Cât încă mai este timp...arată-ți sufletul !

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/12/cat-inca-mai-este-timparata-ti-sufletul.html

A sunat telefonul fix și mama a răspuns. A răspuns veselă însă, pe măsură ce vorbea, vocea îi scădea în intensitate, devenind abia perceptibilă, iar paloarea chipului, instalata aproape instantaneu, n-a făcut decat să-mi confirme acel lucru la care ma așteptam de ceva vreme și de care mă temeam. 

Deși aproape că nu mai era nevoie, după ce a închis, mi-a spus, cu o voce pierită și cu ochii aproape în lacrimi. Avea vești de la cumnata despre fratele ei, cu câțiva ani buni mai mic. Vești deloc bune. 

De aproape trei ani fusese diagnosticat cu un cancer. Îl vizitam din timp în timp, el locuind în altă localitate. O vreme, cu toții sperasem că chimioterapia va da rezultatele sperate. Apelul de mai devreme însa, spunea altceva. Medicii își declaraseră neputința în cazul fratelui mamei. Cancerul se generalizase. 

A doua zi am plecat acolo. Fratele mamei, un bărbat frumos, care în tinerețe arăta precum o vedetă de cinema, ajunsese aproape de nerecunoscut în doar câteva luni. Boala îl măcinase încet-încet, vizibil. Chipul tras, slăbiciunea trupească și zâmbetul său trist, care parcă cerșea o părere că totuși e bine deși și poate tocmai fiindcă simțea el însuși că nu este dar și pentru a-și alimenta firava speranță...ne arătau că totul era sfârșit. Se întâmpla la început de martie. În mijloc de aprilie l-am condus pe ultimul drum, lângă mine cu o mamă împietrită de durere și parcă mai împuținată la trup. Era ultimul său frate din toti cei patru...

Fratele mamei este cel de-al doilea din familie care s-a luptat cu această boală nemiloasă. Pe bunica maternă, tot un cancer a răpus-o, după aproape 10 de ani de luptă.

Acum, la ceas de bilanț, în loc să contabilizez realizările, dacă trag linia, constat că am mai pierdut ceva, un reper. Acest unchi era cel care o ajuta pe mama să nu se simtă singură pe lume. Nu mai este și de atunci, în fiecare zi, imi este teama și pentru mama.

Din păcate, cancerul se depistează, adesea, prea târziu. Mult prea târziu, constituind a doua cauză de deces în Romania și în Europa. România se află pe locul fruntaș la trei forme de cancer: de plămân, de col uterin şi de creier. Cu fiecare zi, alți 57 de oameni află că au cancer.

Clinica Nera - proiectul

In scopul de a reda speranţa într-un viitor mai bun celor aflaţi în suferinţă, Fundația „Sfânta Irina" are ca obiectiv construirea Clinicii Nera, primul centru de recuperare oncologică din România, prin intermediul Proiectului Nera.  

Acest proiect extraordinar, inițiat de specialiști cu suflet, se bucură deja de sprijinul Uniunii Europene, de la care a obținut finanțarea a 70% din costuri, urmând ca restul de 30% să fie acoperit de Fundaţia „Sfânta Irina", care face un apel la noi, românii.

Cei 30% inseamnă 1.000.000 de euro, o sumă importantă dar dacă fiecare român adaugă câte o piatră la temelia acestui proiect, nu mai pare atât de mare. S-au adunat deja 180.000 de euro din donații. Orice contribuție, cât de mică, este binevenită. 

Poți ajuta și tu! 

Orice persoană fizică care obține venituri și care dorește să ajute la construirea Clinicii Nera poate redirecționa în beneficiul acestui proiect 2% din impozitul anual pe venit.

Daca însă ești o firmă, o companie, poți sponsoriza prin redirecționarea a 20% din impozitul pe profit, conform Codului fiscal. 

Vor fi bani redirecționati către o cauză nobilă, a căror destinație o vei cunoaște cu siguranță. 

Ajută cu cât îți stă în putere! Cât încă mai este timp...

Acest articol face parte din campania "bloggeri 20%", iniţiată de Chinezu.