Întâlnire de gradul III prin zăpadă
Mult mai multe imagini și la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.
Wednesday, January 30, 2013
Tuesday, January 29, 2013
Vi s-a întâmplat așa ceva?
Vi s-a întâmplat să vi se "întâmple" lucruri aproape incredibile?
Vi s-a întâmplat ca oameni cu care vă aflați într-o relație călduță de amiciție să vă surprindă? Nu să vă surprindă cu vreo răutate sau vreo aroganță, cum v-ați aștepta. Nu. Să vă surprindă în mod foarte plăcut, să constatați că acei oameni vă apreciază mai mult decât credeați. Pentru că, de fapt, gândeați că sunteți doar conjunctural în acea relație de amiciție.
Vi s-a întâmplat ca alți oameni, despre care nu aveați un feedback pozitiv, ba chiar dimpotrivă, să vă răstoarne orice convingeri anterioare?
Mă refer la oameni despre care circulau și circulă legende...adică persoane speciale despre care cei ce nu-i cunosc decât din auzite inventează câte ceva pornind de la vreo întâmplare relevantă dar pe care o transformă în folclor. Folclor la care se adaugă în continuare alte și alte mici povești, precum la bancurile cu evrei se adaugă continuu altele. Zi de zi mai savuroase.
Sunday, January 27, 2013
Verde și roz ... Envy Me
[ Nóta béne: Ceea ce veți citi nu este un advertorial ci o poveste. ]
- Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?
- Buna ziua! zâmbi puțin fâstâcit. De când se știa, domnișoarele care vindeau parfumuri îl intimidau. Habar n-avea de ce fiindcă era un barbat foarte sigur pe el de fapt. Nici nu ar fi putut fi altfel. O afacere nu se conduce decât cu multă siguranță de sine. Aș dori un parfum. O recomandare, eventual. Ceva cu miros floral, fructat. Ceva pink...dacă mă înțelegeți. Ceva de zi, primăvăratic.
- M-ar ajuta mult dacă mi-ați spune pentru cine vă trebuie parfumul. Presupun că doriți ceva de damă dacă trebuie să fie pink dar câte ceva despre personalitate m-ar interesa... continuă zâmbind fata din magazin.
- Iertați-ma, nu mi-am dat seama! Aveți dreptate. De damă, da. Pentru o persoană îndrăzneață, cu personalitate puternică, în jur de treizeci de ani. Știu, nu se prea fac cadouri parfumuri dar am să-mi încerc norocul.
Zâmbind, eleganta domnișoară din magazin veni cu patru flacoane, cu diverse parfumuri. Guess, Gucci, Versace...și înca ceva ce nu-i spunea mai nimic ca nume, Burberry...
Cu gesturi grijulii și foarte delicate puse în fața lui flacoanele rozalii. Apoi întrebă:
- Cu care doriți să încep? Vă atrage vreunul după flacon, nume, fabricant? Să știți că e important...
- Cu acesta. Și indică foarte direct și destul de rapid flaconul de Envy Me, de la Gucci. Avea un feeling că poate fi potrivit. Nu știa de ce.
- OK. Vă felicit pentru intuiție mai întâi. Și fata din nou zâmbi frumos. E o apă de toaletă floral-fructată creată pentru o femeie deosebită. Voi pulveriza puțin aici. Mirosiți, vă rog! Apoi vă mai povestesc câte ceva...
Aproape că nu mai era nevoie să miroase. Dintr-o primăvară târzie, verde și roz, puternic, peste el năvălise un parfum inconfundabil pe care și-l amintea din când în cand. Îmbinat cu nostalgii...de toate felurile.
.........................................................................................................................
- Ce faci? o întrebase. Nu trecuseră mai mult de zece minute de când erau acolo dar i se părea că ea tăcea de prea mult timp.
Erau pe o bancă, în parcul plin de verde. Parc de luna mai...plin de parfumuri și zumzete de primăvară. Dinspre buchetul bogat de bujori roz veneau valuri parfumate. I-l cumpărase din piață, la dorința ei. Curios ce ieftine erau florile in piață... Era obișnuit să cumpere de la florărie. Când se găseau...
- Nimic...plâng. Trebuie să plecăm.
- Abia am venit în parc. Și...de ce plângi? o întrebă aproape revoltat.
- Nuuu, n-ai înțeles... Noi plecăm. Tata a fost avansat și e detașat la o unitate din B. Plecăm curând...aseară ne-a anunțat. Termin acolo liceul...
Cuvintele ei înlăcrimate îl loviseră în moalele capului.
- Nu se poate altfel? întrebase parcă sperând că va primi un altfel de răspuns.
- Nu se poate. Oricum, tata e din zonă. Acolo avem cam toate rudele...
Era în primul an de facultate. O cunoscuse în toamnă, întâmplător, în tramvai. Îl cucerise cu inocența ei, cu ochii mari, negri și cu părul castaniu închis, ondulat atât de frumos, natural. Când ea coborâse, coborâse după ea deși el mai avea trei stații. Discuția se legase atât de firesc...de parcă se cunoșteau de ani. Frumoasa fată era în penultima clasă de liceu.
...Plecase cu familia: părinții și frățiorul mai mic cu câțiva ani. O rugase să-i dea adresa unde vor locui. Ar fi încercat să țină legătura prin scrisori. Numai că ea, mai înțeleaptă, nu i-a dat-o. Ar fi fost o amăgire. Nu-și avea rostul...Înțelesese și el...dar greu.
O avusese în minte și inimă multă vreme. Oricâte alte fete mai cunoscuse parcă mereu căuta în ele pe Dana, fata cu ochii negri și părul ondulat. Cu zâmbet fermecător și cu buze cărnoase...fata a cărei amintire va însemna parfum de bujori roz...parfum de parc în straie de primăvară. De-a pururi.
...........................................................................................................
+EDT+30ml.jpg) |
| ENVY me - Gucci |
- ....lansat în 2004. Parfumul are ca note de top bujorul roz condimentat cu piper roșu dar și note de ananas, iasomie, mango și piersică...
Înregistra mecanic ce spunea fata din fața lui. Spusese "bujor roz"...bujorul acela... De aceea alesese acel flacon. Fără să știe...simțise. Trecuseră aproape douăzeci de ani de atunci. Bujorii...ochii negri ai Danei, despre care nu mai știa nimic...parcă erau în fața lui. Zâmbi gândului. Întâmplător sau nu, iubita actuală pe care intenționa s-o ceară în căsătorie, avea părul castaniu ondulat. Și-o personalitate care-l fascina.
Fără să bănuiască pe unde îi rătăceau lui gândurile, fata continuă pe ton profesional:
- Parfumul prezintă ca note de mijloc tot bujor roz, iasomie dar și trandafir. Totul e "îmbrăcat" în mult mosc alb, lemn de santal chiar și arome de tabac care-i dau căldură și îi conferă modernitate. E un parfum pentru femei curajoase, îndrăznețe...
- Mulțumesc, domnișoară. E suficient.
- Nu vă place... Înțeleg. E drept, este și puțin cam scump... Dar vă pot recomanda altceva...
Zâmbetul i se transformă într-un râs vesel:
- Nu v-am lăsat să continuați fiindcă nu mai e nevoie. M-ați convins. De fapt, parfumul m-a convins. Îl cumpăr.
Știa că parfumul va fi potrivit. Rar dădea greș în alegeri. Foarte rar.
Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfum parcurilor a fost propusă de Samewhiteblue.
Au mai scris pentru Povestea parfumată următorii:
Mirela, Nina, Vania, Vienela, Silving, Lili, Pandhora, Gabi, Carmen, Minnie, Gandvis, Roxana, Diana, Lolita, Sara, Diana, Lolita, KARMAPOLICE,
Pur, puritate
Zvon de primăvară
Life in Pictures este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie.
Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.
Saturday, January 26, 2013
Pe vremea mea... . . . . (hw4)
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 4 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Bine că mai există și responsabilitate pe lumea asta!
- Jimmy, nu așa se învață, tată, să prinzi șoareci! Numai maică-ta e de vină. Pe vremea mea, mama ne aducea șoricei vii. Unde e maică-ta?
- Tu ce faci acolo? Ți se suie toți in cap, până și blegii ăia de pui de-o zi. Cum vrei să ajungi să fii respectat...nu știu, zău. Pe vremea mea...
Nimic bun pe aici, pe afară. Mă duc în casă...
Poftim cultură! Iar s-a închis ușa. Termopane ne trebuiau. Mi-am miorlăit o săptămână nemulțumirea și tot au pus mizeriile astea. Acum trebuie să miorlăi frumos să-mi dea drumul. Miaooo!
În sfârșit! Tipa care se crede stăpâna tuturor m-a auzit. Să mă lingușesc puțin pe lângă picioarele ei, să-i fie drag. Așaaa... Sfârrrr...
- Loulou! Ce crezi că faci acolo? Aia e mingea mea! Jos labele! Ce tupeu, domnule!
- Dixie, dacă o cauți pe maică-ta, nu e-n cană. Aia-i chiar o cană. Copiii de azi s-au tâmpit, e clar.
Natură moartă cu pisici leșinate nu mai văzusem de mult.
- Mitzi și Lola, copiii fac numai prostii și pe afară și prin casă și voi stați ca două leșinături la soare. Nu vă e rușine? Eheee, când eram eu tânăr...
Hmm... Laptopul e deschis. A trimis poză bosumflatu' ăla mic. E cam posac...Ce nu i-o fi plăcând în vacanță? Nici în vacanță??!?!?
- Ce e cu geamantanul ăla, copile?
- Vreau și eu în vacanță ca Johnny! Vreau! Miaoooo!
- Tu, deocamdată, la școală. Treci la lecția de prins șoareci și lasă mofturile!
Uite câte prostii se întâmplă. Toți își fac de cap.
- Tu ce-ai pe față? Și de ce ai figură de sfânt când te uiți la mine?
- De la cafea...
- Ce cafea? Tu ești de cafea? Fugi și tu la lecții! Pe vremea mea...
Doamne, ce s-ar alege de casa asta dacă n-aș fi eu să supraveghez atent totul?!?!
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând: Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Friday, January 25, 2013
Așteptând în ploaie . . . . . . . [r.i.o.]
Asta nu-i vreme de ianuarie...sau doar mie mi se pare?
========================================================================
Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.Thursday, January 24, 2013
Zece mii de lei vechi o fotografie. Sau cinci mii?
"Tanti, poți să ne spui și nouă cât e ceasu'?"
Mă uit în laterală, de unde vine întrebarea. Un băiețel, de vreo 10 ani, cu un ghiozdănel-trăistuță, venea din spate, în mers săltat, urmat fiind de încă doi copii, ceva mai mici: o fetiță, cred (așa pare la prima vedere, deși nu-s sigură 100%) și un alt băiețel. Nu după culoare ci după trăsături se vede că aparțin celei mai importante etnii din țara noastră. Trei copii curăței, destul de bine îmbrăcați.
I-am răspuns celui ce părea și chiar și era conducătorul micului grup: "E 12,12". Conducător se vedea ca este prin autoritatea pe care i-o dădea vârsta.
Wednesday, January 23, 2013
Cei mai buni prieteni
Ne-ai strigat, Stăpână?
Mult mai multe imagini și la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.
Tuesday, January 22, 2013
Noaptea e întotdeauna un sfetnic bun
 |
| Vladimir Volegov - Thoughts of Springtime |
Azi se liniștise oarecum când o sunase și-i spusese că n-o să se
poata vedea atunci fiindcă va fi câteva zile plecat în afară. De câteva zile avea un puternic stres cauzat de ceea ce era o
revedere grea, programată de aproape o săptămână. Din lipsă de corelare,
chiar a "programatorului", nu se mai întâmpla. Era amânată sine die. Mai bine, fiindca avea și mai ales n-avea dispoziție pentru acea revedere pe care nu o putuse refuza. Era chiar grea și n-avea poftă de amintirile și de regretele lui. Tardive.
Inși care încercau să-i încurce viața mai existau. Un altul care încerca, așteapta de ani întregi să obțină ceva ce nu reușise cândva. Crezând și regretând că fie n-a făcut pasul potrivit ci un altul dovedit greșit în timp, fie n-a insistat îndeajuns atunci. Și se tot invita în viața ei, agățându-se de diverse ocazii. Parcă îi era mila de el să-i spună drept în față că pierde timpul deși îi dădea continuu de înțeles asta, într-un mod fin, delicat și elegant, așa cum îi era ei felul. Câta vreme răspunsul nu părea însă un "nu" brutal, omul percepea asta ca pe un soi de invitație. Și încerca și iar încerca...și iar... Se plictisise de insistențele lui, de el. Era de fapt un om bun, foarte bun și care o iubea dar care din punctul ăsta de vedere ei nu-i spunea nimic. Totuși a acceptat sa o sune din nou a doua zi, să-i spună dacă îl va însoți într-o ieșire scurtă, foarte scurtă. Ieșire pe care i-o cerșea de câțiva ani. Chiar i se făcuse milă...dar nu mai mult de atât.
Sunday, January 20, 2013
De câte ori în viață e prea târziu?
Disarm Me (With Your Loneliness)
Oricât ar părea de ciudat, nu mă trezesc in fiecare dimineață. Nu am cum mă trezi pentru că, de cele mai multe ori, dimineața mă găsește trează. Ca și acum. Cel mai adesea reușesc să inchid laptopul pe la ora 6,00 sau 7,00 ori poate și mai târziu, atunci când mă doboară oboseala. După maxim 2-3 ore de repaus sunt pregătită pentru o nouă zi.
Apoi, de abia în jurul prânzului deschid laptopul. Mă întâmpină un chip pe care, din prea mare obișnuință, nici nu-l mai observ. Dacă însă, printr-o stranie întâmplare ar dispărea, aș ști imediat.
Saturday, January 19, 2013
Misoginisme . . . . . . (hw3)
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 3 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
_________________________________________________________________
Nu am mai vorbit cu nevastă-mea mea de 18 luni – nu îmi place să o întrerup.
Enriyeu Castaldo spunea: "Când o femeie nu vorbește, să n-o întrerupi pentru nimic în lume". E clar, era mai norocos ca mine.
Unele știri par de bine. Măcar mi-am dat seama că sunt un tip curajos.
În fața mea, un indian navajo statea lângă un agent de vânzări pe o altă bancă... între ei se afla o pungă mare de hârtie... Indianul se uita de ceva vreme fix la punga de hârtie...
- Vrei să știi ce e în pungă? a întrebat agentul de vânzări...
Indianul a tăcut, apoi, după un timp, a dat afirmativ din cap...
- E o sticlă de vin, a zis agentul... Am luat-o pentru nevastă-mea...
Indianul a tăcut iar o vreme... apoi a zis, grav, dând afirmativ din cap:
- Bun schimb ai făcut...
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Eseu (foarte) misogin...de weekend ;)
Nu am mai vorbit cu nevastă-mea mea de 18 luni – nu îmi place să o întrerup. Enriyeu Castaldo spunea: "Când o femeie nu vorbește, să n-o întrerupi pentru nimic în lume". E clar, era mai norocos ca mine.
Și dacă tot nu vorbesc, între timp mai privesc la televizor, la știri:
- În Japonia a fost inventat un aparat de fotografiat digital cu un timp de expunere atât de scurt încât sunt șanse de a fotografia femeia cu gura închisă.
- Oamenii de știință britanici au fost nevoiți să stopeze experimentul "Câți bani poate cheltui o femeie", după ce Banca Angliei n-a mai putut să finanțeze experimentul.
- Cercetătorii britanici au mai făcut două studii. Unul din care rezultă că curajul la bărbați nu e așa de rar cum se crede, dovada cât de mulți se însoară.
- Rezultatele celui de-al doilea studiu au demonstrat că mult mai mulți bărbați și-ar părăsi nevestele, dacă ar ști să își facă bagajele.
- Unui bărbat i s-a furat cardul de credit. Nu a depus plângere deoarece hoțul cheltuia mai puțin decât nevastă-sa.
- Un studiu sociologic arată că bărbații, în general, ies la băut din două motive: 1) N-au nevastă și 2) Au nevastă.
Unele știri par de bine. Măcar mi-am dat seama că sunt un tip curajos.
În același timp sunt și foarte înțelegător pentru că nevastă-mea m-a bătut la cap toată ziua că are nevoie de o nouă garderobă pentru primavară-vară. Până la urmă n-am avut încotro și am cedat. I-am tăiat toate mânecile la hainele de iarnă.
Nu vreau să mai pățesc ca anul trecut, în Franța. Eram într-un magazin. Timp de mai bine de o oră nevastă-mea și-a ales o pălărie. Vânzătorul i-a adus pălării tot mai multe și mai multe. În sfârșit nevastă-mea s-a hotarât și-a spus:
- Cred că o iau pe aceasta. Vă rog să o împachetați.
Vânzătorul a tăcut și a pus palaria într-o cutie.
- Cât trebuie să achit? a întrebat nevastă-mea.
- Nimic, doamnă. Ați venit cu ea.
- Cred că o iau pe aceasta. Vă rog să o împachetați.
Vânzătorul a tăcut și a pus palaria într-o cutie.
- Cât trebuie să achit? a întrebat nevastă-mea.
- Nimic, doamnă. Ați venit cu ea.
Ieri mă plimbam prin parc și m-am așezat pe-o bancă să ma odihnesc puțin.
În fața mea, un indian navajo statea lângă un agent de vânzări pe o altă bancă... între ei se afla o pungă mare de hârtie... Indianul se uita de ceva vreme fix la punga de hârtie... - Vrei să știi ce e în pungă? a întrebat agentul de vânzări...
Indianul a tăcut, apoi, după un timp, a dat afirmativ din cap...
- E o sticlă de vin, a zis agentul... Am luat-o pentru nevastă-mea...
Indianul a tăcut iar o vreme... apoi a zis, grav, dând afirmativ din cap:
- Bun schimb ai făcut...
Agentul de vânzări mi-a dat o idee. Peste o săptămână e ziua nevesti-mii. M-am gândit să-i fac o surpriză neașteptată. Să-i fac cadou o ciocolată cu lapte. Știu, știu, o să ziceți: "Ce, asta consideri tu că e surpriză?" Sigur că este! Pentru că ea se așteaptă la o rochie!
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând: Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Friday, January 18, 2013
Concurență...? . . . . . . . [r.i.o.]
Impresioniștii au concurență serioasă
========================================================================
Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.Thursday, January 17, 2013
Ca un vânt prin blogosferă...sau ce mai vor divele
Ca sa fiu sinceră, altceva, cu totul altceva avusesem de gând să scriu astăzi.
Dar cum bântuiam eu așa, pe la miezul nopții prin blogosferă, la Miercurea fără cuvinte, printr-un blogroll, observ că la Chinezu apăruse un nou articol, pe care înca nu-l citisem. Zic să văd despre ce e vorba, poate face vreun casting. Când colo, nici vorbă. Doar pamfletiza un articolaș al unei dive, articolaș propagat ca un vânt prin blogosferă, stârnind o mulțime de reacții exagerate. În fond, foarte mult zgomot pentru nimic, adică pentru o gogoașă chestie ușurică, pe care mi-ar fi fost jenă s-o "arunc pe piață".
În reacțiile respective:
Wednesday, January 16, 2013
Tuesday, January 15, 2013
PIN-ul buclucaș
Gata, cred că am luat cam tot ce aveam pe listă! Lista mea din memorie, că n-am de gând să-mi fac liste decât poate când voi vedea că încep să mă senilizez. Sau poate că nu-mi fac și din încăpățânare. Tot așa cum, din încăpățânare, nu iau niciodată sau foarte rar cărucior. Poate și pentru că nu-mi place să fac multe cumpărături.
Vreau să mă așez la o coadă dar toate sunt mari. Parcă la casa asta de marcat e o coadă mai mică. Este dar observ că toți au cărucioarele pline sau pe-aproape. Numai femeia din fața mea nu-l are plin, are câteva chestii aruncate pe fundul lui. Le pot chiar inventaria: o pungă cu câteva lămâi, alta cu maxim 1,5 kg de mere, o cutie cu lapte, o punguță cu detergent de rufe manual, un baton de salam și un tub de pastă de dinți, un pachet de servetele... Puține, chiar mai puține ca mine. De ea scapă repede casiera. Dar mai sunt încă vreo 7-8 inși în fața noastră.
Coada merge cam greu. N-am vreo altă treabă grabnică decât că mă cam plictisesc așteptând. Am însă timp suficient pentru o trecere în revistă a ceea ce-am cumpărat și să-mi fac un calcul aproximativ asupra costului.
Sunday, January 13, 2013
Poveste neterminată...
 |
| Gara Predeal |
Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Nu mai văzuse Predealul de câțiva ani buni. Acesta era singurul motiv pentru care i se părea relativ interesantă revederea cu stațiunea.
Călătoria cu rapidul nu trebuia să fie prea lungă. Deși încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru relativ scurta durată a drumului.
Curiozitatea a omorât pisica?
O nouă definiție a curiozității...motanul meu
Life in Pictures este
o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri :
fotografie, muzica si poezie.
Saturday, January 12, 2013
Orașul de Smarald . . . (hw2)
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 2 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________
Dacă am supraviețuit păcălelii cu sfârșitul lumii din 21.12.2012, cu siguranță în 2013 avem ocazii nenumărate să ne mai uimească și alte lucruri, întâmplări...
Nu-i obligatoriu să fie asortată și încălțămintea, poate chiar deloc, dar putem asorta la altceva pantofi în diferite nuanțe de verde smarald:
Bijutierii s-au gândit la același lucru. Ne ofertează cu bijuterii minunate cu smaralde sau alte pietre de culoarea verde smarald.
Credeați că degetele și unghiilor vor scăpa? Vă înșelați! Nu va imaginați câtă determinare au creatorii.
Nu au fost uitate nici încheieturile mâinilor sau gâtul:
Fiindcă inspirația a fost de natură divină și toți creatorii au fost binecuvântați, am o viziune. Femeile vor umbla în uniformă. Mai lungă...
...sau ceva mai scurtă...
Iar pe podiumurile de modă deja au început să defileze modele-bărbați purtând hanorace verzui... Ochelarii și fardul sunt un must have.
Dacă nu...fugiți repede să citiți povestea lui L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz. E de neratat!
Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Etern simbol al primăverii, piatră a iubirii, credinței și fidelității
Dacă am supraviețuit păcălelii cu sfârșitul lumii din 21.12.2012, cu siguranță în 2013 avem ocazii nenumărate să ne mai uimească și alte lucruri, întâmplări...
Nu știu ce a declanșat un alt fenomen. Poate splendidul fluture de smarald (Papilio palinurus) ...
sau frumusețea insulei Kodiak din Alaska, supranumită Insula de smarald ...
sau poate Insofu, smaraldul elefant de 1,2 kg, descoperit în Zambia... Smaraldul, etern simbol al primaverii, piatră a iubirii, credinței și fidelității.
 |
| Smaraldul elefant, supranumit Insofu |
Nu știu. Ceea ce știu e că un val de inspirație a zguduit toată lumea modei.
În 2013 verdele smarald este deja culoarea preferata a celor mai multi designeri si specialisti in domeniu și decretată culoarea anului. Este considerată o nuanță elegantă, proaspătă, ducându-ne cu gândul la natură, la frumusețea ei.
Casa Gucci a hotărât: Femininele se vor îmbrăca astfel:
Nu-i obligatoriu să fie asortată și încălțămintea, poate chiar deloc, dar putem asorta la altceva pantofi în diferite nuanțe de verde smarald:
Nici industria cosmetică nu s-a lăsat mai prejos. Deja a pregătit farduri in tendințe:
Bijutierii s-au gândit la același lucru. Ne ofertează cu bijuterii minunate cu smaralde sau alte pietre de culoarea verde smarald.
Credeați că degetele și unghiilor vor scăpa? Vă înșelați! Nu va imaginați câtă determinare au creatorii.
Nu au fost uitate nici încheieturile mâinilor sau gâtul:
Iar pentru zilele foarte căduroase s-a conceput o soluție magică: un delicat boa verde smarald. Spre deliciul privitorilor pe care, probabil, îi vor trece toate căldurile dar asta e! Nu poate fi toată lumea mulțumita.
Fiindcă inspirația a fost de natură divină și toți creatorii au fost binecuvântați, am o viziune. Femeile vor umbla în uniformă. Mai lungă...
...sau ceva mai scurtă...
Nu va fi minunat? Eu sunt in extaz. Deja mi-am plănuit să caut toate bijuteriile verde smarald pe care le mai am, rochii, bluze, tricouri...apoi ceea ce imi lipsește am să cumpăr de urgență. Dacă designerii așa spun...e lege! Nu vreau să fiu arătată pe stradă cu degetul!
Dacă bărbaților le-a trecut măcar o clipă prin cap că ei scapă alinierii, nu s-au gândit bine. Nu puteau fi tocmai ei neglijați. Marii creatori îi tentează cu un costum la doi nasturi, Gucci. Verde smarald, cum altfel? Îl recomandă însuși Robert Patinson.
Iar pe podiumurile de modă deja au început să defileze modele-bărbați purtând hanorace verzui... Ochelarii și fardul sunt un must have.
Tot podiumurile de modă ne mai prezintă T-sirt-uri verde smarald, cu machiaje asortate. Și ochelari.
Fiind cam criză...zic totuși că avem două variante. Ori purtam haine verde smarald într-o veselie și mai cheltuim și ce nu avem ori ne cumparam ochelari care sa ne arate lumea colorată în verde smarald. Ca in Vrajitorul din Oz...în Orașul de Smarald. Vă mai amintiți?
Dacă nu...fugiți repede să citiți povestea lui L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz. E de neratat!
================================================
Nu uitaţi! La sfârşitul postării voastre faceţi trimitere către această pagină, specificând: Introduceţi în formularul de mai jos nume şi link (acestea vor apărea în tabelul ce se va genera automat).
Subscribe to:
Posts (Atom)