Suntem în plin Cireșar, așa cum i se mai spune popular lunii iunie. Cât de frumos sună: Cireșar! Peste tot, prin curțile oamenilor, văd cireși ale căror ramuri se îndoaie sub greutatea cireșelor, de obicei pietroase. Mari, roșii, strălucitoare și, cu siguranță, dulci.
N-am nici măcar un cireș. N-am avut niciodată. Ei, lasă, că prea ai de toate, veți zice. Ba să știți că nu am chiar de toate. De pilda nu am nici caiși, nici piersici, n-am magnolii, nici rhododendroni, nici portocali, nici lămâi, nici palmieri :)) ....n-am multe. Nu e chiar gradina ideală. Dar am altceva. Am vișini!
Poate că lunii iunie i se putea la fel de bine spune și Vișinar... Pentru că și vișinii își revarsă bogăția de rod tot acum, în iunie.
Cum în ultima vreme a plouat în fiecare zi...de vreo două-trei zile eram ajunsă deja la un soi de disperare. Fructele vișinilor s-au copt și prin potopul de afară nu se întrezărea nicio pauză, nicio fereastră printre ploi ca să le pot culege. E drept, zilele acestea, adică începând de luni, am fost și sunt destul de ocupată cu multă alergătură pentru a rezolva problemele unei rude necăjite. Totuși, dacă ploaia ar fi stat sau episoadele n-ar fi fost atât de abundente, aș fi reușit să mai culeg câte ceva din cei câțiva vișini din grădină.
Ieri, după prânz mi-am zis că fie ce-o fi, trebuie sa le culeg, măcar o parte. Ploaia n-a gândit însă deloc ca mine. De pe la ora 2,00 după-amiaza am început s-o pândesc. Cam două ore am tot oscilat ies-nu ies. Din cauza ploii căci ploaia s-a jucat cu mine. Când îmi ziceam că "gata, e momentul să ies!", începea să plouă. Doar așa, preț de câteva minute... Apoi se oprea. S-a întâmplat asta de vreo patru ori...sau poate chiar de cinci...
Pare amuzant dar m-am cam enervat.
Într-un final, mi-am luat inima în dinți și într-o pauză de ploaie am ieșit afară, decisă să merg la cules. Mi-am luat niște cizme înalte, care am și uitat cât sunt de vechi, mi-am luat gălețile deja pregătite, niște cârlige de agățat gălețile de ramuri ca să le am aproape și o scară. Vișinii mei nu se pot culege fără scară pentru că sunt destul de înalți.
După atâta ploaie pământul e atât de îmbibat cu apă încât, uitați-vă, cum au ajuns cizmele mele după doar câțiva pași. Nu mă întrebați cum este mersul prin asemenea noroi. Dificil, foarte dificil, credeți-mă, iar la asta s-a mai adăugat și greutatea noroiului adunat tot mai mult și mai mult, cu fiecare pas...
Intrată până la gât în pământul moale și mereu cu teama că poate să înceapă ploaia în orice clipă, am început culesul vișinelor în cea mai mare viteză. Umplusem cam jumătate de găleată și încă nu începuse ploaia. Mare minune! Am dat zor, să profit de pauza deja destul de lungă.
Înotând printre rândurile de viță-de-vie, că am uitat să vă spun că vișinii sunt prin vie cei mai mulți, am reușit să umplu găleata, apoi am început la a doua.
Am cules și am tot cules, mai mult cocoțată pe scara care se scufunda în noroi ori pe câte-o ramură de vișin, cu cizmele pline de același noroi...o adevărată plăcere.
Măcar n-a mai plouat, ba chiar a ieșit soarele. Cred că ploaia m-a văzut prea hotărâtă și i s-a făcut milă de mine. Și uite-așa, în ceva mai mult de patru ore, am umplut două găleți din astea și încă una din aceea mică. Deci două și jumătate.
Obosisem să tot număr vișinele care sunt cam mărunte anul ăsta și nici lumina nu mai era prea bună, că aș mai fi cules.
Azi, după-amiază, vreau să fac niște dulceață și să pun și pentru vișinată vișinele la macerat, cu zahăr și alcool. Vreau să profit fiindcă totuși anul acesta sunt ceva vișine spre deosebire de anul trecut, când au fost foarte puține.
Mai am de cules, n-am terminat. Am în plan să fac și niște compot. Vișinii mă așteaptă zâmbitori. Numai să nu mai plouă...
Ce harnicuta si curajoasa esti! In drum spre serviciu trec aproape zilnic pe langa un visin. Este inalt, asa cum ne povestesti tu ca este al tau. De fiecare data ma intreb oare cum procedeaza oamenii pentru a-l culege. Acum am aflat. :D Nu e deloc o munca usoara.
ReplyDeleteDar ce coincidenta sa citesc asta la tine, chiar ieri vorbeam cu mama la telefon si imi spunea ca are treaba, culege visinul din curte. :D Mi-a promis si mie o ladita la intoarcerea acasa. Eu prefer sa le mananc asa, proaspete. Sunt fructele mele preferate. :D Chiar daca sunt ele mai acrisoare, le ador asa, le prefer fara pic de zahar.
Spor la dulceturi si compot, draga Elly. :)
Am si cazut din visin acum cativa ani. O creanga s-a rupt. :( N-am patit nimic, doar o julitura pe brat.
DeleteNu sunt foarte inalti, cam 3 metri, dar nu se pot culege altfel...e imposibil. Sunt foarte bune si asa, crude, si eu mananc dar conservate le am pentru luni intregi. Si imi place sa fac dulceata, mai putin sa le curat, dar asta este.
Multumesc pentru urari, Nice. Curand am sa trec din nou la treaba :)
Cea mai frumoasă lună: Cireșar! Dulce, senină, caldă, luna în care se ia vacanța mare și se coc cireșele, vișinele, chiar și majoritatea căpșunelor și frăguțelor. O superbă lună a festivităților de absolvire, ieri era paradă de adolescenți frumoși și eleganți pe străzile Clujului, flori, bună dispoziție și zâmbete de bucurie! O feerie! O lună superbă, de vară tânără, curată, minunat colorată și înmiresmată!
ReplyDeleteEști harnică, pricepută, ești o perfecționistă. Elly dragă! Spor și o zi cu soare îți trimit din Clujul verii noastre de aboslvenți și părinți de liceeni! Te pup! :)
Da, e o luna superba :) A plouat cam mult dar tot e bine. E pacat sa ne plangem.
DeleteTrebuie sa fac anumite chestii, n-are cine. Si-mi plac si dulceata, si compotul, si visinata :))
Merci, Mirela! O zi senina sa ai! :)
ce patanie! :)) trebuie mentionat - unicul avantaj pe care l-a adus ploaia este ca, ai devenit mai inalta :)) pe tocurile alea de mocirla :)) Of Doamne! Macar sper ca nu a fost frig! Buna treaba ai facut! ador visinele, îmi place sa le manânc asa, ca pe cirese. Dar si dulceata si visinata sunt o nebunie! Spor la treaba în continuare, draga Elly!
ReplyDeleteO zi însorita iti doresc sa ai!
N-am mai cules visinii niciodata pe asemenea vreme noroioasa :( Mereu era cald si bine, uneori chiar prea cald. Nu, frig nu a fost. Pentru mine dulceata de visine e una dinre cele mai bune :) Si visinata ;) Dar si compotul:))
DeleteMultumesc pentru urari, Carmen! Azi pare mai frumoasa vremea. Inca n-a plouat ;)
Stii ca aici nu sunt visini? Nici nu au auzit de asa ceva! :))
ReplyDeleteNu am mai macat visine...... de nici nu mai tin minte! Cand eram mica, bunica mea plantase în gradina un visin, pentru mine! Spor la cules si o zi senina îti doresc! pup!
Wow! Si olandezii nu stiu ce e aia visinata? :) Pacat ca nu sunt, olandezii nu stiu ce pierd.
DeleteChiar deloc nu exista? Dar macar ciresi sper ca sunt.
Multumesc, Minnie. Am sa plec la treaba. V-am raspuns voua aici si plec. Pe seara sper sa public ceva la reflexii, daca voi gasi o mica fereastra :)
nici la vecinii de la sud de olandezi nu sunt visini. Nici macar pt o ramurica, sa pun la un bors... De fapt, Olanda, Belgia sunt mai la nord decat Baia Mare/Dorohoi.
DeleteCe bine arata! Noi avem un sigur visin in gradina si va face rod abia la anul!
ReplyDeleteAbia astept sa facem dulceata de visine. La aia ma gandesc mereu cand le vad. :D
Multi pupici!
Am mai multi dar sunt tineri si fragili cam toti in afara de doi. Nici scara nu pot s-o proptesc bine din cauza asta si stau cu inima cat un purece :)
DeleteDulceata o fac azi :) Si visinata ;)
Te pup si eu :)
Bravos esti o fata harnica si sa speram ca harnicia ta va fi contagioasa pentru toti cei cu care intri in contact. Ba mai mult. Sper ca si optimismul tau "sa se ia", pentru ca esti un izvor nesecat! Week-end placut! - ;)
ReplyDeleteNu sunt chiar definitia optimismului dar nu-mi place sa ma plang. Ca tot nu mi-ar folosi la nimic :))
DeleteDe harnica...eu stiu?!? Cunosc persoane si mai harnice :)
Multumesc mult!
Ador dulceata de visine! Saracutele cizme prin ce-au trecut! Dar cred ca a meritat sacrificul pentru frumusetile de visine ce-ai cules. Weekend placut, Elly!
ReplyDeleteCizmele nu mai sunt de purtat in oras. Le-am declasat, sunt mai vechi. Acum sunt foarte utile prin gradina :)
DeleteSi eu o ador, e una dintre cele mai bune :)
Merci, Mary! La fel!
nici eu nu am mai mancat visine de nu stiu cand! pe la mine nu sunt!
ReplyDeletetare harnica ai fost! spor la pregatiri.. :)
pop!
Chiar imi pare rau ca pe acolo nu sunt. Cand sunt ani fara rod...ma doare sufletul. Si mi-e dor de ele.
DeleteInca n-am terminat. Abia acum vine migaleala :) Curatatul de samburi :)
Merci, Geanina!
Draga mea dar tare cocheta esti si cand culegi visinii, ma gandeam ca ai sa apari in niste cizme de cauciuc, si cand colo,,,o adevarata diva. Fata muncitoare, dar cocheta:) Te pup!
ReplyDeleteNu am avut niciodata asa ceva, nu ma vad in ele :) Daca tot am cizme pe care nu le mai port, ce rost ar avea? Nu au toc prea mare, vreo 5-6 cm...si e robust. Deci perfecte. :)
DeleteMultumesc. Te pup si eu :)
si eu tot la din alea de cauciuc ma gandeam, eu imi caut sdin astea cu flori :)
DeleteCompot de vişine? N-am mai mâncat de câţiva ani buni.
ReplyDeleteNu mă dau în vânt după vişine. Nici dulceaţa nu-mi place prea mult.
Dar compotul mă atrage. Aşa că trebuie să culegi cu hărnicie...
Ai "auzit" bine ;) Compot. Da, e foarte bun. Si mie imi place mult.
DeletePai acum plec din nou la treaba. Merci.
Mie imi plac visinele si ciresele iar anul acesta inca nu am gustat. Pe la noi nu au prea fost, si cand au fost, erau scumpe. M-am amuzat cum ai concurat cu ploaia la capitolul care se urca prima in visin. Perseverenta e insa mama reusitei.
ReplyDeleteDar macar prin Germania sunt fiindca iata, aflu ca in Olanda nu exista deloc. Nu prea sunt nici in Italia...cel putin in unele zone. De scumpe,da, am aflat ca sunt aur curat. Ceva in jur de 8-10 euro/kg daca nu si mai mult... M-am intristat. Prea scump dar culese cum le-am cules eu, prin noroaie, parca asa ar cam merita ;) :))
DeleteDa, ieri m-am luptat cu ea, ca nu statea deloc. Apoi m-am ambitionat...
Plec din nou la treaba, Gabriela. Am vrut sa raspund, sa nu para blogul pustiu ca ieri asa a fost :((
Bună Elly!
ReplyDeleteAdor dulceața de vișine !
Îți doresc un weekend fără ploi și spor la cules!
Cu mare drag!
Wow! Cât de bine arată!
ReplyDeleteAbia aştept să fac dulceaţă!
Pup :)
nu pot sa le mananc asa! doar in dulceata! :))) dar in pozele tale arata bine! si sigur au gust adevarat! :)
ReplyDeleteAi fost ambitioasa. Cel mai tare a fost soarele care iti arata ca are si el un cuvant de spus. :) Visinele par a fi coapte iar galeata parca prea curata pentru noroiul care mi-a sugerat ba grotescul ba amintirea lui Ion al lui Rebreanu. Oricum, visinele aratau bine in pom iar ploaia e buna, nu in cantitati industriale, da e buna. Sa o lasam sa-si faca treaba, ca altfel nu mai mancam nici compoate, nici visinaturi si nici nu ne mai permitem sa ne innamolim de placere ca (virgula) culegem visine de pe mosia proprie.
ReplyDeleteElly, un mic sfatulet: nu mai baga cizmele alea prin visin, pacat de ele. :) Un animal s-a straduit candva sa supravietuiasca pentru ca tu sa poti purta cizme maro din pielea lui... :) Dar de, asta-i viata. Te invit sa vezi ultima pocitanie care am facut-o pe blogusorul meu: un micut tutorial pentru colegii mei bloggeri.
Spor la derivate din visinele alea ...mmmm...bune, cred.
a. Cred că Elly nu putea culege vişinele nu numai din cauza ploii, dar şi a faptului că nu putea lua în buzunar şi aparatul foto care ar fi suferit de pe urma stropilor scuturaţi din copac.
ReplyDeleteb. La prima vedere şi eu mi-am zis că e păcat de bietele cizmuliţe de motan încălţat.Dar la a doua vedere, mi-am..."rectificat" primul gând...
c. Am cules şi eu vişine acum vreo 50 de ani când stăteam la casă cu o curte imensă...Şi cu muncă pe măsură...Nu-mi plac vişinele culese (nu suport acreala !), decât sub formă de compot şi dulceaţă pentru umplut clătitele.Şi sub o altă formă..."alotropică" : vişinata ! :)))
P.S. Cuvântul vişină vine din ruseşte.
Eh, Elly, ce-mi faci. Imi provoci amintiri... In gradina de acasa am de toate - caisi, piersici, visini, ciresi, meri, peri, pe scurt, de toate. Ei bine, eu ador compotul de visine. Desi mama face din toate fructele posibile, eu consum doar de visine si struguri. Si cine crezi ca(virgula)culegea vininele? Normal ca JE. Eu le culegeam fara codita ca sa nu ma mai chinui sa le rup. Aveam si visine din astea micute, dar dulceata de visine faceam din alea altoite. Erau mari, carnoase si nu la fel de acre ca astea mici. Peste o saptamana plec Acasa pentru vreo doua zile(e nunta fratelui) si sper sa mai prind si visine si cirese, carora tare le mai duc dorul. In Anglia n-am gasit visine prin supermarket.
ReplyDeleteCe pofta mi-ai facut, Elly! Anul acesta nu am mancat visine. Am preferat sa dau banii pe capsuni, care imprastiau o aroma de vis prin piata. Nu puteai trece pe acolo fara sa bagi mana in buzunar... A, si m-am indopat de cirese. Dar astazi imi trimit baietii la piata sa cumpere visine. :)) Iti vor multumi, sunt convinsa. :))
ReplyDeleteDar ai fost pusa pe treaba nu gluma :)) Imi place sa ma urc in copaci, insa lu' mama nu'i place sa ma vada facand asta:)) , dar cand trebuie sa culegem nuci, mere, visine, cirese, prune, corcoduse, orice, brusc ii place de mine chinuindu'ma sa stau pe toate cracile posibile si imposibile numai sa ajung cat mai sus :))
ReplyDeleteCe ar merge si de o visinata nu numai de compot si dulceata :D
ReplyDeleteCica nu sunt prea inalti!!!! 3 metri! Colo, o bagatela de copac!
ReplyDelete