Monday, December 31, 2012

Cât încă mai este timp...arată-ți sufletul !


A sunat telefonul fix și mama a răspuns. A răspuns veselă însă, pe măsură ce vorbea, vocea îi scădea în intensitate, devenind abia perceptibilă, iar paloarea chipului, instalata aproape instantaneu, n-a făcut decat să-mi confirme acel lucru la care ma așteptam de ceva vreme și de care mă temeam. 
Deși aproape că nu mai era nevoie, după ce a închis, mi-a spus, cu o voce pierită și cu ochii aproape în lacrimi. Avea vești de la cumnata despre fratele ei, cu câțiva ani buni mai mic. Vești deloc bune. 

De aproape trei ani fusese diagnosticat cu un cancer. Îl vizitam din timp în timp, el locuind în altă localitate. O vreme, cu toții sperasem că chimioterapia va da rezultatele sperate. Apelul de mai devreme însa, spunea altceva. Medicii își declaraseră neputința în cazul fratelui mamei. Cancerul se generalizase. 

A doua zi am plecat acolo. Fratele mamei, un bărbat frumos, care în tinerețe arăta precum o vedetă de cinema, ajunsese aproape de nerecunoscut în doar câteva luni. Boala îl măcinase încet-încet, vizibil. Chipul tras, slăbiciunea trupească și zâmbetul său trist, care parcă cerșea o părere că totuși e bine deși și poate tocmai fiindcă simțea el însuși că nu este dar și pentru a-și alimenta firava speranță...ne arătau că totul era sfârșit. Se întâmpla la început de martie. În mijloc de aprilie l-am condus pe ultimul drum, lângă mine cu o mamă împietrită de durere și parcă mai împuținată la trup. Era ultimul său frate din toti cei patru...

Fratele mamei este cel de-al doilea din familie care s-a luptat cu această boală nemiloasă. Pe bunica maternă, tot un cancer a răpus-o, după aproape 10 de ani de luptă.

Acum, la ceas de bilanț, în loc să contabilizez realizările, dacă trag linia, constat că am mai pierdut ceva, un reper. Acest unchi era cel care o ajuta pe mama să nu se simtă singură pe lume. Nu mai este și de atunci, în fiecare zi, imi este teama și pentru mama.


Din păcate, cancerul se depistează, adesea, prea târziu. Mult prea târziu, constituind a doua cauză de deces în Romania și în Europa. România se află pe locul fruntaș la trei forme de cancer: de plămân, de col uterin şi de creier. Cu fiecare zi, alți 57 de oameni află că au cancer.

Clinica Nera - proiectul
In scopul de a reda speranţa într-un viitor mai bun celor aflaţi în suferinţă, Fundația „Sfânta Irina" are ca obiectiv construirea Clinicii Nera, primul centru de recuperare oncologică din România, prin intermediul Proiectului Nera.  

Acest proiect extraordinar, inițiat de specialiști cu suflet, se bucură deja de sprijinul Uniunii Europene, de la care a obținut finanțarea a 70% din costuri, urmând ca restul de 30% să fie acoperit de Fundaţia „Sfânta Irina", care face un apel la noi, românii.

Cei 30% inseamnă 1.000.000 de euro, o sumă importantă dar dacă fiecare român adaugă câte o piatră la temelia acestui proiect, nu mai pare atât de mare. S-au adunat deja 180.000 de euro din donații. Orice contribuție, cât de mică, este binevenită. 
Poți ajuta și tu! 
Orice persoană fizică care obține venituri și care dorește să ajute la construirea Clinicii Nera poate redirecționa în beneficiul acestui proiect 2% din impozitul anual pe venit.
Daca însă ești o firmă, o companie, poți sponsoriza prin redirecționarea a 20% din impozitul pe profit, conform Codului fiscal. 
Vor fi bani redirecționati către o cauză nobilă, a căror destinație o vei cunoaște cu siguranță. 

Ajută cu cât îți stă în putere! Cât încă mai este timp...



Acest articol face parte din campania "bloggeri 20%", iniţiată de Chinezu.


16 comments:

  1. Şi în ultima zi din an te gândeşti la ceilalţi...
    Felicitări, Elly, şi la mulţi ani!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cineva trebuie sa se gandeasca. Cand e vorba despre asa ceva...nu are importanta ziua. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.
      Multumesc! La multi ani cu bucurii!

      Delete
  2. Domna ajută!
    Are dreptate Javra.
    La mulţi ani, draga mea!
    Sănătatea mamei, vecinului cu roade imense şi tuturor celor dragi ţie!

    ReplyDelete
  3. frumos gestul tau...postarea ta reprezinta o sansa in plus,felicitari pentru ca iti pasa!

    un An Nou in care sa te viziteze mai mult bucuriile si sa-ti plece necazurile,iti doresc Elly din tot sufletul!
    la multi ani!

    ReplyDelete
  4. O cauza nobila!
    La Multi Ani draga Elly!
    Un an nou cu sanatate si bucurii!

    ReplyDelete
  5. Cum te gandesti tu la toate!!
    Eu te pup si iti doresc un an cu bucurii, impliniri, iubire si multa sanatate!
    La multi ani!:)

    ReplyDelete
  6. Ce drăguț! Frumos din partea ta, foarte frumos!
    La mulți ani!
    P.S.:Am pus un comentariu la hobby!

    ReplyDelete
  7. Să-ţi fie 2012 cel mai negru an din viaţă!
    Să bloguim sănătoşi!

    ReplyDelete
  8. Happy New Year!!!
    See you soon, in 2013!
    ♥♥♥ Hugs ♥♥♥
    Leo

    ReplyDelete
  9. Mds...si eu am pierdut un unchi care a suferit de cancer la pieke, iar matusa mea a invins aceasta boalza de doua ori; o data la stomac si peste 35 de ani la piept.Se pare ca a avut noroc de doua ori; ca a fost descoperit in faza incipienta si pentru domiciliul ei se afla in Germania.


    Nu ai pierdut un reper, il vei avea mereu alaturi, ai pierdut forma sa fiziva.


    Sa ai o voiata frumoasa si un 2013 mau bun !!

    ReplyDelete
  10. Am trecut pe aici ca să-ţi urez la mulţi ani, bucurii şi împliniri aşa cum merită un suflet bogat ca al tău!

    ReplyDelete
  11. Inteleg ca a trecut ultima zi in care se puteau dona cei 20% din profit. De fapt, nu are importanta, intentia noastra a contat! La multi ani, Elly, deja suntem in 2012...bis :D

    ReplyDelete
  12. Ma ingrozesc chiar si numai cand citesc acest cuvant. Tatal meu a murit de cancer, cand aveam doar 16 ani. Inca revad cu ochii mintii anumite momente... si doare.

    ReplyDelete
  13. Mama este diagnostica cu cancer de 7 ani ! Deocamdata se simte bine , iar eu incerc sa-i fac viata cat mai frumoasa...nici nu vreau sa ma gandesc mai departe...
    2% din acest an, vor merge la "Fundatia Sfanta Irina" !

    ReplyDelete
  14. Am trait clipele de groaza cand sotul meu a fost diagnosticat cu cancer!
    Am avut noroc, este diagnosticat sanatos desi amenintarea exista!
    Tie îti doresc multa sanatate, noroc si bucurii si dragostea sa nu te ocoleasca anul acesta, chiar daca este oarba!

    ReplyDelete
  15. Trista postare .
    Oricum, ce as vrea sa spun referitor ´la subiect este faptul ca fiecare "mostenitor" al unei familii in care mama sau tata a murit de cancer ar trebui sa se evalueze periodic. Cancerul depistat in forma incipienta poate fi vindecat!
    Asta e valabil si pentru copiii cu parinti diabetici , etc

    ReplyDelete