My Beautiful Flowers
 |
| Solitar |
 |
| Explozie |
 |
| Viitor |
 |
| Soare |
 |
| Umbră |
 |
| Cupă |
 |
| Prinţ |
Nu este un concurs, este doar blogging interactiv iar schema e simplă:
7 zile - 7 fotografii - 7 cuvinte
Monday, April 30, 2012
Sunday, April 29, 2012
Bucuresti - Primul oras din lume iluminat cu petrol lampant
 |
| Felinare |
Pe vremuri, Bucurestiul, ca multe alte orase, era luminat doar de luna.
A trebuit sa treaca mult timp si sa apara petrolul pentru ca orasul Bucuresti sa fie iluminat modern.
Pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, in Europa este adus din America petrolul ce parea pe atunci un lichid ciudat, misterios. A trebuit sa mai treaca ceva vreme ca lucrurile sa se schimbe.
La inceputul anului 1857, la Ploiesti, se da in functiune "Fabrica de gaze" a lui Marin Mehedinteanu, prima fabrica de acest fel din Romania si din lume. Era o prima rafinarie, cu o dotare primitiva, dar care a insemnat un mare pas catre civilizatie. Petrolul lampant, oferit de catre fratii Mehedinteanu pentru iluminatul public avea multe calitati: era incolor, fara miros, ardea cu flacara luminoasa, de forma si intensitate constante, nu dadea fum, nu rezulta cenusa sau alti compusi. In plus, oferta de pret de doar 335 lei/an pentru fiecare felinar a exclus orice concurenta, fiind propuse si alte solutii de iluminat ca uleiul de rapita sau de nuca pentru care costurile erau de cca. 600 lei/an de fiecare felinar.
La 30 aprilie 1857, in Bucuresti se introduce iluminatul public cu lampi cu petrol lampant produs de fabrica de la Ploiesti. Pe vremea aceea, Bucurestiul era capitala Tarii Romanesti.
Astfel in 1857, Bucurestiul, devine primul oras din lume luminat astfel, inaintea unor mari orase cu pretentii ca Berlin si Paris.
Pentru inceput, orasul a fost ilminat cu un numar de 1000 de lampi cu gaz.
Nu peste multi ani, la 31 octombrie 1871, in Bucuresti se va introduce iluminatul cu gaz aerian. Care insa e alta istorie...Articol publicat pentru "Ora MWB" - un joc interactiv.
29.04.2012
Life in Pictures - NO PARKING
Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.
28.04.2012
Saturday, April 28, 2012
De 1 Mai - Guvern nou, cu contract full-time
"Imi asum partea de responsabilitate pentru PD-L...E bine ca partidul s-a curatat de oportunisti... La PD-L au fost cateva voturi pentru motiune... Nu ma gandesc la demisie..."
Cu oarecare aproximatie, asta a declarat ieri fostul premier, Boc, dupa ce motiunea USL a trecut si guvernul Ungureanu a picat. Boc, aceasta fantosa, care, ca si majoritatea celor din partidul (fost) de guvernamant, presupun ca sunt inca precum mustele fara cap... dintr-o data, nu mai au obiectul "muncii"...Ca numai asta n-au facut ele, mustele astea fara cap, adica ...asta e alta poveste.
L-am observat in filmarile prezentate la televiziuni si pe Mihai Razvan Ungureanu, in timpul discursurilor generate de votarea motiunii...era pe ganduri, parea pierdut...ori constient ca lucrurile sunt transate.
Presedintele lui Niels (Schnecker), Basescu, nici el nu se simtea prea bine ieri cand l-a anuntat pe Victor Ponta ca premier.
Stiam ca daca motiunea va trece...va fi un weekend "plin" cum de mult n-am mai avut.
Din punct de vedere politic...aceasta efervescenta e benefica, dupa umila mea parere.
Pe de alta parte, nici PSD+PNL+PC nu cred ca se simt mai bine. Undeva, in adancul sufletelor, cu toate ca au facut eforturi vizibile ca motiunea sa treaca, primindu-i cu bratele deschise pe toti evadatii, eu banuiesc ca tot sperau ca ceva nu va functiona si motiunea va pica.
Ce-am mai vazut ieri...a fost de antologie. Pe fosta ministresa Placinta, mama mandra a unui tanar penal, am vazut-o plangand.
Pe madam Udrea, imbracata intr-o fusta alba ce abia o incapea, am vazut-o plina de ea si cu tupeu...desi numai asa nu cred ca era in acele clipe.
Pe altii din PD-L i-am vazut si auzit si ieri si azi vorbind foarte agresiv la adresa partidului la sanul caruia au stat si-au supt atatia ani...cand cerul era senin si aveau liber la zbor.
Pe Catalin Croitoru...ha, ha, ha...l-am vazut foarte acid si revoltat impotriva partidului si declarand ca el a facut eforturi...a avertizat...bla, bla, bla... Incredibil! El aproape ca nu mai era vizibil ca politician in ultimii ani...poate ca altceva...el stie...
Berceanu cerand ritos demisia lui Boc... altii cerand demisia intregii conduceri a PD-L.
Azi am aflat ca presedintele lui Niels, este la Neptun...ca e weekend, vine 1 Mai si ca orice bun fiu de comunist, omu' s-a dus sa manance un gratar la mare...cum se facea si cum inca se face...
"Tara arde si baba se piaptana" e un proverb ce-si gaseste aplicare zilele acestea mai mult ca oricand.
Cred ca trebuie sa treaca ceva ani ca poporul roman sa uite ca a fost condus de premierul Hopa Mitica, pardon Boc, si de PD-L in cardasie cu centuristii lui Oprea...
Cum poporul n-a uitat nici pana azi de cei "15.000 de specialisti" ai CDR intre 1996-2000. Care erau 15.000 precum cei patru evanghelisti...doi...
Sunt greseli ce se platesc. Unele imediat, si sper ca alegerile locale ce bat la usa sa amendeze prestatia jalnica a celor ce inca sunt derutati, nu le vine probabil a crede ca au plecat, in fapt, de la Palatul Victoria.
Unii vorbesc acum, pe fata, despre "Noaptea cutitelor lungi" ... dar parerea mea e ca aceea a inceput cu mult timp in urma, de cand membrii PD-L au inceput sa se canibalizeze intre ei. Startul a fost dat de manifestatiile din Piata Universitatii din ianuarie. Cine a crezut, fie si pentru o clipa macar, ca acele manifestatii nu vor avea nicio urmare si Basescu&Boc si ai lor vor ramane neclintiti ca stanca...uite ca s-au inselat.
Observ ca nimeni nu isi mai aduce azi aminte de proasta inspiratie a
lui Basescu de a lovi intr-o icoana, cum este pentru romani medicul Raed
Arafat (In paranteza, am sa subliniez si sa salut faptul ca acest om nu mi-a inselat deloc asteptarile)... Am salutat protestele din Piata. Am avut ferma convingere ca va fi inceputul sfarsitului pentru Basescu si PD-L.
Fara sa exagerez prea mult, as putea spune ca Raed Arafat a pus umarul la schimbarea a doua guverne in Romania. Lucru pentru care USL ar trebui sa-i multumeasca. Si sa faca ce trebuie cu adevarat. Sa ajute Romania sa uite rusinea guvernarii PD-L. Printr-o guvernare responsabila.
1 Mai 2012 ar trebui sa fie o adevarata sarbatoare anul acesta. Am putea avea un prim Guvern adevarat din ultimii ani. Unul cu contract full-time.
28.04.2012
Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor (3)
Mult era de cînd se lăsase seara...şi mai mult era de când se întinseseră şi discuţiile. Ca un fluviu...de păruseră a nu mai avea sfârşit. Deodată era destul de târziu... Începură sa plece, luîndu-şi rămas bun şi stabilind clar că se vor vedea săptămana viitoare.
Toată ziua cerul fusese senin, aproape alb, ca de hârtie semitransparentă...coală de pelur...
Apoi, în doar câteva minute, atmosfera se schimbă. Atât de rapid încât unii dintre cei care spuseseră că o sa plece nu mai îndrazniră. Dintr-un nor acaparator de o mare parte din cer, izbucniră picături grele, aglomerate în şuvoaie dense. Izbucneau ca turnate prin pâlnii uriaşe, pitulate în norul de vată întunecată.
Cei ce rămaseră intrară instantaneu în localul a cărei grădina îi găzduise...lipiră trei mese una de alta...aşteptând trecerea ploii de vară. Care mai de care îşi aminteau ce alte ploi asemănătoare mai întalnisera în călătoria prin viaţă. Andrei, povesti (ce putea altceva sa facă?) cum îi prinsese în Spania o ploaie atât de abundentă, că le ajungea aproape la genunchi...asta mergând pe marginea unei şosele... Victor, "mutul", confirmă. Nu mai văzuseră aşa ceva. Nici până atunci,...nici de atunci. Doar ce se întorceau de la un supermarket, drum preţ de vreo 15-20 minute, la pas şi ploaia-potop venise pe furiş. Ploaie de vară...
Ca şi ploaia de acum. După ce spălă totul în cale, ploaia fugi ca un copil ce face boacăne, de teama pedepsei.
În urma ei atmosfera rămase vag tulbure, o ceaţă lăptoasă învăluind blând şi drăgăstos copacii şi florile parcului... acum răvăşite şi puţin cam neplăcute la privit.
Ploaia le stricase tot cheful. Tuturor. Ieşiţi afară, îşi luară, în sfârşit, rămas bun, unii de la alţii...şi plecară fiecare pe drumul său.
Andrei cu Victor promiseră ca vor veni şi data viitoare. După ce se priviră scurt, cu un zâmbet abia ghicit (doar când zâmbeau semănau puţin), porniră alene pe alee, la vale...
Victor, ieşit din zona cu ataţia oameni aproape străini, rămas doar cu Andi şi aflat acum în largul său, începu să-şi spună impresiile. Surprinzător, acum vorbea de parcă n-avea una ci două guri...
- L-ai văzut pe tipul ăla mai în vârstă? Era mut de admiraţie. Nu ştiu cum faci de parcă ii vrăjeşti pe toţi. N-aş reuşi niciodată asta. Nici în zilele mele cele mai bune. Vrăjitorule! Andy Potter! Şi-l înghionti pe Andi, râzând în hohote.
Si continuă aşa câteva minute...
- Măi, Andi, ştii că esti tare, nu? Numai că...ai grijă... Fraza i se frânse...şi, după ce-l privi pe Andi cu un înţeles numai de el ştiut, Victor se opri din verva temporară...rămânând pe gânduri...
Andi zâmbea...îl înduioşa şi amuza dragostea neţărmurită a fratelui său pentru el. Aşa fusese mereu. Victor avea cu aproape trei ani mai puţin şi de mic întâmpinase unele dificultăţi cu acomodarea în societate. Fire introvertită, Victor trăia mai mult în el însuşi... Numai când era cu Andi, era el, cel ce-ar fi dorit să fie şi în restul timpului. Numai că nu putea.
Goluri imense în pânza norilor ce la fel de rapid se împrăştiaseră făceau loc câtorva steluţe timide...
Sub ele, umăr lângă umăr, doi bărbaţi tineri păşeau prin seara târzie ...
"De s-ar spulbera aşa toţi norii..." mai avu un ultim gand Victor...în mersul lor agale...Erau deja la poarta casei...
Pentru cine doreşte a citi întreaga născocire de la duzină:
Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor(1)
Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor(2)
Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi. 31.03.2012
HAPPY WEEKEND! - Editia a 6-a
HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 6-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă,
apoi să introduceţi nume şi link în tabelul afişat la sfârşitul postării mele HAPPY WEEKEND! -Ed. 6, de azi.
__________________________________________________________________
Fiindcă ieri a fost o zi plină de "întâmplări politice"...iată cum politica şi oamenii ce-o slujesc devin motiv de inspiraţie pentru caricaturişti:
 |
| Că tot vine campania electorală... O să fie greu de ales între atâtea...doctrine |
 |
| Noroc cu campania electorală... aşa ne mai îmbrăcăm şi noi cu gust... |
 |
| Chiar aşa! Ce-ai căutat Vasile în "politică" ?!? |
 |
| Orice asemănare cu realitatea...este pur şi simplu întâmplătoare... |
 | ||
| Alt Vasile...care n-a făcut politică. Dar a avut proasta inspiraţie să moară pe vremea marilor zăpezi...şi-aşa a ajuns "celebru" |
„Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo", a declarat deputatul PD-L, Mircea Toader, în cadrul emisiunii „Deschide Lumea" de la Realitatea TV pe vremea zăpezilor lui Igaş.
*********************************************
Artisti celebri - Citate
"Fiica mea a fost întrebată de o bătrânică, în restaurantul unui hotel din Londra, ce meserie are tatăl ei. Ea a răspuns: "Este pirat". Am fost foarte mândru de răspunsul ăsta".
Johnny Depp
"Femeile pot fi capabile să simuleze orgasmul. Dar bărbaţii pot simula o întreagă relaţie."
Sharon Stone
"La vârsta de şase ani, voiam să fiu bucătar. La şapte ani, voiam să fiu Napoleon. Şi ambiţiile mele au crescut în mod constant de atunci încoace."
Salvador Dali
_______________________
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând: _______________________
Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 6
Apoi introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):
Friday, April 27, 2012
Cuvinte noi...neterfelite încă...
Ți-aș spune că...
Uitarea...nu vine... Amintirea ta, în schimb, otrăvește eficient...și ucide lent...
Dorință?
Da... Ironic. Să îți mai simt o singură dată prezența...acum, că m-am obișnuit, cumva, cu absența...
Mi-e dor să ating aerul ce te învăluie...Să ne mai adulmecăm măcar o dată precum se adulmecă necuvântătoarele...mi-e dor...
Toate miresmele sunt vii, să știi...sunt acolo...gravate-n suflet pe vecie...le păstrez pentru tine. Ca să te simți ca acasă de vei dori sa revii...
Aș vrea?
Aș vrea...
Sunt onestă cu mine...cu tine...cu noi. Cum am fost...cum voi fi... pentru doi. Mereu oscilând între trecut și prezent... căci viitor... nu mai am, nu avem... Ți l-am oferit pe-un zâmbet, zâmbind...crezând c-am făcut un bun schimb. Așa-mi părea atunci...
Tu l-ai luat simplu, firesc, ignorant și l-ai aruncat ca pe-un dar inutil...rătăcindu-l. Pentru că, nepăsător, n-ai știut ce face cu el...
Când m-am dezmeticit...după...l-am căutat, nemaigăsindu-l.
Va fi ajuns, gândesc, la coșul de gunoi. Al amintirilor aruncate de toate cuplurile destramate ale lumii.
Știi? Îmi închipui că trebuie sa fie un coș gigantic. Mai tot timpul aud de noi despărțiri...de parcă întreg universul se splitează...
Sunt semne rele...și totuși vreau să-mi fii pentru ultima dată țărmul de cer și de stele...
Și dacă nu ți-ar fi de-ajuns senzualitatea mea... am pregătite câteva cuvinte. Cuvinte noi...doar pentru noi doi. Cuvinte dulci...nerostite, neterfelite încă...cuvinte rare, cuvinte pure. Care să-mi cânte iubirea. Cum n-am mai cântat-o. Iubirea mea de tine...cântec vechi...cu un refren nou... nou, cu ecou... Și cu mărinimie, cum mă știi...am să le risipesc pe toate...
N-am să mă mai ascund de nimeni...Să știe toți că te iubesc. Cum te iubesc...căci te iubesc ca viața...te iubesc cum respir...
Dacă închid ochii ...amețesc...ca-ntr-un carusel...vârtej nebun de senzații...
Nu-i mai închid...stau trează...să-mi păzesc visul... Vreau sa am mintea limpede...pentru ziua "aceea"...
Mi-aș dori toate astea...ți-aș spune toate astea...doar dacă ai mai vrea să le simți...să le auzi...să le avem...
Dar...presimt că-i doar un gând imposibil...o întâlnire cu o iluzie... Căci, eu, nu mai sunt decât durere fluidă... lacrimă înghețată...un suflet în perpetuă implozie...o dorință ce se zidește în fiecare secundă, până la cer...ca apoi, în secunda imediat următoare, să se prăbușească...vrând să moară...dar încăpățânându-se să rămână vie... durere sfâșietoare...și mi-e dor...și mă doare...
Cum să mă despart de tine? N-am reușit nici până azi...
Ție insă...ție ți-a reușit cu mult, mult prea bine...
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia a 19-a, tema "Ți-aș spune că… Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge între voi? Cum v-ați despărți?" fiind propusă de Simona, câştigătoarea ediţiei precedente.
Alte articole participante: Întâlnire cu dragostea, Întâlniri, Ți-aș spune ca..., Așteptați-ma..., Suflet în oglindă, Nu sunt cuvinte, Rendez-vous cu un vis, Băiatul fără nume, fara zahar., Intalnire nerealizabila,
Cadru sihastru denumit optimism,
27.04.2012
Wednesday, April 25, 2012
Tuesday, April 24, 2012
Un bărbat perfect...
Să vrei să pari a fi doct...să reproduci, cu aproximativă exactitate întregi citate din scriitori celebri sau ziceri "deștepte" ale unor filosofi adevărați sau filosofi populari, propulsați de mass media ca repere culturale...
Să vrei să fii amuzant cu tot dinadinsul, spunând bancuri, cu tentă mai mult sau mai puțin sexuală (obligatoriu!), însoțindu-le cu zâmbete grețoase, unsuroase și inflexiuni ale vocii care să indice că sunt "din acelea"...dar fără să fii un personaj cu prea mult umor...
Să vrei să pari atotștiutor, relatând, sigur pe tine, diverse întâmplări, (cu morală, desigur!) pe care se zice că le-ai trăit sau le-ai auzit din sursă directă...
Să îți dorești ca aceia care te ascultă să fie numai ochi și urechi, să lase totul în momentul când te produci...pentru asta neprecupețind niciun efort adică: să te uiți la respectivele "victime" fixându-le insistent cu privirea, încercând să le antrenezi în povestire, discuție...ridicând vocea ușor, cu o jumătate de ton, când simți că interesul victimelor pare a scădea...
Să îți dorești ca toate cele ce le debitezi să fie înregistrate de către audiență...și, dacă se poate apreciate cu glas tare...
Să-ți dorești să fii ascultat fără crâcnire, fără să încerci măcar să admiți că ești om și supus greșelii...
În plus, să faci ca toate visele când altul greșește...
Să-ți dorești toate astea și să nu realizezi că ești totuși enervant...
Sa nu înțelegi că nu devii mai cult dacă îi asasinezi pe oameni cu citate...
Să nu îți dai seama că nu pare a te da umorul afară din casă spunând glume cam răsuflate și (cam) arhicunoscute, la care doar pentru că sunt într-o anume postură oamenii se simt obligați să zâmbească măcar, dacă nu chiar să râdă de-a binelea.
Să nu pricepi că nu pari mai înțelept și cu școala vieții dacă povestești până la a deveni agasant câteva întâmplări de care cei din jur sunt deja plictisiți și chiar cunosc finalul mai bine decât tine...
Să nu cunoști faptul că în eroare poate oricine cădea...
Ei, bine, astea toate nu i s-ar fi întâmplat cuiva dacă, într-o bună zi, n-ar fi ajuns șef. Oare un șef, nu-și dă seama că nu pare mai "șef" dacă are aceste metehne ori le-a împrumutat de la un alt șef...pe care l-a admirat sau îl admiră în taină?
Da, dacă încă nu s-a înțeles despre ce bat eu aici câmpii cu grație...apoi, trebuie să știți că despre șeful român vorbesc. În România, noțiune aproape sinonimă cu aceea de bărbat perfect.
Cred că șeful român e o specie aparte. Din nefericire, cu mici excepții, sunt croiți după același calapod. După experiența mea în materie de șefi, presupun că ajunge șef cineva care poate "interpreta" acest rol. Altfel nu s-ar încadra în tipar.
Trebuie să mai spun că indiferent de stă în același birou cu subordonații sau doar face, din când în când, incursiuni în biroul subordonaților, ca să le arate că e totuși, unul de-al lor și trudesc și compătimesc împreună pe aceeași tarla... chiar de e șeful șefilor, adică un manager...dacă are aceste cusururi...ca subordonat, ca să supraviețuiești, e aproape obligatoriu să faci câteva chestii mărunte:
- cumpără-ți niște dopuri pentru urechi!
- confecționează-ți un zâmbet ușor amabil pe chip și croiește-ți o privire vag idioată și mereu uimită de minunățiile pe care numai de la "șeful" le poți afla!
- adaptează-te!
Că de scăpat...nu vei scăpa. Decât prin plecarea în alt loc...unde s-ar putea să dai peste ceva asemănător...ori posibil mai rău.
P.S. - Terminând de scris articolul, mi-am amintit ca Alexandru Andrieș a făcut, cu ceva vreme în urmă, o dedicație "șefului". Se potrivește...
Monday, April 23, 2012
Sf. Gheorghe, Saint George...
Saint George - Connections
 |
| The Saint |
 |
| Desert |
 |
| Different |
 |
| Blue |
 |
| Green |
 |
| Old |
 |
| Food |
LEGEND:
1 - Picturi cu Sf. Gheorghe - Mănăstirea Kremikovtsi (Bulgaria), sec.12-14
2 - Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul, Israel (pustiul Wadi Kelt), sec.5-6
3 - Domul Sf. Gheorghe (Romano Catolic), Timişoara, (sec. 18)
4 - Casa în Sfântu Gheorghe - Deltă
5 - Complex Green Village în Sfântu Gheorghe - Deltă
6 - Gheorghe Petraşcu (1872-1949) - Casă veche (ulei pe pânză - Muzeul Brukenthal, Sibiu)
7 - Exponat la Festivalul florilor comestibile - oraşul Sfântu Gheorghe (Covasna)
Nu este un concurs, este doar blogging interactiv iar schema e simplă:
7 zile - 7 fotografii - 7 cuvinte
Sunday, April 22, 2012
William Shakespeare vs. Miguel de Cervantes
Ziua de 23 aprilie, care in calendarul ortodox este sarbatoarea Sfantului Gheorghe, mai are si alte semnificatii pentru umanitate.
 |
| M. de Cervantes |
 |
| W.Shakespeare |
Desi exista unele dubii, se considera ca la 23 aprilie 1564 s-a nascut marele scriitor/dramaturg William Shakespeare. Ca o ironie a sortii, ziua in care acesta decedeaza este de asemenea tot 23 aprilie, dar in 1616.
Coincidenta face ca in aceeasi zi, cultura europeana sa piarda inca un urias scriitor, fiind vorba despre spaniolul Miguel de Cervantes, creatorul personajului Don Quijote, care este considerat primul roman european modern.
Ambii avand o influenta uriasa asupra culturii celor doua tari in care s-au nascut, Anglia si Spania, cele mai mari puteri ale acelor vremi, precum si aasupra culturii mondiale, din anul 1995, cei doi scriitori sint comemorati in aceasta zi care marcheaza si
Ziua Mondiala a Cartii si a Drepturilor de Autor. Ideea unui astfel de
eveniment, insa, este mult mai veche: ea dateaza din 1924 si i-a
apartinut scriitorului si editorului valencian Vicent Calvel i Andrés,
directorul Editurii Cervantes din Barcelona.
Este fara sens sa insir aici operele celor doi titani ai literaturii universale. Sunt nenumarate si de o importanta majora pentru cultura umanitatii."Este ora 21:14, este Ora MWB!"
Articol publicat pentru "Ora MWB" - un joc interactiv.
22.04.2012
Life in Pictures - New & Old
Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.
22.04.2012
Saturday, April 21, 2012
Trecutul în oglinda viitorului
Ce este trecutul?
Cel ce iubeşte istoria ar spune că este de fapt istorie...adică o înşiruire de fapte reale, al căror ecou ne-a parvenit de la cei ce le-au trăit, pe diverse căi...scrieri, construcţii, imagini...toate încercând a ne fi explicate de către pasionaţii de cercetarea trecutului. Ne place trecutul...ne încântă latura lui glorioasă...ne întristează, poate, latura sa mai puţin demnă de laude şi de a ne face să ne simţim mândri. Cu toate acestea nu avem ce face, trecutul nu mai poate fi schimbat şi trebuie să îl acceptăm exact aşa cum este, cu bunele şi cu relele sale.
Trebuie să mărturisesc că sunt fascinată de istorie. Printre multe altele. Sunt fascinată şi de ceea ce înseamnă "istoria" unei familii"...a unei persoane... De ce? Pentru că acolo este izvorul prezentului şi promisiunea viitorului.
Ce este viitorul?
Viitorul...nu este. Niciodată nu ştim ce va fi. Uneori bănuim că va fi într-o anume formă...dar niciodată nu va fi ca în imaginaţia, ca în visul nostru... Viitorul noi îl facem, cu toţii...mai bine sau mai puţin bine...
În momentul cand eu scriu aceste cuvinte este foarte straniu, dar ele sunt, în aceste clipe, prezentul. Peste câteva momente vor fi trecutul...iar mai înainte de a le scrie...probabil ca erau viitorul...dar nu ştiam. Chiar habar nu aveam ce voi scrie...nu ştiam exact ce formă vor căpăta frazele mele. Iată-le, că, dintr-un prezumtiv viitor...deodată au devenit trecut...
Nu este uimitor? Acelaşi lucru poate fi, funcţie de momentul la care îl raportăm, viitor, prezent sau trecut...
Aşa se întâmpla şi cu viaţa noastră.
Prin indeterminarea sa...viitorul mă sperie...ne sperie, în general.
Poate cineva spune că nu a fost puţin speriat, emoţionat, îngrijorat sau mai ştiu eu cum, atunci când s-a pregătit pentru o lucrare de control, un examen, un interviu, o întâlnire... "întâmplări" ale vieţii de la care avem aşteptări? Toţi am trecut prin asta şi trecem zi de zi.
Viaţa ne este o perpetuă glisare între prezent, trecut şi viitor...
Putem judeca prezentul? Nu prea. Cel mult îl putem comenta. Şi în acelaşi timp...comentându-l...el trece în istorie.
Putem influenţa viitorul? Depinde. Fiindcă viaţa este o interacţiune continuă între fapte şi întâmplări care mai de care mai uimitoare...nu-l putem influenţa foarte mult. În linii mari, pare că da. Putem spune că peste o săptămână vom face o călătorie undeva. Ne putem cumpăra biletul de drum, putem stabili în linii mari ce facem acolo...însă...vor exista şi multe surprize. Care nu vor depinde de noi.
Poate că de aceea viaţa e frumoasă. Poate că de aceea este foarte bine că nu ştim unde şi când este punctul său terminus.
Ca să ne bucurăm, pe cât posibil, de orice ne oferă. Şi trebuie să apreciem şi ceea ce nu pare prea bun în momentul numit prezent...pentru că s-ar putea ca a doua zi, când devine trecut, să reevaluăm, să înţelegem că primul moment ne face a fi critici, nemulţumiţi faţă de o întâmplare al cărei sens poate ca nu-l pătrundem, ori, poate, dimpotrivă, ne face mult prea entuziasmaţi de ceva ce se dovedeşte că de fapt nu merită.
IERI...AZI...MÂINE... De vreme ce nu-s decât o curgere...sunt tot una......doar că...
Fiindcă îl ştim deja... Trecutul ne face să ne simţim confortabil...
Prezentul...ne face să ne fâstâcim...emoţionăm....să ne "prostim"... să trecem prin toate stările posibile...îl trăim...
Viitorul...de emoţie, de teama de necunoscut... de curiozitate...el ne cam sperie...ori ne înfioară... Încercând să-l anticipeze...unii dintre noi folosesc, in extremis, serviciile unor ghicitori, prezicători, profeţi...ca, pe vremuri oracolele. Iar pseudoştiinţa numită astrologie ce este altceva decât o scrutare a viitorului? O încercare de a afla, cu o clipă mai devreme ce-ar putea urma...
Şi dacă e să mă privesc în oglinda sufletului...multe aş încerca azi să le fac altfel (daca aş şti că ieri le-am făcut greşit!)...neavând însă vreo garanţie că ar ieşi altceva... Dar aş încerca măcar, ca să fiu împăcată cu mine, cea de azi, cea din "oglindă"...
Cea care zâmbeşte...gândind că viaţa nu este decât o glisare între trecut-prezent-viitor...nu neapărat în această ordine... După părerea mea, viitorul precede totul... Din el izvorăsc toate. Sau nu??
Dar până la a vedea cine câştigă duelul trecut-viitor...e bine să ne concentrăm asupra prezentului. Să-l trăim demn, cu curaj, responsabil. Ca să ne putem privi trecutul în oglinda viitorului...zâmbind...
Articol participant la concursul Blog Power, ediţia a 18-a, tema "Trecut vs. viitor. Judeci prin prisma a ce va fi sau a ce a fost? Eşti atras mai degrabă de ieri decât de mâine? Din oglindă îti zâmbeşte cel care ai fost sau cel care vei fi?" fiind propusă de Psi, câştigătoarea ediţiei precedente .
Alte articole participante: Copilul de lego, Să privesc oglinda?, psilocybin, Eutropolis, Sunt eu, Marea TRILEMA: trecut, prezent ori viitor?, Pictor..., Culoare, Vis la jumătate, Casa sufletului meu, Culmile prezentului, ..Sunt a filei doua fete (articol in afara concursului)
21.04.2012
Duzina de cuvinte - Improvizaţii abera(n)te
Să vă povestesc cum am ajuns azi la duzină? Cred că trebuie.
Mai întâi, acu' vreo multe zile, după ce-am făcut un elicerc pe-acolo, pe la duzină şi am dat peste propunerea
propunerilor...am rămas mască.
După un adânc suspinten, mi-am zis:
"Cedruga mea! Aşa ceva nu există!. Psi trebuie să fi
avut un minutacut în materie de inspiraţie şi imaginaţia i-a luat-o
la snurcuş...aşa, ba la deal, ba la vale, ori chiar în spirală, de
ne-a cadorisit cu aşa duzină...năstruşnică peste poate".
Chiar de-aş fi posedat un tentalent, adică unul mega, cât pentru zece inşi, şi tot mi s-a părut
că de data asta trebuie să iau o paradistanţă...lucru pe care nu l-aş fi vrut, da' se impunea
din cauza muzei mele care s-a răzvrătit, simtindu-şi şi ea mintea
transformându-se în ceva ca un convrig...
Am şi anunţat-o pe Psi că, deşi abia se apropia Paştele, poate până la Crăciun...şi poate nici atunci, să reuşesc să fantasichinezez ceva. Cu toate astea, mi-am luat o rezervă şi mi-am zis că "never say never..."
Am şi anunţat-o pe Psi că, deşi abia se apropia Paştele, poate până la Crăciun...şi poate nici atunci, să reuşesc să fantasichinezez ceva. Cu toate astea, mi-am luat o rezervă şi mi-am zis că "never say never..."
În pană de inspiraţie am încercat să apelez şi la "Maestrul parantezelor". Mi-a şoptit scurt (deja e
grav, nu?) că el nu poate juca în vecii vecilor şah cu un cuşcal sau doar cu un pionegru. Că nu ştie ce sunt ăia...alea...că l-am derutat
grav, că i-am fracturat mintea...aşa că l-am păsuit de
data asta.
Acu' trebuie să vă spun că englezul ştie ce spune. Adică "never say never..." e corect.
Excuse me, correct!
După ce mi-a trecut
nenorocita de pastenie de Paşte, mi-am înhăţat imaculatura, vreau să spun caietul cu schiţe literare virtuale şi v-am
pricopsidorisit cu această minunială şi neinspirată compuscriere despre mai nimic.
Pe care cred că şi
Nichita ar fi oleacă invidios pentru minunabilele aberaţii. Adevărul e că eu m-am distrat. Voi?
Nota de subsol:
Aşa le-am folosit:(1) - elicerc - privire de ansamblu, ca din elicopter
(2) - suspinten - megasuspin, aşa cam cât pentru zece persoane
(3) - cedruga - "ce pana" în traducere foarte liber(tin)ă
(4) - minutacut - moment critic cu durată cam cât un minut
(5) - snurcuş - suişuri şi coborâşuri în spirală
(6) - tentalent - talent cu carul, adică cam cât pentru zece
(7) - paradistanţă - distanţă vrând-nevrând
(8) - convrig - covrig convergent către o clipă de extaz sau de agonie/nebunie (?)
(9) - cuşcal - cal captiv (nu capturat)
(10) - pionegru - pion negru fără corespondentul alb
(11) - pastenie - astenie de Paşte
(12) - imaculatura - caietul meu de schiţe literare virtuale, multe la vârsta imatură...adică n-o să fie publicate niciodată (??)
________________________________________________________________
Am contribuit cu:
(13) - pricopsidorisit - pricopsit/cadorisit
(14) - minunială - minunat de genială
(15) - compuscriere - scriere compusă pe computer sau compusă pur şi simplu...cum vă place...
(16) - minunabil - de care te minunezi (inventat de alţii)
Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbătă, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.21.04.2012
HAPPY WEEKEND! - Editia a 5-a
HAPPY WEEKEND! - Ediţia a 5-a este gata de start! Deci, dacă este weekend, este
Animalele au următoarele avantaje faţă de om: nu aud niciodată cum bate ceasul, mor fără a avea habar de moarte, nu au teologi pentru a le instrui, ultimele momente nu sunt deranjate de ceremonii nedorite şi neplăcute, funeraliile nu le costă nimic şi nimeni nu demarează procese pe seama testamentelor.
(Voltaire)  |
| Credincioşii |
 |
| Ce interesantă e cartea asta! |
 |
| Lacul...răţuştelor |
 |
| Ren...deghizat |
 |
| Ce drag îmi eşti, porumbelule! |
*********************************************
Chuck Norris a împlinit de curând 72 de ani. Iată ce glume circulă pe Twitter cu starul din "Walker, poliţist texan", care este luat peste picior pe internet, subiectul fiind puterea, atitudinea şi alte caracteristici “supraumane”.
Singurul motiv pentru care a avut loc cel de-al Doilea Război Mondial este că dormea Chuck Norris.
Chuck Norris poate transforma un diamant în cărbune, dacă îl trage de ambele capete.
Chuck Norris foloseşte CD-urile pe post de topping la îngheţată.
Chuck Norris a scufundat Titanicul, pentru că nu suportă melodia „My heart will go on” cântată de Celine Dion.
Dinozaurii au dispărut din cauza lui Chuck Norris, nu fiindcă i-a omorât un meteorit.
Chuck Norris a intrat într-un Burger King. Când a ieşit, localul se numea doar Burger, pentru că Norris este Regele (King).
*********************************************
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând:
Postarea participă la jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 5
Apoi introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat):
Thursday, April 19, 2012
Mai mult decat premiul Oscar
"Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți" spunea Octavian Paler și avea dreptate.
Începând cu o anume zi...am simțit...simt că voi claca...și o și fac din timp în timp...dar "modest", nu în forma cea mai gravă. Nici nu știu dacă e bine sau e rău... Nu mai știu...
Atâta știu: cad și mă ridic...iar...și iar...
Doar ce am avut o nouă "cădere"...încerc să-mi revin, dar știu că din nou va dura câteva zile.
Ce-i ciudat, e că nimeni nu știe...nimeni din jurul meu. Lucru care mă îngrijorează în legătură cu capacitatea celor ce ne înconjoară de a ne putea ajuta în momentele dificile... Cred că nu pot s-o facă. Nu e de mirare că, în general, familiile sinucigașilor habar nu au de frământările celor ce aleg acest soi de protest. Căci sinuciderea cred că poate fi considerată un protest mut. Nu întotdeauna cei ce pleacă își explică gestul...preferă să plece în tăcere. În fond, la ce i-ar mai ajuta un bilet de adio? I-ar îndurera și mai mult pe cei rămași. Nu știu dacă sinuciderea e un gest laș sau unul de mare curaj. Înclin să cred că e un gest cu două fațete. Depinde cine și cum vede situația...
Cum spuneam...nimeni din jurul meu nu știe prin ce trec. De atâtea luni de zile.
La cât de expertă am devenit în disimulare...mă tot gândesc la un lucru...
Mereu am avut impresia că puteam face actoria, cum, de altfel, puteam face multe în viață.
Mereu am avut impresia că puteam face actoria, cum, de altfel, puteam face multe în viață.
Spun asta pentru că sunt o prea bună actriță, în și cu viața mea, ca să nu fi fost una bună și pe scenă sau, mai ales, pe ecran. Îmi aduc aminte că, atunci când eram copil și descopeream filmul ca artă, mă vedeam mereu în diverse roluri. Pe care nu le-am făcut niciodată, desigur...dar pe care parcă le-aș fi făcut. Mi-aș fi dorit. Le trăiam cu intensitate și pasiune...spuneam în gand replici faimoase... și parcă-parcă, unele îmi ieșeau mai bine ca actorilor/personajelor avuți/te ca modele.
În timp, dorința asta s-a mai estompat. Poate unde viața mi-a oferit atâtea ocazii "nesperate" de a juca în propriul meu rol...cel mai grozav...cel mai frumos... Păcat că ocaziile n-au fost niciodată unele fericite.
Iar faptul că toți cei din jurul meu sunt în continuare induși în eroare... Ei bine, cred că asta valorează mai mult decât orice Oscar. Și decât orice prezență pe covorul roșu...
Zilele astea îmi ling din nou rănile...rănile mele deschise perpetuu...nu știu până când...
Și încerc să fiu "tare". Tare și pentru alții. De exemplu, pentru mama mea. Voi avea mâine o altă ocazie de a juca și sper s-o fac magistral. Voi avea și un public numeros.
Fratele mamei mele, singura ființă care o mai lega de copilărie, de părinți, de locurile natale...de tot ceea ce era frumos și pur...de ieri a trecut în lumea celor drepți. Pare că a așteptat să treacă Paștele, să nu ne îndurereze și mai mult. A plecat după ce s-a luptat, mai bine de doi ani, cu o boală cruntă. Mama e devastată...și eu, desi îmi plânge sufletul, nu am putut nici măcar să vărs o lacrimă... Altfel cum aș fi putut-o îmbărbăta pe mama? Cum aș fi putut-o mustra că plânge prea mult?
Ori poate că nu mai am lacrimi... Poate că au secat...căci de luni de zile, lacrimile mele, oricât le-am invitat să mă viziteze...n-au mai reușit a ajunge...s-au rătăcit, s-au pierdut pe undeva...
Fratele mamei fusese un bărbat frumos...foarte frumos. L-am revăzut pentru ultima oară în viață, acum cca. o lună, când era destul de evident pentru toți că viața fugea din trupul său...încet-încet...
Și am rămas mută în primele clipe...aproape nicio urmă din bărbatul atât de frumos de odinioară...
Dar șocul a fost doar pentru 2-3 secunde. Căci zâmbetul și vorbele de încurajare, necesare ca aerul pentru el în acele momente, mi-au venit atât de firesc... ca și când nimic nu s-ar fi petrecut...
Da...recunosc: Am mințit. Dar era o minciună necesară...
Așa și cu suferința mea... Joc și parcă mă joc...
Poate că va trece...mă autoamăgesc...
Sper, totuși, să nu treacă în următorii 30 de ani...ar fi degeaba...
19.04.2012
Subscribe to:
Posts (Atom)