 |
| Petunii și gazon |
Independent de voința mea am fost absentă 48 de ore de pe blog, din blogosferă, de pe FB, de peste tot. Am postat pentru Miercurea fără cuvinte și...am plecat dis-de-dimineață. Miercuri.
Pe unde exact m-au dus drumurile nu vă povestesc în amănunt, sunt probleme personale cu care nu doresc să vă plictisesc.
Mai interesant este însă să vă povestesc despre ceva la care am asistat în timp ce mă aflam într-un mijloc de transport în comun (autobuz RATB). Pentru cine nu știe, în București nu se mai utilizează bilete de autobuz (și orice altceva) sub forma lor fizică ci se utilizează un card electronic. Apoi, exact la chioșcurile de unde altădată se cumpărau biletele, aceste carduri se reîncarcă electronic. Contra sumelor de bani corespunzătoare, desigur. Poți încărca și 100 de bilete virtuale, dacă dorești și te ține portofelul. În mijloacele de transport există automate care citesc (validează) aceste carduri. Știu, v-ați gândit imediat la controlori. Sunt, există, nu vă îngrijorați. Din patru drumuri pe care le-am făcut miercuri, în trei cazuri au apărut și controlorii. Concluzia: sunt peste tot. Câte un controlor bărbat sau câte două femei (două poate din teama de a nu fi agresate).
Deci mă aflam într-un autobuz. La o stație de pe traseu urcă un controlor iar după ce oamenii proaspăt urcați își validează cardurile, blochează automatele pentru validare cu un ceva special. Așa se face.
Trece la verificări cu instrumentul electronic din dotare și ajunge la o doamnă. Doamna avea card, avea încărcare, doar că nu reușise să valideze cardul. Când nu ești bucureștean, familiarizat cu aceste carduri și validatoare, se mai poate întâmpla. Și doamna, la puțin peste 50 de ani, nu era din București. Controlorul însă nu vrea să priceapă nimic, nici măcar când femeia, necajită și rușinată, prezintă din proprie inițiativă și actele și se vede clar de unde vine. Își cere scuze că nu prea se pricepe, deși vine în București o dată la câteva săptămâni, la chimioterapie. O amenință cu plata a 50 de lei (500.000 de lei vechi) dar până la urmă nu-i mai ia cei 50 de lei deși femeia, ca să scape de gura lui de țață, îi întinde până și banii respectivi...dar nu, fără să-l mai intereseze nici banii, o dă jos din autobuz. Așa, pur și simplu. N-am mai avut curiozitatea să-i văd chipul respectivului, dar cred că era satisfăcut, probabil jubila, își arătase atotputernicia. Aproape aruncată din autobuz, femeia, supărată, se mai aude zicând doar: "Nu suntem oameni..."
Prinsă din zbor, replica circulă pe buzele altor câțiva călători din preajma mea... Cu toții oameni de o anumită vârstă...
Slavă Domnului, n-am avut astfel de necazuri dar se putea, nu sunt nici eu prea familiarizată cu sistemul.
De Podul Basarab vă era dor? Vă era, nu vă era, i-am făcut câteva fotografii și am ales una care mi-a plăcut mai mult. Chiar de pe el...
 |
| Podul Basarab |
Am ajuns atât de târziu și de obosită acasă încât n-am mai avut timp și putere pentru nimic pe blog. Înainte de a adormi doar am reușit să văd că postarea mea cu fantezii florale personale a fost destul de vizualizată și vă mulțumesc tuturor celor care ați lăsat un cuvânt, un gând. Voi trece pe la fiecare dintre voi în cursul zilei de azi.
Ieri...am fost din nou distiler-șef. Ați ghicit, am făcut din nou țuică, din nou cu repetiție (deci până seara), secondată ca de obicei de Snow, care vă salută și vă invită la ce se pricepe el mai bine, adică la joacă.
 |
| Snow susținându-mi moralul când făceam țuică |
 |
| Haideți la joacă! |
Să aveți o zi frumoasă! De vacanță, nu ca ale mele...
Tot mai des nu suntem oameni. Si e tare trist...
ReplyDeletePisicul asta al tau e o dulceata...:))
Pop si zi faina sa ai!
Sunt două meserii pe care mi-e peste poate să le respect:
ReplyDeletehingher şi controlor RATB. Da altfel, cele două seamănă...
Și taximetrist? :)
DeleteDa, chiar nu mai stiu ce sa zic de controlori si sistemul actual de taxare a biletelor. Eu am circulat un an de zile cu 101 si nu a venit niciodata nimeni sa ma verifice. Ultima data am luat 335 si a urcat la un moment dat un tip, dupa imbracaminte mi-am dat seama ca e controlor, Dupa un timp s-a uitat si la mine, eu i-am intins cardul meu, dar nu s-a atins de el, nu l-a verificat, doar mi-a multumit politicos si a plecat spre alte persoane pe care le-a si coborat de altfel la urmatoarea statie. Pana la urma nu am inteles, cum se face verificarea cardului? Isi da seama ca am "compostat" doar dupa fatza mea? :))
ReplyDeletePoate un pic de intelegere, de omenie, nu strica. Insa eu insami am fost iertata de multe ori pentru ca am calatorit fara bilet. In tinerete, evident, acum nu se mai pune problema. Insa in alt oras, daca as calatori, chiar nu stiu cum m-as descurca. Tin minte ca in Bruxelles am reusit sa fentez de fiecare data sistemul si am calatorit fara sa platesc metroul.
Draga mea, iti multumesc pentru incurajarile de pe blog, am sters aceas postare..pentru ca imi e rusine de toate gandurile aceslea urate. Acum sunt mai linistita cu Bubu. E foarte trist ca uitam sa fim oameni, pacat de saraca doamna care mai facea si chimioterapie.
DeleteE trist!
ReplyDeleteSnow al tau e din aceeasi rasa cu Cici a mea! Nu vrei sa le facem cunostinta? :)
Un week-end minunat iti doresc!
Vednicuta bunicii,iar ai facut tuica.De unde ai atata putere pentru toate?Incidentul din autobuz,nu ma mira pentru ca sunt oameni angajati,din ce in ce mai needucati si se simt zei,pe functia aia amarata.Nu poti schimba atat de multe pe cat ai vrea.Un weekwnd placut si linistit!
ReplyDeleteZici de neomenie ... dar nici animalele nu se poarta asa ... si cu asta am incheiat acest subiect .... Cat despre Snow, care e un nazdravam, si tu, o harnicuta si jumatate, jos palaria .... suntem un duo dinamic, nu gluma! Pupici :*
ReplyDeleteStiu din pacate povestile cu controlori din Bucuresti, parca sunt o haita de lupi, cel putin pe anumite linii. Iar povestea cu cardurile, o fi ea pe model occidental, dar cand au introdus-o au uitat sa introduca si civilizatia care exista pe afara inclusiv la mijloacele de transport in comun, unde se urca numai pe la anumite usi si se coboara iar prin locuri speciale. La noi soferii economisesc motorina nedand drumul la aerul conditionat, masinile sunt pline pana la refuz si au un orar de sosire misterios....
ReplyDeleteAm vazut de multe ori asa ceva ! Dar de cele cu fuste inflorate n-au curaj sa se ia !
ReplyDeleteVreau si eu un paharel de tuica, mai la iarna ! :)
e atat de dureros articolul asta....:( mai bine nu zic nimic! incep sa dispretuiesc tot mai mult "oamenii"
ReplyDeleteHait! Habar n-aveam ca asta e sistemul acum in Bucale. Eu sunt dependenta de metrou, indiferent unde trebuie sa ajung pe-acolo. Cu autobuzul am mers extrem de rar, mi se pare ca se pierde timp si nu pot sa ma orientez. Cat despre controlori, or fi inraiti, n-au un rol prea pozitiv si sunt prost vazuti de public.
ReplyDeleteCe bine ca n-am prins astfel de vremuri. La cat de mult mergeam fara bilet cu RATB-ul, sigur as fi dat de probleme... :)
ReplyDeleteCat despre controlorul din articolul tau, sunt convins ca se ratoieste si el la oameni blajini, neajutorati. Daca n-ar fi avut bilet vreu 2-3 etnici cat malu', cu siguranta ar fi coborat el, nu ei...
P.S.: Snow e superb! :)
Aiurea... controlorii astia uita de unde au plecat.. peste tot este la fel indiferent de sistem... pacat...
ReplyDeletedaa, controlorii sunt pusi pe fapte mari exact cu oameni care par mai sensibili sau mai linistiti.
ReplyDeletecunosc tactica lor de a face "ciubuc" de o bere
imi pare rau pentru incident, si eu ma intristez la faze din astea
Mie mi se pare aiurea in primul rand ca s-au scos biletele. Ar trebui sa existe. Daca nu locuiesti in Bucuresti, vii cu treaba, sau efectiv esti turist, ce faci? Iti faci un card?! In toate orasele din Europa exista bilete (cred!).
ReplyDeleteCat despre controlori...depinde de noroc, unii sunt de treaba, intelegatori, altii nu. Depinde de om pana la urma.
Insa Snow, tot un dulce ramane!
Am prin portofel doua carduri cu cate o calatorie sau doua, ramase din ultimele mele plimbari. Prima data m-am intors la autogara cu masina Ninei si mi-a ramas o calatorie, a doua oara eram cu Mihai si ne-am intors pe jos, pentru a ne bucura de ceea ce are frumos capitala. Asa se face ca am ramas cu cardurile nefolosite la intoarcere. Macar nu imi mai cumpar data viitore cand ajung pe acolo.
ReplyDeleteDespre controlori, mi-e si sila sa vorbesc... Am vazut de atatea ori asemenea gesturi... :(