Asa este. Interesant e ca i-am fotografiat la interval de doua zile. Primul e de fapt prima si e catelusa super-mega rasfatata a unui amic iar al doilea e un biet catelus de pe strada, care s-a tinut dupa mine vreo 200 de metri dupa ce l-am fotografiat. Cerea ceva de mancare. Nici nu aveam nimic la mine, doar am vorbit putin cu el, dar ai dreptate, s-a bucurat si de vorba buna.
Poate gresesc,dar nu cred ca cerea ci doar astepta si ar fi primit cu bucurie.Dar s-a bucurat si de o vorba. Amindoi stiu sa ofere fara pretentii. Sint frumosi amindoi.
Pai cerea sau astepta...e tot una. Problema a fost ca nu aveam nimic-nimic de mancare, eram pe o strada marginasa, foarte departe de cartierul meu, unde nici vreun magazin nu era...nu am avut ce sa-i dau, pur si simplu. Mi-a parut foarte rau. Despre cel rasfatat...nu e chiar asa. Este destul de rautacioasa, aproape ca nu poti pune mana pe ea, desi o stiu de ani buni si o vad din cand in cand. Stapanul ei se plange ca nu mai stie ce sa-i dea de mancare fiindca i-a cumparat de toate si nu stie cum sa-i mai faca pe plac. N-am pus intamplator acest titlu fotografiei...
Bieții de ei...Fericiți cățeii și pisicile care ne întâlnesc pe noi, pot afirma asta! Nu știu de unde atâta răutate aici, la noi, că au dispărut pisicuțele pe care le hrăneam, cam prin primăvară...ne-am trezit că nu mai e niciuna în împrejurimi. Câinii eu dispărut mai demult...Unii zic că e mai bine, dar măcar să fi fost duși la un adăpost. Tare frumoși ambii câini, dragii de ei. Te îmbrățișez cu același drag! Să ai o zi minunată! :)
Probabil le-au otravit, bietele de ele. Adevarul e ca pe strazi caiinii sunt o mare problema. Care nu stiu cand si cum se va rezolva. In toate orasele circula, mai ales in anumite zone, haite de caini. Unii pot deveni agresivi. Da, sunt frumosi, dar pufosenia e chiar foarte rasfatata. Si de vina e stapanul ei, caruia ii face probleme acum, dar e lucru stiu: un caine cum il cresti, asa-l ai. Numai bine, draga Mirela!
chiar ca print si cersetor unul pieptanat si troneaza pe bancheta unei masini iar celalalt pe unde a gasit, pe drumuri :)) interesanta comparatie super
Mi-a venit asa, brusc, fiindca fotografiile mi-au amintit de romanul lui Twain, care mi-a placut foarte mult... Cred ca se potriveste titlul. Multumesc.
Când mă uit la ei mai atent găsesc cerşetorul mai fain decât prinţul. Aşa este şi în realitate. Din punct de vedere moral flămândul este mai fain decât îmbuibatul.
Si eu iubesc cateii, pisoii. Mi-a ramas in minte catelusul de pe strada. E pacat de el, va ajunge un caine mare si flamand, intr-o haita, din pacate...
Ca si mine, cred ca l-ai prefera pe cel singurel catelusei frumoase dar cam rasfatate. Nu stiu daca ii ajunge doar putina mangaiere. Era mai buna o casa. Dar cred ca nu va avea noroc de asa ceva.
Si mie, Kadia, tot el. De fapt postarea de azi, datorita lui exista. Am mai fotografiat caini, mai am postari cu caini in diferite ipostaze. Ai dreptate, n-a vut noroc, din pacate.
Eu am doi in unul si print su cersetor:))!! Sunt doi frumosi amandoi. Chiar vorbeam cu sora mea - ce ne facem noi cand vom avea casuta pe pamant... ii strangem pe toti pe care ii gasim?:)) o zi minunata iti doresc!!
Nu puteti strange toti cainii parasiti sau vagabonzi. Nu aveti cum. 2-3 mai merge, dar mai mult... Oricum, nu ptyeti rezolva asa problema cainilot vagabonzi. Ar trebui ca foarte multi oameni sa faca ceea ce faceti voi. O zi frumoasa sa ai!
Si mie imi plac, am un pechinez foarte aproape de cel imperial, e putin corcit, nu mai e rasa pura. Si el e un mic pufos :)) Dar sa stii ca si catelusul de pe strada era tare dragalas. Multumesc!
Nu, draga mea, fiindca nu am vrut sa fiu deloc dura. Titlul postarii l-am dat dupa romanul lui Mark Twain, asta mi-a sugerat soarta celor doi catelusi. Mai ales ca i-am vazut la interval scurt, de doua zile. Si adevarul este ca eu tocmai pe cel de pe strada l-am iubit mai mult, vazandu-l atat de micut si necajt. Si cu toate astea, era curatel, probabil ii mai dadea lumea de pe colo de mancare. Iar pufosenia atat de draguta dar foarte rasfatata stiu ca nu este ea cea vinovata de ceea ce i se intampla. E iubita peste masura de catre stapanul ei si de aceea... Sigur ca are personalitate. A si latrat la mine! :))) Cand l-am surprins in foto :)
Daca erau ai mei, faceam :)) Nu stiu pe care jumatate o voiai ;) Ca eu voiam sa opresc jumatate din fiecare :)) Nu, nu sunt ai mei. Ai mei n-ar fi fost nici printi, nici cersetori :) Ar fi fost niste catei iubiti, dar nu rasfatati. Pufosul (pufoasa de fapt) apartine unui amic iar cel negru este un catelus de pe strada.
ooo...nu e drept dar sunt asa dragalasi amandoi... sper ca si "cersetorul" are din cand in cand parte de un rasfat cat de cat princiar...are niste ochisori asa cuminti si atenti...
Habar n-am, Pandhora. Eu stiu ca l-am vazut cateva minute si cum adesea sunt cu aparatul foto dupa mine, nu am ratat sa-l fotografiez. Sa stii ca ai dreptate, era (este) un catelus dragalas.
Zina, asa este, micuta pufosenie nu are vreo vina ca este atat de rasfatata incat a devenit nesuferita. Catelul il ai cum il educi, dar tu stii foarte bine acest lucru. Mie micutul catel de pe strada imi aminteste putin de scumpa de Kory, catelusa ta extrardinara :)
Multumesc mult! Ideea mi-a venit instantaneu, cand l-am intalnir pe cel mic pe strada. Cu doau zile inainte ma intalnisem si cu mica pufosenie...si reusisem s-o fotografiez desi n-avea deloc stare. Pentru putin, si al tau, dar pus acolo unde ti-am zis :)
Ce titlu potrivit ai gasit!!! Unul sta la caldura, in casa, mancand ce vrea si dormind in paturi, celalalt zace prin iarba, prafuit si plictisit. Si totusi, il consider mai norocos pe cel de al doilea, atata timp cat nu este prins in lant. Liber sa faca ce vrea, pe unde vrea.
Asemanarea dintre ei : amandoi se bucura cand le oferi o mangaiere !
ReplyDeleteAsa este. Interesant e ca i-am fotografiat la interval de doua zile. Primul e de fapt prima si e catelusa super-mega rasfatata a unui amic iar al doilea e un biet catelus de pe strada, care s-a tinut dupa mine vreo 200 de metri dupa ce l-am fotografiat. Cerea ceva de mancare. Nici nu aveam nimic la mine, doar am vorbit putin cu el, dar ai dreptate, s-a bucurat si de vorba buna.
DeletePoate gresesc,dar nu cred ca cerea ci doar astepta si ar fi primit cu bucurie.Dar s-a bucurat si de o vorba.
ReplyDeleteAmindoi stiu sa ofere fara pretentii.
Sint frumosi amindoi.
Pai cerea sau astepta...e tot una.
DeleteProblema a fost ca nu aveam nimic-nimic de mancare, eram pe o strada marginasa, foarte departe de cartierul meu, unde nici vreun magazin nu era...nu am avut ce sa-i dau, pur si simplu. Mi-a parut foarte rau.
Despre cel rasfatat...nu e chiar asa. Este destul de rautacioasa, aproape ca nu poti pune mana pe ea, desi o stiu de ani buni si o vad din cand in cand. Stapanul ei se plange ca nu mai stie ce sa-i dea de mancare fiindca i-a cumparat de toate si nu stie cum sa-i mai faca pe plac. N-am pus intamplator acest titlu fotografiei...
Amandoi sunt frumosi! Ce mi-e mila de catelusii din strada...vai...
ReplyDeleteCel din strada era foarte dragalas, micut si cu privire blanda si cam trista. Si mie mi-a fost mila de el.
DeleteBieții de ei...Fericiți cățeii și pisicile care ne întâlnesc pe noi, pot afirma asta!
ReplyDeleteNu știu de unde atâta răutate aici, la noi, că au dispărut pisicuțele pe care le hrăneam, cam prin primăvară...ne-am trezit că nu mai e niciuna în împrejurimi. Câinii eu dispărut mai demult...Unii zic că e mai bine, dar măcar să fi fost duși la un adăpost.
Tare frumoși ambii câini, dragii de ei.
Te îmbrățișez cu același drag! Să ai o zi minunată! :)
Probabil le-au otravit, bietele de ele. Adevarul e ca pe strazi caiinii sunt o mare problema. Care nu stiu cand si cum se va rezolva.
DeleteIn toate orasele circula, mai ales in anumite zone, haite de caini. Unii pot deveni agresivi.
Da, sunt frumosi, dar pufosenia e chiar foarte rasfatata. Si de vina e stapanul ei, caruia ii face probleme acum, dar e lucru stiu: un caine cum il cresti, asa-l ai.
Numai bine, draga Mirela!
chiar ca print si cersetor
ReplyDeleteunul pieptanat si troneaza pe bancheta unei masini iar celalalt pe unde a gasit, pe drumuri :))
interesanta comparatie
super
Mi-a venit asa, brusc, fiindca fotografiile mi-au amintit de romanul lui Twain, care mi-a placut foarte mult...
DeleteCred ca se potriveste titlul.
Multumesc.
Bună Elly!
ReplyDeleteWow ce frumos este pufișorul!
O zi minunată îți doresc!
Cu mare drag!
E micuta, frumoasa si mofturoasa :)
DeleteStapanul ei o iubeste nebuneste si-i face toate voile, dar intr-un mod cam exagerat.
Multumesc, numai bine si tie!
Când mă uit la ei mai atent găsesc cerşetorul mai fain decât prinţul.
ReplyDeleteAşa este şi în realitate. Din punct de vedere moral flămândul este mai fain decât îmbuibatul.
Si eu, Liviu, la fel.
DeleteM-am gandit imediat la "Print si cersetor" al lui Mark Twain. Cam aceeasi situatie. Ai perfecta dreptate. Multumesc!
Frumosi amandoi:)
ReplyDeleteSi eu iubesc cateii, pisoii.
DeleteMi-a ramas in minte catelusul de pe strada. E pacat de el, va ajunge un caine mare si flamand, intr-o haita, din pacate...
mie imi plac amandoi de mor! sunt sigura ca se gasesc oameni frumosi ce daruiesc un pic de mangaiere si cersatorului...:)
ReplyDeleteCa si mine, cred ca l-ai prefera pe cel singurel catelusei frumoase dar cam rasfatate. Nu stiu daca ii ajunge doar putina mangaiere. Era mai buna o casa. Dar cred ca nu va avea noroc de asa ceva.
Deletemi-e tare simpatic "cersetorul", se vede clar ca are si el stofa de print, doar ca n-a avut noroc :(
ReplyDeleteSi mie, Kadia, tot el. De fapt postarea de azi, datorita lui exista. Am mai fotografiat caini, mai am postari cu caini in diferite ipostaze.
DeleteAi dreptate, n-a vut noroc, din pacate.
Primul print imi place nespus. :D Pufoseniiiie!!!!
ReplyDeleteDa, pufoseniile sunt foarte iubite. Vezi ce noroc pe mine? Am postat doi caini diferiti. Ca sa impac toate gusturile :)
DeleteEu am doi in unul si print su cersetor:))!!
ReplyDeleteSunt doi frumosi amandoi. Chiar vorbeam cu sora mea - ce ne facem noi cand vom avea casuta pe pamant... ii strangem pe toti pe care ii gasim?:))
o zi minunata iti doresc!!
Nu puteti strange toti cainii parasiti sau vagabonzi. Nu aveti cum. 2-3 mai merge, dar mai mult... Oricum, nu ptyeti rezolva asa problema cainilot vagabonzi. Ar trebui ca foarte multi oameni sa faca ceea ce faceti voi.
DeleteO zi frumoasa sa ai!
Pacat ca nu putem sa-i facem pe toti printi, merita din plin!
ReplyDeleteOrice sufletel de animal ar merita pentru ca poate darui foarte multa iubire si totul neconditionat.
DeleteSunt adorabili amandoi, desi eu prefer pufoseniile. :D Frumoasa ideea acestei postari. :)
ReplyDeleteSi mie imi plac, am un pechinez foarte aproape de cel imperial, e putin corcit, nu mai e rasa pura. Si el e un mic pufos :))
DeleteDar sa stii ca si catelusul de pe strada era tare dragalas.
Multumesc!
Nu eşti prea dură?
ReplyDeleteMie-mi place cerşetorul! Are personalitate! :)
Nu, draga mea, fiindca nu am vrut sa fiu deloc dura. Titlul postarii l-am dat dupa romanul lui Mark Twain, asta mi-a sugerat soarta celor doi catelusi.
DeleteMai ales ca i-am vazut la interval scurt, de doua zile.
Si adevarul este ca eu tocmai pe cel de pe strada l-am iubit mai mult, vazandu-l atat de micut si necajt. Si cu toate astea, era curatel, probabil ii mai dadea lumea de pe colo de mancare. Iar pufosenia atat de draguta dar foarte rasfatata stiu ca nu este ea cea vinovata de ceea ce i se intampla. E iubita peste masura de catre stapanul ei si de aceea...
Sigur ca are personalitate. A si latrat la mine! :))) Cand l-am surprins in foto :)
Sunt ai tai amandoi? Facem juma-juma? :)))
ReplyDeleteDaca erau ai mei, faceam :)) Nu stiu pe care jumatate o voiai ;) Ca eu voiam sa opresc jumatate din fiecare :))
DeleteNu, nu sunt ai mei. Ai mei n-ar fi fost nici printi, nici cersetori :)
Ar fi fost niste catei iubiti, dar nu rasfatati. Pufosul (pufoasa de fapt) apartine unui amic iar cel negru este un catelus de pe strada.
ce frumos e Cersetorul! ce l-as lua la miine acasa!
ReplyDeletehappy WW! :))
Nu-i asa, Carmen? Si mie parca mi se pare mai frumos, si cred ca nu doar mi se pare. Chiar era. Si tare micut, dragutul de el. Multumesc!
DeleteCe drăgălași sunt amândoi!
ReplyDeleteCel din imaginea a doua e însă atât de trist! :(
O seară frumoasă!
Este, era...era al nimanui si asta se vede, ai dreptate. Probabil ca tanjea dupa putina iubire.
DeleteMultumesc!
ooo...nu e drept dar sunt asa dragalasi amandoi...
ReplyDeletesper ca si "cersetorul" are din cand in cand parte de un rasfat cat de cat princiar...are niste ochisori asa cuminti si atenti...
Habar n-am, Pandhora. Eu stiu ca l-am vazut cateva minute si cum adesea sunt cu aparatul foto dupa mine, nu am ratat sa-l fotografiez. Sa stii ca ai dreptate, era (este) un catelus dragalas.
DeleteAmândoi sunt frumoși și nici unul nu este vinovat pentru condiția sau manierele sale. Tot noi, oamenii...
ReplyDeleteZina, asa este, micuta pufosenie nu are vreo vina ca este atat de rasfatata incat a devenit nesuferita. Catelul il ai cum il educi, dar tu stii foarte bine acest lucru.
DeleteMie micutul catel de pe strada imi aminteste putin de scumpa de Kory, catelusa ta extrardinara :)
Fain titlul ales! Ambii sunt niste simpatici! :)
ReplyDeleteMai literar, asa ;) Multumesc!
DeleteBeautiful two.
ReplyDeleteSaludos.
Thanks, Leovi!
DeleteGreetings!
Amândoi sunt nişte simpatici! Iar micuţul "cerşetor" este atât de mulţumit de "covorul" lui de iarbă. Parcă abia aşteaptă să facă nişte tumbe.
ReplyDeleteO zi frumoasă îţi doresc! :-)
Poate ca facea mai tarziu si cateva tumbe :)
DeleteCand l-am intalnit parea cam flamand si putin artagos, cu tristete in ochisori.
Multumesc, Alex!
cersetorul te cheama la joaca, pe cand printul iti spune sa nu-l deranjezi...e bancheta lui! :)
ReplyDeleteCam asa, draga Mona :)
DeleteE posesiva micuta pufoasa.
oare e o lege universala, valabila pt toate speciile, ca toti rasfatatii sa fie si "putin" egoisti, posesivi, etc...?
DeleteS-ar putea, Mona. S-ar putea sa fie.
Delete:)) :)) Ce faiiinnnnnnna este analogia , doamne, ce am mai ras :)) Felicitari pentru idee!!
ReplyDeleteMultumesc pentru schimb, link-ul tau merge.
Multumesc mult! Ideea mi-a venit instantaneu, cand l-am intalnir pe cel mic pe strada. Cu doau zile inainte ma intalnisem si cu mica pufosenie...si reusisem s-o fotografiez desi n-avea deloc stare.
DeletePentru putin, si al tau, dar pus acolo unde ti-am zis :)
Ce titlu potrivit ai gasit!!! Unul sta la caldura, in casa, mancand ce vrea si dormind in paturi, celalalt zace prin iarba, prafuit si plictisit. Si totusi, il consider mai norocos pe cel de al doilea, atata timp cat nu este prins in lant. Liber sa faca ce vrea, pe unde vrea.
ReplyDeleteLiber, da, dar mai mult flamand. Din pacate, uneori nici nu stii cum e mai bine...
Delete