i-as fi periat reverul, in loc sa-i spun exact parerea pe care o aveam si pe care (din nefericire) le-o spun tuturor sefilor si ne-sefilor, indiferent de consecinte. Oricum, odata cu fosta sefa, nu va muri cel mai bun anagajat, ha ha ha! Un weekend cu rasete si voie buna iti doresc! Sa ai zile superbe, mai povestim! :)

    ReplyDelete
  7. Mi-ai adus aminte de munca!.......oare o fi cineva cu adevarat fericit cand merge la munca?

    ReplyDelete
  8. Nu este decât un banc aşa că nu aruncaţi cu bulgări în mine...
    Nu pot observa decât că populaţia feminină din România este împotriva sefiei.

    Şi acum bancul.

    Doi patroni stau la o bere.
    - Ție cum îți merge?
    - Prost tare. Da’ ție?
    - Prost de tot.
    - Auzi, da’ tu mai dai salarii?
    - Nuuu, de vreo trei luni nimic. Tu?
    - De prin septembrie zero. Da’ angajații tăi mai vin la muncă?
    - Şi eu mă mir, da’ vin în fiecare dimineață, semnează condica, muncesc. Dar ai tăi?
    - Și-ai mei la fel.
    Stau ei puţin gînduri după care unul dintre ei zice:
    - Ştii ceva? Âștia vin la muncă de plăcere! Hai să le punem o taxă de intrare..

    ReplyDelete
  9. a. Bancurile de mai sus fac parte dintr-o "culegere" care a fost "adaptată" bloggeristic (şi nu..."radiofonic" :) ) de Elly care a reuşit cu talent o înşiruire veselă "în cascadă", adică o trecere lină dintr-un banc într-altul.
    b. Din păcate, ceea ce am citit conţine mult adevăr, atinge bine realitatea.Am trecut prin asemenea momente care, acum, îmi par vesele, dar la acea vreme nu erau deloc.Spre exemplificare, iată câteva "vorbe de duh" notate de mine într-un carneţel cu mulţi ani în urmă :
    De câte feluri sunt şefii :
    1. Care ştiu despre ce e vorba, îţi spun ce să faci şi totul iese bine.
    2. Care sunt pe alături de problemă, dar te lasă pe tine să faci ce crezi : dacă tu eşti în temă, totul iese bine.
    3. Ei plutesc, dar pe tine te învaţă punct cu punct ce să faci : precis se va lăsa cu un dezastru.
    Am avut "norocul" să am parte, rând pe rând, de cele trei situaţii. :)
    Numai bine şi weekend plăcut !

    ReplyDelete
  10. Elly draga, mereu ma intreb cum reusesti sa le legi atata de bine...Cand eram la facultate, mama care imi citea referatele spune: tu si daca nu stii, tot le legi in asa fel incat nimeni nu isi da seama ca habar nu ai. :) E o insusire minunata asta, de a face conexiuni atat de surprinzatoare...Stii. citisem toate bancurile din care ti-ai compus povestea...dar tot am ras, tot mi-au placut , tot m-au deconectat. Happy weekend, fata frumoasa!

    ReplyDelete
  11. Nu ştiu de ce nu lucrăm când şeful lipseşte, iar când el e prezent,
    lucrăm cu toţii în stres. Abia că atunci nu-i şeful, ne-am putea
    desfăşura în voie, şi am lucra mai cu spor. Dar alegem să lucrăm
    numai sub presiunea unui ochi critic. E normal?
    Weekend plăcut!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Abia că atunci când...
      Am lucrat în stres, de-aia am mâncat un cuvânt.

      Delete
  12. Happy Weekend! :))
    Deosebit de amuzante bancurile compilate pentru ca ansamblul devine scurta povestire comico-satirica savuroasa. Iti las si eu un banc, alaturi de urarile de bine si de aplauze! :)

    O secretara tanara, de curand angajata
    Seful: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o prajitura?
    - Nu, domnule director.
    A doua zi: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o ciocolata?
    - Nu, domnule director.
    A treia zi iar: - Domnisoara, va suparati daca va ofer o inghetata?
    Blonda: - Domnule director, daca o tinem tot asa pana o sa va culcati cu mine o sa fac diabet!

    ReplyDelete
  13. Ăsta e un fel de haz de necaz. :)) Sunt convinsă că poantele astea sunt inspirate din crunta realitate.
    Happy weekend, Elly!

    ReplyDelete
  14. Bună Elly!
    Foarte haioase,mi-au plăcut!
    Un weekend excelent draga mea!
    Cu mult drag!@

    ReplyDelete
  15. :))) Foarte amuzanta postarea de astazi!

    Mi-a placut partea cu "seful e ca zapada" :)). Cam asa era la ultimul meu loc de munca din Romania, cum disparea sefa, se facea vremea frumoasa :D.
    (Sper ca nu-ti citeste blogul :))!)

    Weekend la fel de vesel ca glumitele iti doresc!

    ReplyDelete
  16. iti multumesc mult, Elly draga pentru grija pe care ai avut-o de a ma înscrie... Sunt tare ocupata, nepoteii sunt la noi de doua zile si :))) ma întelegi, asa-i?
    Acum cei doi urmaresc desenele animate de la tv si am intrat repede pe blog :))
    Multumesc petru portia de glume. Cel mai tare banc e tot cel despre blondina :)))
    Un weekend fain in continuare!

    ReplyDelete
  17. Sărut mâna, dragă Elly! Mi-au plăcut tare mult glumele alese de tine. Chiar dacă unele ne mai aduc aminte şi de realităţi de care nu prea ne e drag. Dar mai bine să facem "haz de necaz", decât să stăm supăraţi.

    O duminică frumoasă îţi doresc! :-)

    ReplyDelete
  18. Frumoasa poveste!
    Happy Weekend! Sau ce a mai ramas din el :)

    ReplyDelete
  19. :))... este bine ca sefii sa nu se "casatoreasca" pentru a nu se inmulti!!! :)...
    Happy weekend, Elly!

    ReplyDelete
  20. bai, care e ionescu, care e popescu din baietii astia frumosi!? ma intereseaza unul cu job...:)))
    pop!

    ReplyDelete
  21. Si tocmai despre ce discutam pe alt post despre comentarii... mi-a placut ideea de weekend si am preluat-o...ce sa mai comentez dupa atatea adevaruri spuse sub forma de banc

    ReplyDelete
  22. Intr-o astfel de companie/firma am lucrat si eu ... odata, demult ... Bine, nu chiar atat de demult, dar chiar ca munca era ca intr-o gluma din cele postate de tine .... cam 20% lucrau .... restul chiar nu inteleg ce faceau :))) Dar sunt si companii serioase ... sau, mia bine zis, oameni seriosi, care iau munca in serios ... pacat ca sunt vazuti ca si fraieri ... "Ia uite si la fraierul asta! Munceste!"

    ReplyDelete
  23. Multumesc draga mea, mi-ai facut sptamana(nu doar ziua) mai frumoasa, prin bancurile astea legate asa frumos intr-o poveste.
    Apropo de Snow, mi-e atat de drag, incat n-as putea sa ratez pozele cu el. Smecherosul tau frange multe inimi;)
    Te imbratisez!

    ReplyDelete
  24. Superb articolul,mi-a plăcut si glumele deasemenea!!
    Sa ai o saptamâna minunata!

    ReplyDelete
  25. :))) Bune bancuri, Elly! Imi amintesc de zilele cand lucram la un nimic de firma... Aveau pretentia sa tinem ascunse informatiile despre salarii, cand ele erau atat de mici, incat nici batut nu ai fi vrut sa recunosti pe ce bani lucrezi. :)))

    ReplyDelete