Fericirea...
Ce este? Nici dicționarul nu e foarte clar, nici filozofii n-au reușit,
de mii de ani, să definească exact ce este fericirea.
Pe
de-o parte ar fi o stare de euforie intensă de o oarecare durată, pe de
altă parte doar o simplă stare de bine.
Dintre toți gânditorii care
s-au aplecat asupra acestei probleme, Socrate considera că fericirea în
viață nu înseamnă neapărat a trăi la infinit emoții pozitive, de fapt
nici măcar nu credea că viața fericită înseamnă un astfel de șir de
emoții. În opinia lui, fericirea în viață însemna a trăi conform cu etica. O gândire de foarte mult bun simț, aș zice.
Atunci
de unde ideea fixă, obsesivă a fericirii continue și
pentru toți, pe care încearcă să ne-o inoculeze societatea contemporană?
Pentru ca indiferent dacă ne vine să ne ascundem sub pământ, să ne tăiem
venele, să murim, societatea ne spune că trebuie să fim fericiți.
Ni
se sugerează prin mii de mesaje
subliminale, prin nenumărate mesaje motivaționale care inundă toate mijloacele de comunicare. Sute, mii de psihologi ne
învață cum să trăim fericiți. Ca și când ar fi un ordin.
Mass media are grijă să ne inducă ideea că așa e bine, pozitiv și că putem, cum să nu?!? Și tu poți fi fericit, și tu, și tu...trebuie
doar să procedezi într-un anume mod, așa cum te învățăm noi. Pentru că a
ne simți triști și nefericiți înseamnă că am eșuat în viață. Și culmea,
acest tu e atât de prezent încât omul chiar începe să creadă că e
posibil totul și că cei ce-l îndeamnă la fericire doar pe el sunt
focusați. Că el, ca individ, contează enorm pentru ei.
Nu poate
aduce nimic bun oamenilor această presiune pentru a trăi o fericire obligatorie și iluzorie. Ceva ce pare impus nu are cum fi pozitiv pentru ființa umană. Mulți se simt
vinovați că nu sunt fericiți. Vecinii din stânga, vecinii din dreapta
sau cei de la etajul doi pozează în cei mai fericiți oameni. La fel, o mulțime de inși la televizor.
El,
X... ea, Y... el, ea de ce nu poate fi fericit? Ce nu face bine?
Și astfel, oamenii
ajung să intre aiurea în depresii simțindu-se foarte nefericiți că
nu sunt și ei la fel ca vecinii, ca prietenii, ca vedetele, ca nici ei nu mai știu cine...
Fuga după fericire este ceva ce ne dăunează profund ca ființe umane. Goana nebună după fericire duce la o mulțime de aberații.
Poate
că în fericirea de-o clipă stau mugurii nefericirii
viitoare dar nu știm. Sau poate că intuim, bănuim, dar vrem cu disperare să ne
bucurăm măcar de acele clipe...care nu vor mai reveni. Aproape că suntem
conștienti de asta dar ignorăm. Vrem să traim acea clipă.
Apropos
de aberații, latinescul "Carpe
Diem" se întegrează perfect aici. Mulți dintre noi au o impresie eronată despre
ceea ce înseamnă. Adică oamenii înțeleg că e un îndemn de a trăi orice
clipă a vieții ca și când ar fi
ultima, să o trăim facând chiar și chestii aiurea, poate
dăunătoare celorlalți, numai să ne fie nouă bine. Chipurile ca să
folosim viața la maxim și să simțim acest drog al ei care se numește
fericire.
"Carpe
Diem" înseamnă cu totul altceva. A trăi viața frumos, cu
rost. Înseamnă să folosim momentele ei în mod responsabil. Să nu facem
nimic de care să ne rușinăm. Să trăim etic, cum spunea și Socrate. Astfel ca seara, la sfârșitul fiecarei
zile, înainte de culcare, când ne privim în oglinda sufletului, să putem
spune că n-am trait-o chiar degeaba, să fim împăcați cu noi înșine. Și
să fim, măcar cât de puțin, multumiți de noi.
Suntem
unici ca persoane. Avem stări proprii și reacții foarte diferite la
mediul ce ne înconjoară. Unii dintre noi suntem predispuși la depresii
și tristeți mai mult ca alții. Nu e nicio problemă cu nimeni, e firesc
să fim diferiți. Problemele apar de-abia când încercăm să negăm că
aceste stări există și când credem că a reprima aceste sentimente e
soluția potrivită.
Iata un mod de a interpreta foarte corect "carpe diem", Elly draga. Imi place. Si mi-a placut si titlul. Pe de alta parte, nu vad nimic rau in a trai fiecare clipa a vietii ca si cum ar fi ultima. Daca prin asta se intelege a acorda importanta fiecarei bucurii, cat de mici, a gusta fiecare senzatie, in loc de a o lasa sa treaca nebagata in seama.
ReplyDeleteDana, da, sa traim clipa asa e OK. Insa sunt multi care nu asta inteleg prin vorba latineasca. Sunt oamenii care vor sa o traiasca ca si cand dupa acea clipa ar veni un cataclism si nimic n-ar mai conta. Adica oameni care se comporta ca si cand dupa ei ar veni potopul... :( Cunosc astfel de oameni.
DeletePoate ca n-am fost suficient de clara in text.
Da, să ne trăim clipa. E un roman bun cu titlul ăsta.
ReplyDeleteDe acord cu tine până la Socrate. Acest... filozof, că altfel nu ştiu cum să-i spun, s-a însurat cu cea mai cicălitoare femeie pe care a cunoscut-o, Xantipa, pentru a-şi testa răbdarea. Acum, spune-mi şi mie cât de fericit a fost Socrate.
Socrate a fost filozof. Deci e bine. :)
DeletePoate fi doar o legenda. S-a casatorit cu o femeie care s-a nimerit sa fie destul de greu de suportat si poate ca ii si convenea sau poate ca il stimula cumva. Pe de alta parte, cred ca si viata langa un filozof, si inca unul de felul lui, nu era intocmai floare la ureche. Fericirea e foarte relativa, fiecare o intelegem in felul nostru. Cred ca tocmai am scris mai sus ca poate ca existau motive pentru care ii convenea situatia.
Fericirea! Ce comedie mare ... chiar zilele trecute am postat pe blog mai multe citate despre fericire .... bine, numai cateva, cand sunt sute chiar mii de acest fel .....eu zic asa (desigur, parerea mea, nu se aplica si altora): fericirea poate fi un sentiment, o stare, o dispozitie, un gand ... oricum, oprice ar fi ea, este dorita de toti ... numai ca nu reprezinta acelasi lucru pentru fiecare
ReplyDeleteMi se pare gresit sa spui ca ai reteta fericirii ...pentru cine? poate pentru o persoana su pentru un grup de persoane ... Imi place cum ai spus tu: "A trăi viața frumos, cu rost" ....hmm, se pot zice multe despre fericire, din pacate ar fi numai teorie, barbologeala ....ceea ce ai scris tu, pentru mine, reprezinta ceva in care cred ..
Citatele ca citatele, Alexandra. Dar sa vezi mii de imagini cu citate motivationale care ne indruma, indeamna...la fericire. De parca s-ar gasi la magazin. Multi oameni au ajuns sa creada ca trebuie sa fie fericiti, asa, conform unei retete. Ca e un must have.
DeleteDaca sunt in asentimentul tau, ma bucura :)
„fericirea şi-o mai face omul şi cu mâna lui”, cum spune românul. Există mulţi factori şi nenumărate tehnici care au fost testate de oamenii de ştiinţă şi s-au dovedit a fi utile.
ReplyDeleteO seara placuta, Elly!*
Fericirea nu poate fi indusa artificial. Despre asta e vorba in postare. Cat despre toti cei care incearca sa ne convinga ca orice e posibil...caci despre ei vorbesc in text, isi cam pierd timpul. Cel putin cu mine ;)
DeleteMultumesc :)
Am gasit pe toateblogurile ceva ce mi-a atras atentia. Cred ca s-ar potrivi foarte bine la acest articol. Spre rusinea mea am uitat sa iau si link-ul.
ReplyDelete"Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!"
Am fost impresionat si l-am pastrat!
Sper sa dau de el!
Unii pretuies atat de mult fericirea proprie incat o dispretuies profund pe a celorlalti si o calca in picioare numai sa le fie lor bine. Si ei zic ca "traiesc clipa" dar nu se gandesc ca altcineva va suferi timp indelungat pentru clipa asta a lor. Fericirea cu pretul asta nu e fericire si cred ca se plateste scump intr-o zi.
ReplyDeleteFericirea e atat de relativa si fiecare o percepe intr-un mod diferit, functie de pretentiile pe care le ai de la viata.
ReplyDeleteCe este, ce este....astazi stiu, ieri am fost posaca toata ziua si aveam prea multe ganduri, deci nu stiam :)
ReplyDeleteE momentul acela in care despachetezi ceva frumos care-a sosit pentru tine, il deschizi, trepidezi, te bucuri, ai castigat ceva, oricat de mic, cineva ti-.a trimis o atentie
Momentul in care iti zambeste sincer un necunoscut pe strada
Cand ai ajutat pe cineva si vezi ca persoana e vizibil satisfacuta.
Cand ai tai sunt sanatosi ....pentru ca in jurul nostru se intampla mereu povesti cumplite
O implinire, un vis frumos in toiul noptii linistite, o imbratisare, o clipa in care ai privit adanc in ochii lui. Sunt fericirea
"Fericirea omenească nu se naşte atât din marile evenimente ale soartei, care se întamplă rareori, cât din micile foloase care se întâmplă în fiecare zi." a spus Benjamin Franklin. A devenit moto-ul meu in viata si incerc sa respect pe cat se poate. Asta inseamna pentru mine fericirea, lucrurile simple care se intampla in fiecare zi. Stii ca am mai vorbit intr-un articol despre asta si stiu ca si tu esti de acord cu mine.
ReplyDeleteTe pup! O noapte linistita iti doresc!
Ei as, nu stau dupa nicio reteta din mass-media, sa ramana sanatosi cu sfaturile lor. Dar cred ca cel mai mult se cauta definitii pentru fericire, se incearca sa se afle exact ce este si de unde provine, nu se dau lectii, fericirea nu se invata, se simte, se traieste. Si asta trebuie sa facem si noi primul lucru: sa identificam ce anume ne dorim cel mai mult, ce anume ne-ar face fericiti. Apoi sa atragem acel lucru in viata noastra. Cu toate ca multi spun ca fericirea este o stare interioara permanenta, de bine, de liniste si de multumire. Si ca asta s-ar educa. :D
ReplyDeletePana atunci iti las un citat despre fericire la care m-a dus cu gandul textul tau:"Fericirea este ca pisica, daca incerci s-o ademenesti sau sa o chemi, te va evita cu indarjire; nu va veni niciodata. Daca nu ii acorzi niciun pic de atentie si iti vezi de treaba, o vei gasi frecandu-se de picioarele tale si sarindu-ti in poala.” W Bennett
Suntem unici si fericirile noastre ne seamana. Nu indemnul asta de a fi fericit cred ca e problema, e o treaba buna sa ti se aminteasca des ca se poate, dar cumva ne-am creat convingerea ca ar trebui sa fim permanent fericiti, asteptarea asta de care ne legam cred ca e greseala. Fericirea e un val, vine, pleaca, se intoarce, nu te astepti ca valurile sa fie permanent pe tarm nu?
ReplyDeleteSi imi tot vin in minte niste versuri legate de asta "Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes"
... si sa revenim la teoria relativitatii :))
ReplyDeleteDa, interesanta tema! chiar asa, oare ce înseamna fericirea?! si...oare am putea sti când suntem fericiti daca am fi doar fericiti si nu ar exista alt termen de comparatie?!
Sa nu ne rusinam niciodata de faptele zilei pe care o încheiem - bine spus, Elly draga! Cred ca "doar atât" ar fi suficient... Tot binele din lume ar fi pe Pamânt, daca noi oamenii am fi doar buni!
Totul tine de consum. Daca esti fericit esti predispus mai mult catre a cheltui bani cu duiumul, asa ca absolut toate marile companii sunt axate catre a induce acea stare perpetua de fericire. Ei nu vor neaparat sa fii 'tu' fericit, ci ei propaga in eter acel indemn plin de greata, stiind ca oamenii vor fi 'atinsi' de el pe rand si astfel creeaza un val constant de 'fericire' artificiala, indusa pe durata a 24 de ore, timp de 365 de zile pe an, an de an... Este exact ca o unda de soc in urma unei explozii. Nu toata suprafata dintre explozie si receptor este 'zguduita' intr-o secunda, insa pe durata a catorva secunde, intreaga suprafata resimte acel val...acel suflu al exploziei... Exact asa procedeaza si ei.
ReplyDeleteUn alt exemplu bun ar fi trusturile media, care toaca acelasi subiect de dimineata pana seara, stiind ca de-a lungul zilei reach-ul lor se mareste, intrucat acel subiect va ajunge la un numar din ce in ce mai mare de oameni, cata vreme acoperirea lor in timp este conceputa exact pentru asa ceva.
Si totul tine de consum. Esti trist? Stai in casa. Esti fericit? Pleci la shopping si spargi multi bani pentru ca endorfina este aliatul patronilor. ;)
Ah, da!...mai sunt si unii dilii. Am intalnit si eu. Oameni alienati, care daca nu au un lucru pozitiv de care sa se agate intr-o zi, simt ca sunt la un pas de sinucidere. Cazurile clinice joaca mereu un rol interesant in dramoleta asta a fericirii perpetue. Solutia? Un vapor de lamai si un Tir de Metroclopramid... Nasolia astora care au luat-o pe camp si acum culeg floricele, este ca odata invatat cu jocul asta al fericirii, ajung sa-si creeze singuri scenarii odata ce li se termina combustibilul natural. Ajung sa creada si ei ca intr-adevar li se intampla ceea ce povestesc ei si astfel devin actorii propriului circ.
De unde stiu asta? Pai...sunt destul de activ pe Facebook, o sursa infinita de astfel de exemple, in care intemnurile, motivatiile, incurajarile converg catre un singur lucru - vanitate....fericirea fiind obtinuta ca un fel de bonus.
P.S.: Ai observat ca ahtiatii dupa fericire la dozator, sunt de fapt si extrem de egocentristi?
P.P.S.: Ce pacat ca modestia nu mai este servita ca fiind o virtute...
Frumos articol. Fericirea - un vis după care oamenii a alergat întotdeauna, dar de cele mai multe ori au alergat... prost. Ceea ce a dus la aberaţii, cum bine ai spus. Oricum,oamenii înţeleg fericirea în cel mai egoist mod, când este clar că nu poţi fi cu adevărat fericit decât alături şi împreună cu ceilalţi!
ReplyDeleteMi-a plăcut interpretarea dictonului latin "carpe diem!" - pe care unii îl iau ca "argument" pentru o viaţă trăită în dezordine şi fără niciun rost...
Îţi doresc o zi minunată, dragă Elly! :-)
Eu cred ca acest accent mai recent pus pe fericire este din cauza ingrijorarilor economistilor despre starea economiei, criza economica, etc, pt ca sespera ca odata cu co-interesarea oamenilor de a-si cauta ei insisi fericirea si de a urmari acest tel, este posibil ca sa se rezolve si criza economica, cf unele teorii behavioral economice si de cointeresare de persoane. Nu e numai despre fericire, e si despre consum, plus si despre cooperare. Cred ca in esenta e ceva bine intentionat, desi eu personal nu cred ca e atat de simplu de a rezolva o criza economica prin interventii conitiv-behaviorale, dar ma rog, e ceva care poate sa fie etic la urma urmei. De aia se si ocupa economistii in ultimii ani de atatea masuratori de fericire in randul diverselor populatii, exista si corelari economice legate de asta in functie de criteriile folosite pt a defini starea de bine sau de fericire, (incorporand si concepte de la grecii antici dar si stari de satisfactie sau de liniste si de optimism, etc) Ma rog interesul economistilor pt fericire nu este ceva ff recent. Initial desigur ca erau doar filozofii care se ocupau de asta, pt ca alte materii sau discipline nu se desprinsesera inca din filozofie, dar acum de cand sunt asa de multe discipline, exista si economie, si filozofie, si sociologie, si psihologie, si biologie, etc, etc, exista totodata atatia oameni care trebuie sa-si ia doctorate, exista o intreaga birocratie a fericirii, nu mai e asa ca pe vremuri cand decreta un filozof un citat sau scria asa un tratat, si ala era tratatul pt toti, nu mai e nici ca atunci cand numai aristocratii aveau interese sau curiozitati despre fericire, acum Fericirea e ceva asa ff larg social, pt toti, fiecare are opinia lui plus si dreptul lui de a-si urmari propria fericire cum doreste, suntem in democratii din ce in ce mai egalitare asa la scara din ce in ce mai larga, si in general asta se considera ca are consecinte destul de bune asa per total, se mai echilibreaza si demografia, de ex cei din tari fericite au natalitate mai mare, ailalati nu asa de mare, (exact cam pe invers de cum fusese spaima inainte ca aia saracii si flamanzii se vor inmulti exagerat, desi desigur exista anumite zone unde asta inca se intampla, insa sunt din ce in ce mai restranse, ca a scazut natalitatea pana si in tarile alea din Asia indepartata sau tarile musulmane chiar drastic de mult). Sunt chestii asa economice diverse. Plus desigur ca de cand se castiga si premiul Nobel pt Economie legat de concepte considerate mai de mult oarecum mai putin tehnic-matematice, e inevitabil sa nu se uite lumea azi la economisti ca la niste guru.
ReplyDelete(Eu stiu mai multe despre asta in ultima vreme si pt ca urmaresc cu asiduitate ce se mai scrie despre fericire in cadrul publicatiilor culturale ale grupului publicistic Conde Nast dar si al corp Time Warner din cand in cand, dar si pt ca ambii mei parinti sunt economisti, si zau, in ultima vreme tata ma toaca la cap cu cautatul fericirii personale, a trebuit sa citesc si de pe wikipedia despre ce e vorba pana sa ma lamuresc de unde si pana unde, ca totul era legat de faptul ca am pierdut niste masini si case si l-am pus pe tata sa imi plateasca niste datorii cand eram mai tanar, asa ca acum de aia ma indemana el sa-mi caut fericirea, ca sa nu cumva sa mai trec nici eu nici familia noastra prin crizele economice la care am supus-o eu, si eu STIU ca tata e ff bine intentionat fata de mine, adica precis a studiat problema la un nivel teoretic chiar avansat inainte sa se apuce el sa-mi dea sfaturi mie, plus o face cu o diplomatie pt care pana si cel mai inalt diplomat din istorie ar fi invidiat, zau, asa de tare e tatal meu, eu toata viata l-am admirat asa netarmurit, mai ales ca era clar ca eu nu aveam cum sa ajung nici la degetul lui mic asa ca om virtuos si integru si cu realizari in viata, harnic, disciplinat, constiincios, plus care a cucerit-o pe mama.)
Zau, NU sunt ironic. NU sunt cinic. STIU SIGUR ca tata e un om ff bine intentionat, si NU e numai despre consum, e si despre cooperare, e si despre responzabilizare.
DeleteIn plus, eu sunt total de acord si cu educatia generala, inclusiv politica a publicului larg, daca e de calitate.
Deletee acel lucru( persoana, simtamant, traire etc) ce-ti face tie bine! :)
ReplyDeleteai spus tu tot in articolul asta! si mai spun ca ai dreptate! pentru multi noi suntem niste ratati, dar in lumea noastra noi suntem fericiti!
ReplyDeleteDin nefericire, sunt tot mai putini cei care inteleg exact ca fericirea nu se gaseste de vanzare pe nicaieri, ca este o simpla stare data ce lucrurile care ne plac, de oamenii care ne sunt dragi, de ceea ce ne scapa pentru un moment de griji. Nu degeaba ni se pare adevarata expresia "ati prostit poporul cu televizorul"... Urmeaza vorbele despre internet, care este plin de citate motivationale si fericire la cele mai mici preturi.
ReplyDeleteUf! Am tot scris si am tot sters... Nu stiu ce sa scriu. Fericirea e o stare si nu depinde de nimic exterior; e in noi si trebuie descoperita; e un zambet tainic pe care il avem in suflet indiferent ce se intampla in afara noastra, cu noi sau cu cei dragi noua. Suferim - e inerent - dar suferinta nu inseamna absenta fericirii... Chiar nu stiu cum sa explic starea... :( Dar fericirea exista, chiar daca nu toti o "constientizeaza". E acea seninatate care ne insoteste inclusiv in cele mai negre clipe pe care (credem) ca le avem. De n-ar fi asa ne-am sinucide toti! :)) Dar fericirea nu are o reteta si nu se gaseste la vanzare si nu se invata citind chestii motivationale, desi ajuta sufletul si acestea. Fericirea o simti, o traiesti si n-o poti explica - o poti doar dovedi, eventual :)
ReplyDeleteZile fericite iti doresc! :) Suflet fericit sa ai!