Thursday, June 14, 2012

Și rechinii sunt tot oameni


                                             fotografie din arhiva personală
Ieri, dupa ce am pierdut cateva ore pe la o policlinica si un spital (nu sunt bolnava, deci nu pentru mine), am fost plecata intr-o alta localitate, la mai multe zeci de kilometri distanta.
Plecata cu niste probleme urgente de rezolvat, care au stransa legatura cu vizitele anterioare in sistemul sanitar. 
Nu pentru mine, ci pentru o ruda, fiindca am mai multe pietre de moara legate de gat. Din prostie ar zice unii, din bunatate altii. Eu insami nu stiu exact de ce. Poate pentru ca asa cred ca e bine, omeneste si pentru ca, in cazul acesta nu exista altcineva care sa ajute si cum singura care are posibilitatea sunt eu, o fac chiar si cand mi-e greu sa-mi administrez propriile probleme, cum se intampla in perioada asta.
In fine, nu asta era subiectul, dar trebuia sa pornesc de undeva.

Am mers cu o asa-zisa "ocazie", cu masina unui tip ce face curse pe bani, un asa-numit "rechin". Nimic neobisnuit. Un om linistit, care nu m-a deranjat nici pe mine, nici pe
restul clientilor, in timpul drumului. Nici nu-mi doream sa fiu deranjata, gandurile mele aflandu-se ca intr-un carusel fara oprire si, deci, fiindu-mi destul de greu sa ma concentrez la vreo posibila discutie. 
A fost atat de amabil incat m-a dus pana la poarta institutiei pe care o cautam, fara sa imi ceara ceva in plus. Un singur lucru m-a rugat: sa-i spun daca pot sa apreciez cam cat timp imi trebuie pentru rezolvarea problemei mele. V-ati prins! E criza si avea nevoie de clienti. Asa ca facea tot posibilul sa ii fidelizeze pe cei castigati. I-am spus ca nu stau prea mult, cca. juma' de ora, si m-a rugat sa il anunt cand sunt gata, daca doresc. Mi-a dat numarul de telefon sa il sun. A facut solicitarea cu atat de mult bun-simt incat mi-a parut rau sa-l refuz. 
Asa s-a si intamplat. Am rezolvat in cca. jumatate de ora si l-am sunat. Din nou a venit pana acolo si m-a luat, apoi, in nici cinci minute, a "adunat" restul de clienti, adica inca trei. Mi-a spus ca se pare ca sunt cu noroc, pentru ca in jumatatea de ora care trecuse, nu gasise pe nimeni. Adevarul e ca imi spusese ca e posibil sa si plece, daca face plinul de clienti.
Pe drumul de intoarcere n-a mai fost la fel de tacut, de unde se vede ca nu avusese curaj sa imi vorbeasca.
Cu destula ingrijorare si durere a inceput sa-mi povesteasca necazurile lui. Cu sotia. Care era bolnava de vreo doua luni de o depresie pronuntata, cauzata pare-se de niste necazuri de la locul de munca unde fusese casiera. Cum sotia face tratament, cum deocamdata rezultalele intarzie sa se arate si cum e deja disperat. Pentru ca ii e teama ca se va sinucide caci aproape ca nu mai vorbeste cu el, cu vecinii nici atat, traind permanent inchisa in ea de doua luni. 
Vorbea, vorbea si ma intreba diverse. Printre altele daca eu cred ca se mai face bine. Am incercat sa-l linistesc. Si, in plus, mi-am zis ca nu ar strica sa-l incurajez putin. Nu stiam totusi cat de grava era depresia dar i-am spus ca, de multe ori, se amelioreaza sau chiar se vindeca. Cum va avea norocul. 

Nu stiu ce capacitate am de a atrage destainuri. In prezenta mea oamenii se simt in largul lor si incep a-mi povesti, mai ales despre necazuri. Asa mi se intampla de cele mai multe ori cand intalnesc oameni necunoscuti. Din acest motiv, de multe ori evit a intra in discutii cu persoane abia cunoscute. 
Si iata cum, plecata sa rezolv probleme grave de care depinde supravietuirea unui biet om, si el bolnav, am aflat despre nefericirile altor oameni. Nefericirea are atat de multe chipuri!

Nu stiu daca si altora li se intampla la fel, insa, in general, este greu sa primesti si incarcatura negativa a povestilor de viata ale celorlalti. Este greu pentru ca eu, de pilda, vrand-nevrand, sunt afectata de astfel de necazuri, ma impovareaza in plus, fiindca pun la suflet. Ca si cand nu mi-ar fi de ajuns ale mele... 

14.06.2012

28 comments:

  1. /Ca si cand nu mi-ar fi de ajuns ale mele.../

    Când le avem se-nmulțesc de obicei

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, Tury. Se inmultesc in progresie. Geometrica :)
      Multumesc pentru vizita.

      Delete
    2. Io cel putin cam asa am pstit pe parcursul timpului.

      Cu mare placere

      Delete
    3. Asa e viata, Tury! Uneori ni la asterne in fata pe toate cele bune...alteori, ca sa-si ia revansa si sa fie probabil un echilibru, numai din acelea rele...
      O zi faina!

      Delete
  2. "Capacitate de a atrage destăinuiri..." Înţeleg ce vrei să spui, ştiu la ce te referi, dar nu ştiu cărui fapt i se datoreşte.
    Concluzia îţi aparţine.
    Să ai o zi liniştită şi multă, foarte mulă putere de a trece peste hopuri, obstacole şi alte piedici.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Liviu, in primul rand te salut!
      Nu stiu nici eu. Poate fiindca stiu sa ascult. Si chiar cand nu am putere sa ascult cu atentie, incerc, pe cat posibil. Eu gandesc asa: daca omul respectiv gaseste cu cale sa imi povesteasca o bucatica din viata sa, inseamna ca m-a investit cu o farama de incredere si nu pot sa i-o insel. Asa simt.
      Iti multumesc ca ti-ai oprit ochii pe mica mea poveste de seara! Si, de asemenea, pentru urari si vorbele atat de bune!

      Delete
    2. Comentariul iniţial a fost redactat în acest fel pentru că şi eu sufăr de aceeaşi "hibă". Acum sunt abordat mai puţin decât eram înainte şi asta pentru că plimbându-mă şi povestind cu pruncii nu mai bag în seamă pe nimeni. Să ai o noapte liniştită.

      Delete
    3. Mi-am cam imaginat ca patesti acelasi lucru. Insa n-am vrut sa avansez o ipoteza care putea fi si eronata :)
      E minunat ca ai o ocupatie atat de nobila. A avea grija cu atata dedicatie de nepoti iti face cinste :)
      O zi frumoasa de weekend sa aveti!

      Delete
  3. Niciodată n-am stat pe gânduri când a fost nevoie de ajutorul meu și când am avut posibilitatea să-l acord. Și nici acum n-aș sta. Porecla ”prost de bun” nu s-a creat fără destinatari, și indiferent cum sună, e valabilă.
    Mereu, mereu...pe lângă ale mele, despre care nu vorbesc și lumea, evident, consideră că nu le am.
    Elly, ești un om bun și altruist! Ferice de cei ce-ți sunt prieteni!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am ajutat si cand am avut doar de pierdut. Cred ca si eu pot fi catalogata asa cum spui. De fapt nu-mi pare rau. Imi pare doar rau ca au fost oameni in viata mea care au profitat grosolan de aceasta latura. Crezandu-ma doar proasta, nu buna. Si tot nu pot sa ma schimb.
      Apropos de prieteni: celor mai buni prieteni, cu care n-am vorbit de ceva vreme, inca nu le-am spus despre noul meu necaz... Tot aman pentru ca imi pare rau sa-i intristez...
      Iti multumesc pentru tot! O seara placuta!

      Delete
  4. esti un om bun, cu suflet mare si asta se vede pe fatza ta! ai sufletul in priviri, si poate de asta iti atragi destainurile...
    iti doresc sa ai suficienta putere cat se le duci pe toate, dar sa ai timp si pt tine! pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna seara! Lume noua si bronzata! :)
      Mi-ar placea sa cred ca sunt asa cum spui. Dar daca sunt doar prostuta? :))
      Cum i-am spus si lui Liviu, stiu sa ascult. Acum ceva vreme am vrut sa ma apuc de studiat psihologia. Dar era cam tarziu..asa ca am renuntat. Nu stiu daca n-am gresit...
      Multumiri pentru urarea care stiu ca e facuta din tot sufletul! Te pup si eu!
      P.S. - O sa vin in vizita, sa vad cum a fost ;)

      Delete
  5. tare faina esti!
    te-a impovarat pe tine insa lui cu siguranta i-ai facut un mare bine...s-a descarcat si a mai primit si incurajari.
    la cate probleme avem fiecare parca nu ne mai vine sa le mai ascultam si pe ale altora! si cand te gandesti cat ii ajuti doar ascultandu-i!
    hai te pooop.....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tare frumos mai stii sa faci un compliment! Asa cum fotografiezi! :)
      Tot ce se poate. Ai inteles exact situatia. L-am incurajat pentru ca am convingerea ca daca stie cum sa procedeze cu sotia (s-o incurajeze si sa n-o streseze suplimentar) va reusi cu adevarat s-o ajute.
      Am aceasta convingere, ca a asculta pe cineva inseamna enorm pentru acel om.
      Iti multumesc! Te pup si eu! :)

      Delete
  6. Povesteam si eu acum vreo luna acelasi lucru. Nu inteleg cum reusesc sa ii atrag pe toti(barbati si femei), sa ii fac sa imi povesteasca necazurile fara sa pun nici macar o intrebare. Oameni pe care nu ii cunosc sau pe care i-am vazut de 2-3 ori imi fac destainuiri uimitoare. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna, Vi!
      Pai asta e inca o dovada ca semanam! :)
      Cred ca faci acelasi lucru. Stii sa apleci urechea la durerea omului. Si e suficienta o vorba buna, o privire aprobatoare, ca o confirmare pentru respectivul ca nu a gresit receptorul, astfel incat capata incredere. Asta cred ca este, pentru ca mult timp m-am gandit si eu de ce atrag catre mine aceste destainuri.
      O seara frumoasa iti doresc!

      Delete
  7. Cred ca mai repede "ne intalnim" in acest palier al comunicarii, palierul tristetii, atins din varii motive.
    De regula in fericire suntem egoisti, in tristete cautam sprijin...
    De regula... am lasat loc exceptiilor!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna seara!
      Si in aceasta privinta ai dreptate, intr-un anume fel. Insa eu nu ma plang de nimic, adica nu faptul ca omul ar simti prin asta ca pot empatiza cu el il face sa se apropie...tocmai aici e misterul. Ca nu fac nimic evident pentru asta. "In tristete cautam sprijin", da. Dar de ce atatia oameni il cauta la mine? Pe mine asta ma uimeste...ma pune pe ganduri... Ceea ce-am povestit e unul din foarte multele cazuri. Am strans in felul acesta o multime de povesti. Pe unele aparent le-am uitat, desi stiu ca nu e chiar asa. O multime de povesti, nu numai nefericite, multe sunt si fericite :)
      Si, da, e OK ca ai lasat loc pentru exceptii...:)
      O seara placuta!

      Delete
  8. Cred ca esti o buna ascultatoare.Sincer,nu toata lumea sta sa asculte problemele altora:*O zi frumoasa Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa trebuie sa fie, draga mea, daca si tu spui :)
      Stiu ca nu toata lumea. Am intalnit persoane destul de iritate cand cineva incearca sa le povesteasca ceva.
      Merci. O zi placuta iti doresc si eu!

      Delete
    2. Si eu stiu persoane iritate.Dar stii ce conteaza cel mai mult?Daca de ascultat nu ne asculta,merita sa le iritam:))

      Delete
    3. Intr-un fel ai dreptate. Am observat, intr-o zi (daca vrei iti si spun care zi), ca stii foarte bine sa nu ramai datoare! Si mi-a placut de tine! :)
      Happy Weekend, Aniela!

      Delete
  9. Mi se pare ca oamenii tind sa se destainuie mai degraba in fata strainilor decat a cunoscutilor si chiar a apropiatilor de teama sa nu fie judecati si neintelesi. Si, de ce nu, de teama ca acestia vor duce vorba mai departe... Asa, cu un strain ai garantia ca secretul tau e in siguranta.
    E frumos gestul tau, nu doar ca l-ai ascultat, dar l-ai si incurajat pe bietul om. Pe mine ma marcheaza profund aceste destainuiri ale unor persoane deprimate si nefericite, incerc sa le ajut cu o vorba buna, dar fara succes. Mai ales daca imi sunt prieteni foarte apropiati.

    ReplyDelete
    Replies
    1. In primul rand, bun venit pe blogul meu, Nice!
      Da, pentru ca, din pacate oamenii tocmai pe cei cunoscuti, apropiati tind sa-i judece fara a cauta sa inteleaga. Cat despre dus vorba mai departe, mi-e teama ca e o meteahna romaneasca. Mai nou a duce vorba mai departe se face cu copy-paste de pe mess sau alte mijloace de comunicare in virtual. Pentru conformitate ;) Oribil si jenant...
      Nu as fi putut face altfel desi am simtit cum mi-a transmis o particica din povara lui. E interesant ca si apropiatilor par sa le ajute cuvintele mele, pentru ca nu ii imbarbatez cu tot felul de chestii motivationale. Incerc sa gasesc intotdeauna niste cuvinte venite din inima, lasand la o parte tot ceea ce am invatat si eu ca ar trebui sa se spuna. Pentru ca nu cred prea mult in chestiile astea care te motiveaza, chipurile. Principalul e ca omul sa gaseasca in el resurse sa depaseseasca momentul si cata vreme nu le gaseste...nimic nu ajuta. Si in plus, n-o fac niciodata cu aerul ca as da sfaturi. Nu-mi prea place sa primesc sfaturi, nu-mi place sa dau :)
      Multumesc pentru apreciere.

      Delete
  10. Probabil s-a gandit ca ai si tu probleme si-l vei intelege mai bine decat cineva fericit.
    Ai o disponibilitate sufleteasca mare si asta iti aduce atatea destainuiri: fie ca sunt triste sau fericite !
    Un weekend placut !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Intr-un fel da. Pentru ca a vazut la ce fel de insitutie am fost si a inteles ca nu-s plecata de drag pe drumuri Cred ca asta l-a facut sa aprecieze ca sunt gata sa primesc inca o poveste trista, cum era a lui.
      Pe de-o parte ma bucura aceasta disponibilitate, imi place, daca pot, sa aduc un zambet pe chipul cuiva. Mai ales daca acel zambet il aduc doar cu cateva vorbe bune. :)
      Un weekend placut iti doresc!

      Delete
  11. Se intampla sa intalnim oameni mai nefericiti ca noi si ei au rostul de a ne face sa apreciem ce avem!
    Week-end placut Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Melly, si tu ai mare dreptate :)
      E foarte interesant ca, cu cat mai multe persoane citesc aceasta intamplare relatata aici, cu atat se releva alte fatete ale situatiei.
      Da, e foarte corect. Vazand ca alti semeni de-ai nostri sunt poate mai nefericiti, invatam sa pretuim putinul pe care-l avem si care, de multe ori se dovedeste a fi mult mai mult decat credeam noi ca avem. Asa, printr-o simpla comparatie :)
      Multumesc din suflet!
      Weekend placut si tie!

      Delete