Thursday, January 24, 2013

Zece mii de lei vechi o fotografie. Sau cinci mii?



"Tanti, poți să ne spui și nouă cât e ceasu'?"
Mă uit în laterală, de unde vine întrebarea. Un băiețel, de vreo 10 ani, cu un ghiozdănel-trăistuță, venea din spate, în mers săltat, urmat fiind de încă doi copii, ceva mai mici: o fetiță, cred (așa pare la prima vedere, deși nu-s sigură 100%)  și un alt băiețel. Nu după culoare ci după trăsături se vede că aparțin celei mai importante etnii din țara noastră. Trei copii curăței, destul de bine îmbrăcați.
I-am răspuns celui ce părea și chiar și era conducătorul micului grup: "E 12,12".  Conducător se vedea ca este prin autoritatea pe care i-o dădea vârsta.

"De ce te interesează ora? Unde vă duceți?" întreb neavând ce face. Oricum mergeam singură pe stradă.
"Mă duc la școală."
"În ce clasă ești?" pun întrebarea firească.
"Într-a patra."
"Ce mai cauți acum la ore? N-ai terminat orele?" zic fiindcă mi se pare deja nefiresc răspunsul.
Și voiam să-l las pe micul mincinos dar curiozitatea nu-mi dă pace. Așa că întreb în continuare:
"Și ei cine sunt?" referindu-mă la fetița îmbrăcată într-o geacă roz cu fulăraș roz pal și la celălalt băiețel care poartă un trening alb-albastru-bleu.
"Soru-mea, R.și frate-meu, T."  Și îmi spune numele  complet pentru toți, inclusiv cu cel de familie. Apoi îmi spune cum îl cheamă și pe el. Constat că fetița are alt nume de familie și-l chestionez mai departe.
"De ce nu aveți același nume de familie?"
"Păi pe mama o cheamă..." (și-mi spune cum îi cheamă și pe mama și pe tata).
"Adică nu sunt căsătoriți...", trag eu o concluzie normala și zâmbesc. Îmi pare că e cam nedumerit și nu știu dacă înțelege exact ce vreau să spun dar mă aprobă. Nu mai întreb daca nu cumva nu au același tată. Nu cred că ar înțelege sau poate nici nu știe...
Aflu din discuția ce curge că fetița e în clasa zero iar celălalt băiețel, care e foarte tăcut, în clasa a doua. Discut cu fetița să văd dacă îi place școala. Se pare că da, fiindcă îmi spune destul de însuflețită ce face și ce-i place la școală. Încerc totuși să mai aflu o dată de ce sunt ei pe drum la ora aia...Dacă cei mici pare normal să fi terminat orele, în privința lui tot nu mă lămuresc. Bate câmpii despre o schimbare de școală...care mi se pare ciudată. Nu am timp nici motivație să fac săpături. 

N-o să mai merg mult cu ei, urmează o intersecție unde o voi lua la stânga. Între timp l-am fotografiat pe cel mare, din profil, cum vorbea de zor. Văzându-mă cu un aparat pe care-l bănuiește a fi de fotografiat, cel mare mă întreabă dacă pot să le fac o poză. Le-am spus zâmbind că da însă îmi rămâne mie. Nu am cum să le-o dau. Îi întreb dacă le convine așa. Nici nu apuc bine să-i întreb că sunt aliniați în fața mea, gata de poză. Le-o fac și le-o arăt fiecăruia pe display-ul camerei foto. Sunt încântați. Foarte încântați. 

Ne apropiem de intersecție. Înainte de a mă depărta:
"Tanti, ne dai și nouă zece mii?" nu cu voce de cerșetor dar totuși cu curajul celui ce a mai făcut asta când și când.
"Nu e frumos să cerșești. Ce vrei să faci cu banii?" întreb pe domnul lider. Din principiu nu dau bani cerșetorilor. Nu sunt totuși cerșetori dar dacă au văzut-o pe străina asta atât de amabilă cu ei își încearcă norocul. Știu.
"Să iau o pâine...pentru noi", răspunde cu vocea pierită șeful delegației, privindu-mă în ochi.
Mă umflă râsul. Nu știu ce-au să facă cu banii. Îi dau totuși o hârtie de 1 leu, zece mii vechi, recomandându-i să facă exact ce-a spus cu banii. 

Mă despart de ei cam îngândurată. Mi-am adus aminte că vreo trei ani de zile am avut o astfel de colegă de bancă. De când mă știu încerc să înțeleg etnia majoritară, neavând vreodată reacții de genul discriminare, dimpotrivă. Însă constat că, deși trimiși la școală nu sunt foarte interesați ori poate că și acolo există ceva discriminare care îi "ajută" să se îndepărteze de școală. Ori modelul familial sau al grupului în care trăiesc are un rol cu mult mai important, mai puternic decât educația primită oarecum artificial la școală...

Până la urmă...două fotografii pentru zece mii de lei vechi mi s-a părut un schimb acceptabil. Numai că ei, cei trei copii, au înțeles altceva...




19 comments:

  1. Daca ar fi stiut ca-i faci vedete pe blog iti cereau mai mult.Oricum data viitoare trebuie sa maresti tariful, ca celebritatea costa si ei nu mai sunt niste anonimi.:)
    Daca sunt curatei si merg la scoala mai au o sansa in viata.

    ReplyDelete
  2. Eu obisnuiesc sa mai dau fise care-mi ingreuneaza buzunarele, insa nu celor curati, imbracati decent (cu toate ca si ei cersesc deseori), ci acelora care-s amarati rau, jegosi, infometati. Si chiar si pe astia i-am impartit pe caprarii. Ii stiu deja pe aia care-si cumpara de baut sau duc banii acasa, parintilor care cumpara bautura, asa ca le dau doar celor pe care-i stiu ca-si cumpara de mancare.
    Oricum, ai dat dovada de curaj. E riscant sa intri in vorba cu ei. Am vazut cu ochii mei cazuri in care au inceput sa injure, sa arunce cu pietre, dupa ce discutiile/(negocierile), au esuat - in general cu femeile se intampla asta.
    Stiu ca nu-i crestineste, dar eu prefer extremele: unora le dau banuti si cateodata chiar ceva de mancare, in timp ce pe altii ii tratez cu ignoranta.
    Cat despre fotografii si trocul tau, ma tem ca n-au inteles nimic...nu 'altceva'...

    ReplyDelete
  3. Eua ma avut colegi de clasa si o prieteana cu care ne jucam cand eram la scoala generala! Pe atunci nu erau chiar asa discriminati ca acum, pacat de ei!

    ReplyDelete
  4. După imagine, nu par a fi vagabonzi ori rromi.
    Dai un leu, dar ştii că face!

    ReplyDelete
  5. Eu zic că 5.. :)
    comunicativi copii...

    ReplyDelete
  6. ce intâmplare! copiii sunt nevinovati, indiferent in ce situatie se afla... o accepta si incerarca instinctiv sa fac ce pot mai bun din ea. Eu am permanent bomboane in poseta, pentru astfel de cazuri :) Le dau si bani, dar ma gandesc ca de ei vor profita tutorii, sau parintii. Cred ca cei mai multi sunt obligati de parinti sa vina acasa cu ceva bani cersiti. Mda... pacatul lor!
    Apropo de bani vechi :) acum cinci ani venisem prima data in tara dupa o lunga absenta si habar nu aveam ce inseamna banii vechi si banii noi... Comandasem doua cafele intr-un local si chelnarita mi-a spus cat am de platit in bani vechi iar eu i-am dat atat cat ceruse, in bani noi... Ori a fost ea foarte cinstita, ori am luat-o pe nepregatite si nu a putut disimula mirarea, cert este ca si-a cerut scuze ca a incurcat ronii cu leii si nu mi-a luat decat exact atat cat costa normal. Dupa aceea , am transformat si eu in euro si am realizat ca asa o cafea scumpa nu putea exista nici in piata San Marco, insa... neatenta am fost doar eu. Am avut insa noroc! Am apreciat mult sinceritatea acelei femei, nu pot uita nici azi patania!

    ReplyDelete
  7. nu stiu ce au inteles ei dar stiu ca sunt greu de inteles...
    eu le dau de pomana batranilor...mi se rupe sufletul cand ii vad stand in picioare lipiti de un zid, cersind...

    ReplyDelete
  8. Copiii tot copii raman.Curiosi,vorbareti ,frumosi pana la urma.
    Ca ti-au cerut bani,asra poate sta in firea lor.Ca tu le-ai dat,asta poate e doar pentru faptul ca ti-au fost putin simpatici.:)
    Doua poze la un leu.Asta da afacere!:)

    ReplyDelete
  9. Problema noastra, pe langa faptul ca suntem tributari multor mentalitati invechite este ca ne simtim ca majoritatari intr-o postrura de superioritate si ne pricepem de minune sa discriminam. Nu ne place insa sa fim discriminati. Curios, nu? Vorbesc cu cineva, care fusese plecat la munca in Italia ca a fost tratat urat ca roman. In schimb, in tara, aceeasi persoana, nu ii poate suferi pe tigani si i-ar vrea scosi afara. L-am intrebat :''dar daca te-ai fi nascut tigan?'' Nu stie, nu il intereseaza. Tiganii fac prostii. ''Romanii nu fac?'' intreb eu. ba da, dar cand fac tiganii parca se vad mai tare. Ma enervez si ma umple dezgustul. Atunci propun sa ii scoatem afara din tara pe toti cei care ne enerveaza: pe tigani, pe cei care au diabet, pe lenesi, pe cei care au taxe de platit la stat, pe cei care vorbesc ungureste, nemteste si alte limbi decat romana, pe cei care au parul carunt etc. Ce spui?'' Nu zice nimic. L-am incuiat. dar tot nu-i poate suferi pe tigani.
    Nimic nu-l va conduce la alta idee toata viata. Asta e educatia in familiile romanesti, in multe dintre ele. Nu le dam nici o sansa. Pe de alta parte este de vina conservatorismul etniei. traditional, femeia roma nu are nevoie de multa carte. Trebuie sa stea acasa si sa creasca copii.

    ReplyDelete
  10. Frumos gestul...Multa lumea ii trateaza fara pic de respect, chiar daca sunt inca copii, unii sunt in situatii aiurea la scoala si chiar si acasa.

    ReplyDelete
  11. Eu am amici buni care fac parte din aceasta etnie.. si pot sa spun ca uneori au principii mult mai sanatoase decat multi dintre noi...
    Nu i-am discriminat niciodata si nici nu o voi face vreodata...

    ReplyDelete
  12. Da, o intamplare si o intalnire plina de invaminte pentru... tine :) Ei isi spun povestea mai departe urmatorului trecator. Am intalnit si eu astfel de grupulete, nici macar nu cred ca erau frati, surori, desi ei pretindeau asta. Si nu neaparat de etnie roma. Copii abandonati, fugiti de la case de copii, copii ai strazii..

    ReplyDelete
  13. Aici e cu dus si intors si cred ca e mai bine sa ma abtin decat sa zic ceva si sa ma insel..desi foarte multe cazuri mi'au demonstrat ca aproape toti se incadreaza intr'o anumita categorie..si cred ca ti'ai dat seama pe unde bat :)

    ReplyDelete
  14. Eu am intalnit la metrou ditamai magadanii :))
    facand pe studentii amarati, dar cine stie pentru ce vicii... sau, sa nu judec oricum ar fi e o sursa de venit, care din obiceiurile zilnice devine considerabila.
    am aflat din niste ziare ca din cersetorie se castiga bani frumosi. sunt adevarati actori, bineinteles cu impresarii dupa ei care ii amplaseaza in puncte strategice.
    Ce m-a frapat a fost sa aud de o tipa, care practica yoga si se face chircita de zici ca e cine stie ce batrana cu dizabilitati de 80 de ani este... si castiga cateva mii de euro pe luna :)) tare! nu?
    Deci, se invata de mic copil...
    Nu agreez cersetoria si nu o sustin, indiferent de varsta, de handicap, de conjuncturi.
    Ajutorul este cu totul altceva. Cersetoria face parte dintr-o cu totul alta sfera ... de comportament social.

    ReplyDelete
  15. Eu sper ca leul ala sa se fi dus pe-o paine, si nu in buzunarele vreunui haidamac cu mintile luate de bautura, care-si zvanta copiii daca n-aduc acasa bani cersiti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta e marea problema cand dai banii cuiva care cerseste nu sti "pentru cine" sunt.

      Delete
  16. Nu par a fi prea "bronzati". Dar in ultimul timp am vazut prin oras si copii de romani care nu se sfiau sa ceara bani. Dar nici nu ii puteai refuza! Uite ce frumos ti-au zambit!

    ReplyDelete
  17. Te-a pacalit!
    O paine nu mai costa un leu de mult :)
    Cand va creste va schimba painea cu cartela de metrou :)
    Si daca in loc de bani ii lasi cartela de metrou care are numai o calatorie si revii peste 10 minute, tot la cerut un leu ai sa-l gasesti :)
    Ps: dupa editare am senzatia ca sunt urmasii lui Zoro ;)

    ReplyDelete
  18. neata buna...sunt total impotriva a da bani celor are cer sub diferite motive...indiferent ca sunt copiii sau adulti.
    oricat de grea ar fi situatia sau ce spun ei nu trebuie incurajat actul in sine,pt ca asa cum am vazut in multele emisiuni in spatele lor sunt adevaratii profitori si e al naibii de frustant mai ales in strainate cand cineva iti spune..ca toti cersetorii sunt romani

    ReplyDelete