Pistolul

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/08/pistolul_17.html

Vlăduț are 8 ani dar pare mai matur. Ca aparență dar și in gândire. Trimis la farmacie, după un medicament, Vlăduț trece cu  drumul pe lângă un mare magazin cu jucării. Azi, în vitrină se lăfăie un pistol cu apă. Un pistol mare, cum nu mai văzuse. A rămas acolo preț de vreo patru-cinci minute, tot admirând pistolul și gândindu-se cum i-ar sta lui cu pistolul în brațe. Plin cu apă și stropind tot ce mișcă. Wow! O nebunie! 

Din nefericire, nu crede că mama ar fi de acord să-i cumpere un pistol cu apa așa de mare. Unele mai mici, a mai avut el, dar trebuia să le încarce prea des. Ăsta are rezervorul de 0,5 litri, așa scrie pe etichetă. Prea scump, ar spune mama, sau, mai bine-zis, bani aruncați, care ar putea fi folosiți mai bine altfel. Pentru că mamei nu i-ar conveni să arunce atâția bani pe un pistol cu apă. El știe că mama muncește din greu pentru banii ăia, știe cum vine acasă destul de târziu în fiecare zi. Obosită, că o vede bine, uneori și nervoasă. Și asta vede, fiindca sunt zile când îl ceartă mai mult pentru dezordinea pe care i-o găsește în cameră sau pentru că nu-și face temele la timp. Dar lui îi place să-și faca
temele cu mama! I-a spus asta mamei dar ea nu are timp întotdeauna. Și-l ceartă și sigur are dreptate. Știe că mama are dreptate pentru că și bunica îl mai ceartă. Ce mai, pe lângă ce e dezordonat, mai e și un mare leneș, s-a convins. Și-un nerecunoscător, și-un neascultător. Asta nu i-a spus încă nimeni, dar simte și el. Ar putea să le mulțumească fiind mai cuminte, măcar.

Vlăduț și mama lui stau cu bunicii din partea mamei. Pe tata, Vlăduț nu l-a cunoscut. Știe doar că există undeva da' nici nu e curios să-l cunoască. Daca tata nu stă cu ei, înseamnă că nu-i pasă de ei doi. Lui de ce i-ar păsa? Mama nu vorbește despre tata. Niciodată. Nici de bine, nici de rău, ceea ce bine. Sigur tata nu merită să te gândești la el. Sigur e un om care are alte griji dar nu grija lor. De fapt, lui Vlăduț nici nu-i trebuie, nu-i pune nimeni întrebări incomode despre tata. Și bunicul se poartă cu el mai bine și mai frumos ca un tată. Nici n-are nevoie de altcineva. Că vede și el prin vecini cam ce tați au copiii...mai nimic de laudă sau mîndrie.

O să încerce să vorbească deseară cu mama. Poate o înduplecă să-i ia pistolul ăla. De când fusese la farmacie și trecuse pe lângă magazinul de jucării nu se gândea decât la pistol și la cum o să împuște el cu apă tot: băieții de pe stradă, gardurile, pomii, câinele, poate și gainile. Tot.

A mai întârziat pe stradă, poate mai mult de zece minute, să vorbească despre niște cartonașe Ice Age cu Sorin, băiatul din vecini. Cred că deja îl așteptau acasă... Se auzea în curtea lor un zgomot infernal de motor.

Abia a intrat în curte. La poartă era aglomerație. În curte era un om care tăia grămada de lemne cu o drujbă. Mai avea doar câteva. Curgeau apele de pe omul cu drujba, afară era tare cald, deși era doar început de iunie. 

Bunicul și bunica erau ocupați. N-o să-l mai certe că întârziase cam mult. Când intră în sufragerie, să dea medicamentul bunicului, bunicul tocmai vorbea cu bunica despre plata omului cu drujba. Cerea cam mult, zicea bunica. Totuși, bunicul zicea că merită și plecă să ia niște bani din dulăpiorul unde și Vlăduț știa că sunt banii.

Bunicul plecă să încheie socotelile cu omul cu drujba. Bunica se duse și ea în bucătărie. Mai avea treabă pe acolo, era aproape de prânz.

Dulăpiorul cu banii rămăsese deschis. Vlăduț întinse mâna...să închidă ușița. Vedea numai pistoale cu apa în fața ochilor. Când atinse ușița, simți ca o arsură. O închise repede și fugi afară. Uitând și să se mai schimbe de hainele de plimbare.