Sunday, August 12, 2012

Anii '20 - Art Déco si parfum


L'Ocean Bleu - parfum si pudra
De vreo doua saptamani sunt "evadata" in trecut. Trecutul cu tot parfumul sau inconfundabil. Ideea acestei teme cu parfum de epoca interbelica mi-a venit frunzarind niste reviste vechi romanesti, chiar revistele care m-au transportat in trecut. In unul dintre numere se gaseste o reclama la un parfum al vremii. Este vorba despre parfumul si pudra L'Ocean Bleu.
L'Ocean Bleu - reclama
Am dorit sa aflu detalii despre acest parfum, reclama fiind zgarcita, as spune, o simpla imagine grafica si atat. Dupa intense cautari n-am aflat decat ca L'Ocean Bleu a fost lansat de casa Lubin (Paris) in 1925. Nu am reusit sa gasesc altceva in afara de cateva informatii despre flaconul deosebit, intr-atat incat si azi se vinde la licitatii pe ebay. Din pacate goale. Informatiile despre acest parfum lipsind cu desavarsire relativ la ce fel de parfum era, ce note parfumate avea, nu pot decat sa-mi imaginez ca trebuie sa fi fost un parfum de clasa. Nu putea ajunge in Romania, intr-o revista de nivelul acela, decat un parfum de calitate, mai ales ca flaconul era o mica opera de arta din cristal Baccarat. Va prezint doar o imagine cu flaconul si ambalajul precum si reclama vremii.
 
Casa Lubin a lansat in acea vreme o serie de parfumuri deosebite dintre care unul mai este inca si azi in productie, ma refer la Nuit de Longchamp, lansat in 1927. 

Si, dupa principiul dominoului, conexiunile m-au dus catre tot ceea ce are legatura cu acea epoca, supranumita in Franta Les Années folles (Anii nebuni). Peste ocean acei ani au fost The Roaring Twenties (Anii furtunosi). 
Dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, cel ce a schimbat dramatic si definitiv perceptia asupra razboiului, urmeaza o decada marcata de transformari radicale in toate aspectele societatii: politic, social, cultural.
Feminismul era in floare. Daca ar fi sa comparam ceea ce s-a intamplat in anii '20 ai secolului trecut cu o  alta perioada din istoria recenta, s-ar putea compara cumva cu perioada hippie, prin impactul social. Insa a fost cu mult mai mult. 
Louise Brooks
Un instantaneu fotografic al epocii arata cam asa: Femeile si-au castigat dreptul la vot. Lucreaza cot la cot cu barbatii, sunt tot mai implicate in viata sociala. Apare un nou tip de femeie, asa-numitele The Flappers, femei rebele, ce-si permiteau cu o indrazneala si dezinvoltura nemaivazute sa nesocoteasca rigidele conventii sociale ce tinusera femeia prizoniera secole la rand. Isi permiteau sa nu se casatoreasca, sa imbrace haine considerate initial scandaloase, sa fumeze, sa isi manifeste dezinhibitiile de natura sexuala, sa conduca automobilul, si culmea obrazniciei, sa se tunda!! Si nu oricum, ci foarte scurt. Socul era formidabil. Asa apare tunsoarea "bob". O actrita, Louise Brooks, se face mesagera promovarii acestei noi tunsori.
Louise Brooks
Succesul rochiilor scurte cu talie joasa (scurte in jurul genunchilor, nu va imaginati cine stie ce scurtime), ascunderea sanilor prin aplatisare pentru obtinerea unei siluete androgine, porttigaretul lung si fin, muzica de jazz si dansurile cele mai de impact ale acelor vremi, charleston-ul, foxtrot-ul si tango-ul, discutiile libere despre scriitorii la fel de scandalosi ai vremii, ma refer la D.H. Lawrence si Virginia Woolf, creeaza femeii din acea epoca un portret extraordinar.
Totul era, parea, o mare destrabalare cu mesaj social si politic. 

Totul e conexat. Parisul, supremul si sublimul in moda, cultură si spectacol in Les Années folles, e legat printr-un fir nevazut de Micul Paris de pe malul Dambovitei. Erau vremuri in care Romania se alinia instanteneu la pulsul intregii Europe si al intregului mapamond.
Rochie anii '20
Moda a fost esentiala in acea perioada. Gambele femeilor sunt vazute in public pentru prima oara. Atat in marele cat si in Micul Paris.
Moda aduce subit haine moderne, ce denota multa eleganta si rafinament. Descatusarea ce a urmat Primului Razboi Mondial si cresterea economica in pasi uriasi ce se petrecea in acei ani, indemnau la lux. Lux ce se vedea in tot, peste tot. Femeile incep sa poarte pantaloni (alta blasfemie!), palarii cloche, haine create de Coco Chanel, coliere lungi de perle, bentite ori diademe ce inconjurau cu gratie fruntea, multe pene, blanuri de vulpe argintie ori astrahan, ciorapi lungi, o alta gaselnita si un element de moda absolut necesar.
Nici barbatii nu au fost uitati. Palarii elegante, veste cu taieturi indraznete, sacouri care si azi sunt aproape la fel de moderne, dau acel aer de libertate ce a cuprins si marcat intreaga epoca. Trebuie doar sa ne imaginam gangsterii imbracati in costume de matase si ghetre. Nu este greu.
Moda, tragandu-si esenta din curentul Art Déco, a fost personajul principal al anilor nebuni.

Artele si divertismentul infloresc. In literatura apar unele dintre cele mai importante scrieri. Emblematic pentru acea epoca este romanul The Great Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald. Emblematic pentru intreaga "generatie pierduta" reprezentata de tinerii care luptasera in Marele Razboi, cum era numit atunci primul razboi mondial. Jay Gatsby reprezinta sinteza acelei generatii, personaj ce inglobeaza toata tristetea, hedonismul, simbolizand lupta unei intregi generatii impotiva tuturor, exponentul celor pentru care dramele personale sunt la fel de pregnante ca si cele internationale. Romanul acesta n-ar trebui sa lipseasca din lectura nimanui. La fel filmul, realizat in 1974, ar trebui vazut. 
Josephine Baker
Pe cei ce considera vechi un film din 1974, ii rog sa mai aiba putintica rabdare, pana in 2013. Se afla in postproductie o noua versiune cinematografica dupa acest mare roman. Cu Leonardo DiCaprio in rolul principal. Cred ca va merita asteptarea. Este singurul film pe care as dori sa-l vad dupa ani de zile in care industria cinematografica m-a dezamagit profund. Filmul si romanul sunt importante pentru ca faimosii ani `20, in viziunea lui Fitzgerald par a fi stralucitori fara insa a straluci. Reprezinta o lume a unor iluzii pierdute.
Daca in literatura europeana si americana vorbim despre D.H. Lawrence si Virginia Woolf, despre F.Scott Fitzgerald si Ernst Hemingway, in literatura romana putem vorbi la fel de bine despre Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu ori Cezar Petrescu. Cu totii au scris in acei ani, operele ce i-au facut nemuritori. Iar ca o ironie, de la Tristan Tzara si Victor Brauner, in cultura nimic nu va mai fi la fel.
Daca spun divertisment al anilor nebuni, e suficient un singur nume: Josephine Baker. Primul star de culoare ce-a innebunit intregul mapamond cu dansurile sale cu tenta erotica si cu fustita din banane. Atat de celebra incat in acei ani, marele Constantin Tanase, vazand-o in 1928 la Londra, o aduce contra unei sume exorbitante, chiar la Bucuresti, spre a sustine o serie de spectacole pe scena teatrului "Carabus". Spectacolul, numit Negru pe Alb a avut un succes imens. Josephine Baker, "Sirena tropicelor", avea doar 22 de ani pe atunci.

...Pornisem de la disparutul parfum L'Ocean Bleu, de la Lubin...despre care n-am aflat mare lucru...
Soir de Paris
O vreme, incepand cu 1928, acei ani au mirosit a Soir de Paris botezat alternativ si Evening in Paris, de la Bourjois. Cel mai celebru parfum din lume si hit-ul casei Bourjois, Soir de Paris, e creat de parfumierul de geniu Ernst Beaux (acelasi care a creat si faimosul Chanel nr.5).
In Romania au ajuns produse de la cateva case importante: Coty, Lubin, Worth, L.T.Piver, si desigur, Bourjois. Deci Soir de Paris s-ar fi putut numi si Soir de Petit Paris. Reclamele din publicatiile vremii ne-o dovedesc.
Dupa cum indica chiar numele sau, Soir de Paris era un parfum pentru seara, fiind din categoria dulce floral.
Se gasea intr-o superba sticla albastru cobalt, stil Art Déco. Flaconul initial, cel de baza, a fost flacon de designer, creat de catre Jean Helleu.
Soir de Paris - reclama
Parfum minunat, iconic si sofisticat, Soir de Paris, are ca note de top bergamota, caisa si piersica, note verzi si violeta intr-o urma de aldehida.
Cand impactul notelor de top incepe a se estompa, notele de mijloc isi fac simtita prezenta. Astfel, ne invaluie discret, pentru mai mult timp, note de trandafir, heliotrop, iasomie, ylang-ylang, lacramioare si iris (stanjenel). Parfumul capata personalitate prin imbogatirea cu lemn de santal, mosc, ambra si vanilie ca note de baza.
Tango
Un parfum clasic, cu o prospetime pastrata intacta peste ani si ani, cu o aroma inconfundabila. Usor de purtat. A fost parfumul seratelor, spectacolelor, plimbarilor nocturne, al localurilor de lux unde se dansau foxtrot, nelinistitul charleston ori mai monotonul dar pasionalul tango. Soir de Paris a imbracat ultimii ani nebuni intr-un parfum unic, irepetabil. Vremurile insa dadeau semne de schimbare. Timpul nu mai avea rabdare, marea criza a izbucnit sfaramand toate iluziile. Din fericire, parfumul a supravietuit crizei.  
In anul 1969 productia lui Soir de Paris este intrerupta. Parfumul revine pe piata de gen in anul 1992, cu ajutorul parfumierilor Francois Demachy si Jacques Polge, dar reformulat. Din pacate, "reincarnarea" lui Soir de Paris nu a reusit, in primul rand fiindca este mult diferit de formula originala. Cei ce l-au testat considera ca ar fi indicata reintoarcerea la formula veche, care era minunata din toate punctele de vedere, chiar daca in zilele noastre unii ar spune ca el este un "old lady fragrance". Comparatia intre formula veche si cea noua este evident in defavoarea celei noi. Cei doi parfumieri au incercat o aducere in contemporaneitate a parfumului, dorind modernizarea sa, demers care nu a reusit, parerile fiind unanime in acest sens. Nostalgia dupa Soir de Paris, cel original, va ramane. Inca nu s-a hotarat reintroducerea sa in productie.

Influenta covarsitoare pe care a avut-o acel deceniu al femeii "garcon", se simte inca. Desi a trecut aproape un secol. 
Interesant este ca stilul anilor '20 a revenit in 2012. Moda, ne intoarce la celebra rochie charleston, cu croiala sa specifica, cu talie joasa., la accesorii Art Déco, pline de culoare, geometrizate, inspirate din bijuteriile anticului Egipt, ale Africii Negre, la matasuri si voaluri vaporoase, la catifeaua de matase, la franjuri. Atractia anilor nebuni e mai mare ca oricand.
Si ca nostalgia dupa acele vremuri a caror stralucire doar o banuim sa fie mai mare, Cristian Vasile, maestrul tangourilor interbelice, insoteste aceste randuri cu o piesa superba. Intre 1928-1949, Cristian Vasile a avut o carieră excepţională, bucurandu-se de glorie în adevăratul inteles al cuvântului.

  _______________________________________________________

Aceasta poveste despre Parfum de epoca interbelica, a fost posibila datorita Clubului povestii parfumate, gazduit cu gratie de Mirela.

Au mai scris pentru Povestea parfumata:

45 comments:

  1. Intotdeauna m-au fascinat sticlutele de parfum cu acele pulverizatoare. Nu stiu de ce, dar de multe ori ma uitam la ele, mai ceva decat la parfum in sine. :D
    Se vede clar impactul de dupa razboi asupra intregii lumi, mari diferente nu sunt intre cei straini si noi, poate doar ... acea nota de "dezinhibitie" pe care strainii au luat-o cu asalt. La noi mai incet si sigur :)) sa zic asa.
    Cel mai mult la perioada aia m-a incantat emanciparea femeii. La urma urmei, indiferent de ce s-ar zice in randul barbatilor ... tot femeia e puterea :D (sa vezi tu acum, ce injuraturi imi iau eu) :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa stii ca si pe mine m-au vrajit intotdeauna acele pulverizatoare.
      Nu ai de ce sa-ti iei injuraturi. Oamenii care vin pe blogul acesta sunt oameni deosebiti. Vor intelege ceea ce ai dorit a spune. :)
      Multumesc ca te-ai alaturat povestii parfumate a Mirelei chiar de la tema propuse de mine. Ma incanta :) Sper sa mai participi. Noi te asteptam cu mare drag.
      O duminica frumoasa!

      Delete
  2. Astazi eram deja întoarsa în timp, daca ai sa citesti postarea mea ai sa ma întelegi, dar cu postarea ta acum întoarcerea asta în timp nu numai ca are "imagini" are si parfum.... Multumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Minnie, tare mi-a placut ce-am gasit astazi la tine. M-a purtat intr-un timp nu departe de acesta si m-a umplut de emotie.
      Si eu iti multumesc, ma bucur ca postarea mea ti-a placut.
      Duminica placuta in continuare!

      Delete
  3. Am citit cu bucurie.
    Multumesc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mai intai, bine ai venit pe blogul meu!
      Ma incanta. Si eu iti multumesc!

      Delete
  4. Replies
    1. Bine-ai venit aici, pe blogul meu!
      Iti multumesc. Ma bucura ca-ti place!

      Delete
  5. Ce reclame vechi si frumoase!
    O postare de citit dimineata la cafea (am o dimineata prelugita duminica, la mine e 11 )

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era o lume altfel. Cu mai mult suflet. Si pe mine ma fascineaza reclamele acelea. De fapt, tema, asa cum am spus, exact reclama aceea a generat-o.
      Iti multumesc mult pentru apreciere, Hapi :)

      Delete
  6. O lume nebuna, nebuna ...dar cu un parfum special!
    Felicitari pentru articol!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, o lume despre care as fi vrut sa scriu cel putin inca pe atat :))
      Dar mi-a fost mila de voi, n-am vrut sa va torturez mai mult :)
      Multumesc mult!

      Delete
  7. foarte fain articol! felicitari! :)
    tare ce mi-a placut...:P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Geanina! Am vrut sa fie ceva frumos, care sa va incante si spiritual si vizual :)
      Ma bucur mult!

      Delete
  8. Subiectul postării de sus este inepuizabil.Nu mă pricep la parfumuri, doar la "epoci" cu..."parfumurile" lor.Elly scrie admirabil (ultimele ei articole sunt numai bune de tipar!) şi ne suscită interesul de a aprofunda tema dată.Niciodată nu ocolesc "Les Années folles", mai ales că bunicii şi părinţii mei au fost din plin martori ai acelor vremuri de profundă schimbare în mentalităţi şi obiceiuri mondene.
    Am văzut-o "LIVE" la TV pe Josephine Baker în martie 1970 la "Cerbul de Aur".A fost un spectacol fascinant pentru toţi cei de la 8 la 80 de ani.
    Vă propun o melodie cântată în franceză (!) de marea artistă, cu accentul ei american delicios: "J'Ai Deux Amours"
    http://www.youtube.com/watch?v=hWa8hA5-UmU
    Cu bine şi cu amintiri de epocă, dar din epoci plăcute! :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna! Te-am mai intalnit, pe blogul meu parca nu :) De aceea iti urez bun venit!
      Da, subiectul chiar este inepuizabil, de abia m-am abtinut sa nu scriu tot ce imi trecea prin cap ;)
      Am ascultat clipul, superb! E din perioada de inceput a lui Josephine, cand avea inca acel accent induiosator si ciudatel. Ai vazut cat de bine canta cativa ani mai tarziu, ce dezinvoltura avea? Mie mi s-a parut fascinanta. Si, da, am vazut si eu, pe TVR, candva, acea inregistrare de la acel Cerb de aur. O artista adevarata. Celebritatea de care s-a bucurat n-a fost deloc exagerata.
      Iti multumesc din suflet pentru aprecieri. Am ramas placut surprinsa :)
      Numai bine!

      Delete
  9. Parfumurile tale aproape au neutralizat aroma verzei de la bucataria spitalului:)Halal duminica la mine, intre varza si barza! noroc cu postarile astea inmiresmate:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) M-ai amuzat desi am fost atat de necajita pentru ca am reusit sa scriu postarea cu mare greutate...nici nu-mi vin a rade, de fapt. Am avut mari probleme cu net-ul :(
      Sper ca ai scapat de mirosul de varza pana la ora asta!

      Delete
  10. Felicitări pentru articol. O mulțime de informații bine sistematizate...

    ReplyDelete
  11. Am ajuns acum, dar cred că bănuiești de ce am întârziat! Oricum, vin cu inima ușoară și asta e bine. 
    Draga mea, să ne așezăm, să ne turnăm o cafea neagră în cești chinezești, să luăm (tu, că eu nu fumez) port țigaretul lung din fildeș și să ne ”țuguiem” buzele rujate frumos pentru a începe povestea. Da, libertatea plutea în aer, se simțea prezentă acolo unde frumoasele băiețoase , cu rochiile scurtate până la genunchi, care se ridicau în timpul dansului frenetic, dezgolind picioare învăluite în ciorapi de mătase ”soie ecru” sau perlați, aveau deja gust de libertate și îl manifestau aproape în tot ce făceau. Rujul roșu, puternic, era tot Bourjois, având în casetele cadou și roșul de obraz, care însuflețea pudra Caron! Ce parfum avea acea pudră! Iar freza ”bob”, genele întoarse și sprâncenele subțiri trase cu dermatograf negru, scoteau în evidență frumoasele anilor nebuni, care voiau să fie fericite, libere, independente și luxoase.
    Dragă Elly, ai surprins minunat fiecare aspect, referindu-te și la peisajul autohton, care chiar dacă prelua ceea ce se întâmpla în vestul Europei și în SUA, își punea amprenta personală pe o imitație plină de stil.
    Bine făceam că preluam, mi-ar plăcea să văd și azi că preluăm modelul de autostrăzi, curățenie, bun simț și mediu de afaceri. Mediu distrus complet de mai marii ultimilor 8 ani aici, la noi. Te felicit draga mea, tema aleasă de tine și abordată atât de interesant de cele 10 povești parfumate ale acestei ediții a fost un mare succes! Mii de îmbrățișări! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am constatat ca in timp ce tu comentai la mine, eu comentam la tine :)
      Da, Mirela, stiu de ce, ma si gandeam cand m-am trezit. Inteleg ca totul este bine si ma bucur tare mult.
      Ne asezam la acea cafea, din pacate, pottigaretul acela il punem langa noi, asa, de decor, pebtru ca nici eu nu-s fumatoare. In rest, facem totul asa cum trebuie. Ma voi ruja cu rujul meu rosu intens BOURJOIS, si nu glumesc :) E o culoare tare, superba, insa fiind foarte alba la ten, il folosesc rar, mai mult ca blush :)
      Adevarul e ca am dorit sa fac aceasta paralela intre Romania si restul lumii, fiindca unii au impresia ca noi, romanii, ne-am dat jos din pom mai ieri. Lucru care e cat se poate de fals. Romania era "cuplata" la viata intregii Europe. In ultima vreme se pare ca suntem tinuti pe-afara ;) Si nu pentru ca noi nu ne-am dori sa fim acolo, dar poate ca nu suficient de puternic.
      Sa stii ca m-a bucurat enorm ca tema a fost ca o descatusare de energii creatoare. Iti multumesc si eu pentru oportunitate. O seara buna!

      Delete
    2. Da, Elly, am comentat simultan. Nu, noi nu ne-am dat jos din pom ieri, dar unii insistă să urce la loc mai repede decât am fi crezut. Asta e marea problemă...o seară la fel de bună!

      Delete
    3. Cat despre portțigaret, e perfect, că eu nu suport deloc fumul...Ei, na, am acest „defect”, pardon, îl avem!

      Delete
  12. incantator articol,felicitari!
    Bourjois este marca mea favorita de cosmetice.
    de curand mi-am achizitionat chiar si o pereche de ochelari de soare de la ei, imi plac grozav de mult...
    sticluta de parfum de la L'Ocean Blue este o adevarata bijuterie si sunt sigura ca parfumul nu putea fi decat pe masura frumusetii ei...
    inconfundabil si inimitabil parfumul acelei epoci...eleganta,rafinament,cochetarie si delioasa nebunie nascuta din dorinta de a trai cat mai intens...nimic nu va egala farmecul acelor ani...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult, Pandhora!
      Am si eu cate ceva de la ei, e intr-adevar o marca excelenta.
      Acea sticluta era o bijuterie in adevaratul inteles al cuvantului, fiind creatie de designer si reprezentand doi delfini cu trupul curbat. Se vede ca era ceva de lux si din aspectul ambalajului, ce reproduce, conform modei vremii si influentelor, o stampa japoneza. La fel de frumoasa era si cutiuta cu pudra. In plus acea culoare albastru cu argintiu ii confera noblete. Mi-as dori acel parfum. Chiar daca nu am habar cum era, sunt convinsa ca era special.

      Delete
  13. Frumos articol! Parfum din alte vremuri, despre care citim fascinaţi...

    Seara bună! :-)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Alex! Azi n-am postat la LIP :) Dar iti multumesc ca mi-ai citit articolul.
      Te salut si eu!

      Delete
  14. Pui atata suflet, atat pasiune cand vorbesti de vremurile de altadata, incat e imposibil sa nu iasa un articol minunat. Felicitari! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca iubesc mai mult acele vremuri. Poate de aceea... si poate pentru ca voi fi fascinata intotdeauna de trecut.
      Multumesc mult, Nice!

      Delete
  15. Aveam o fotografie a bunicii mele tunsa scurt ca cele mai multe doamne din fotgrafiile postate de tine....Au un parfum deosebit acele vremuri, m-ai facut sa ma gandesc ca trebuie sa imi continui povestea inceputa....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu mai ai fotografia aceea? Ai spus "aveam".
      Mare pacat daca nu o mai ai. :(

      Delete
  16. L'Ocean Bleu - l-as cumpara fie si numai pentru ambalajul traznet.

    Marele Gatsby - in curand vine pe marile ecrane versiunea hollywoodiana (cu Leonardo Di Caprio si Tobey Maguire). Chiar sunt curios.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, e absolut fantastic ambalajul. Un expert in parfumuri, Roja Dove, dorea, acum cativa ani, sa reediteze ambalajul, de care era fascinat. Nu stiu ce rezultate a avut initiativa. Oricum, parfumul, desi azi nu se mai stie mare lucru despre el, era "de mare lux", asa se spunea intr-o alta reclama din presa vremii.

      Si eu astept filmul asta, am si scris. Cred ca e singurul pe care as vrea sa-l vad, din ceea ce s-a lansat in ultimii ani. De exemplu, va mai aparea Anna Karenina, tot in 2013, dar nu-mi place distributia asa ca nici nu mai conteaza daca va fi sau nu ceva de valoare.

      Delete
  17. si pe mine m-a fascinat perioada interbelica, in primul rand datorita emanciparii femeilor, recunoasterii lor ca putere intelectuala, dreptul de vot, dreptul la scoala ( in 1937, parca, si romancele au primit derpt de vot dar numai pt femeile care stiau sa scrie+citeasca - lucru dramatic pt ca 1/3 din romance nu stiau).
    Perioada aceea a fost magnifica pt femei, apogeul lor: feminitate, independentea, putere, asta vad eu in poze.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, a fost o epoca extraordinara in toate aspectele. E drept, femeia a castigat in cativa ani mai multe drepturi decat a castigat intr-o intreaga istorie. Toate acestea au schimbat fata lumii definitiv. Ma bucur ca ti-a placut articolul.

      Delete
  18. Pe valurile Oceanului Albastru! :)
    Frumos, lin m-ai purtat prin acei ani interbelici, parcurgand, in treacat - si in esenta, as zice - momente esentiale din "anii nebuni" (sau "furiosi") Cand ramai in viata dupa ceva ca un razboi mondial banuiesc ca se paote ajunge... in pragul nebuniei! Te cuprinde... furia (frenezia) vietii! Sa traiesti cu intensitate, sa nu irosesti nicio clipa! Un fel de "respir usurat" universal! Un oftat prelung de fericire ca sunt in viata! Un oftat de fericire materializat in toate aspectele vietii oamenilor care au trait atunci...

    Viata fericita!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Primul razboi mondial a fost cel mai mare razboi cunoscut de omenire. Pana atunci, caci nimeni nu stia ca se poate si mai rau.
      Fiind atat de catastrofal, oamenii cred ca au inceput sa isi schimbe filosofia de viata. Si probabil au gandit in felul in care spui.
      Multumesc :)
      O zi cat se poate de placuta iti doresc!

      Delete
  19. Buna Elly! Ştiam de tema propusa care este extrem de interesanta si provocatoare şi-mi schiţasem câteva rânduri pe nişte hârtii... Din păcate nu am reuşit să le postez în timp util, pentru că am fost plecată, dar sper să mă iertaţi... :) Regăsesc şi la tine idei care m-au obsedat şi pe mine, acel farmec nebun al anilor de după război, acea dorinţă de a demonta tabuuri şi a trăi la intensitate... Marele Gatsby concentrează într-un singur personaj căutările şi tumultul unei generaţii. De abia aştept varianta cu Di Caprio! Felicitări pentru tema propusă şi pentru ideile frumoase!
    Numai bine!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Imi pare bine ca ai reusit sa participi chiar si mai tarziu. Daca nu mi se repara conexiunea internet nici duminica, era sa nu pot posta la timp. Desi, as fi postat articolul la orice ora, chiar si duminica seara :)
      Ma bucur ca ti-a placut articolul meu, daca era dupa cate as fi vrut sa scriu, era de cel putin doua ori mai lung. Dar si-asa s-a intins cam mult, trag nadejde ca macar a fost placut la citit :)
      Sper sa fie un film bine facut. Il astept cu interes.
      Iti multumesc foarte mult.
      O zi buna iti doresc!

      Delete
  20. In caietele de la nenea Bica erau foarte multe poze si informatii despre Josephine Baker si succesul ei fenomenal.
    Tot din copilarie imi amintesc cum mama mea s-a tuns timp de aproape zece ani doar bob.I se potrivea tunsoarea. ;)
    Ai reusit sa faci un articol foarte, foarte bun.

    ReplyDelete
    Replies
    1. A fost o epoca fascinanta. Pentru toti. Cei ce-au trait-o, cei ce doar isi amintesc de ea, cei ce o studiaza inca si pentru noi, cei care doar am auzit din foarte multe surse, pentru ca nu stiu despre cate perioade din istoria umanitatii s-a mai scris atat de mult. Poate unde este inca o perioada apropiata, izvoarele istorice inca exista, sunt foarte palpabile si numeroase, cum spuneam.
      Tunsoarea bob a reaparut prin anii '60-'70, alta epoca extrem de interesanta in istoria recenta, marcata de alte schimbari importante. Nu ma mir ca mama ta a purtat-o ani de zile, mai ales daca i-a stat si atat de bine.
      Multumesc pentru apreciere :)

      Delete
  21. deci acum nu o sa fiu om o saptamina iti dai seama ca bocesc de ma ia naiba..ieri cautind online o sticla pentru l'ocean bleu am gasit una pe ebay dar nu scria ce parfum este-era o colectie de sticle baccarat, dar prima care mi-a atras atentia a fost o sticla cu doi delfini, care acum stiu ca este l'ocean bleu.
    Probabil nu am gasit pentru ca am scris ca este de la Coty, nana asa isi aducea aminte-multumesc ca ai scris exact de unde este acum am mai multe sanse sa gasesc

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Pai cum am vazut ca scrii in articol despre Ocean Bleu, eu, ca persoana interesata de acest parfum, am stiut imediat despre ce este vorba. Si ca era o mica inexactitate in amintirile nanei tale. Se intampla, era mult de atunci. Da, pe ebay se gasesc de vanzare, cand si cand, insa preturile sunt destul de mari fiindca este considerat o antichitate si este de o frumusete si calitate exceptionala, mai existand relativ putine exemplare...Eu am gasit si flaconul singular de vanzare insa preturile sunt intre 100 si peste 300 de $ ceea ce este forte mult. Cred ca afost un parfum deosebit, cu componente scumpe si, de regula, aceste parfumuri nu se mai fac astazi fiind extrem de scumpe daca s-ar mai face. Mai era in acea perioada acel Soir de Paris...au facut o tentativa de a-l reinvia acum 20 de ani dar a fost un esec, fiindca n-au respectat reteta, din aceste motive...
      Cred ca daca vei insista, pana la urma vei gasi flaconul. Mai sunt persoane foarte interesate de acest parfum, de flacon, de anii '20...nu suntem noi singurii :) Ma bucur ca ti-am fost cumva de folos.
      Ti-am spus ca lucrurile se leaga :)

      Delete
    2. Mi-ar fi placut sa-ti dai cu parerea si la articolul de azi...cel pentru parfumul lunii noiembrie...

      Delete