http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/09/
Octombrie și dimineață... Dimineață și ceață...
|
Jean Gabin |
O ura. Cum ura și umezeala aferentă ce se insinua în haine, în machiaj, în păr, parcă și în sufletul ei obosit. N-avea chef de nimic dar trebuia să facă deplasarea respectivă. Cu trenul.
Călătoriile cu trenul erau bune. Îi plăcea să observe natura umană pe îndelete. Era însă nedormită, de abia se târâse la gara care era la doar ceva mai mult de jumătate de kilometru de casă.
Biletul era luat, urcă și începu să-și caute locul. Afurisită ceață! Parcă era și în vagonul lung, de săgeată! De abia vedea oamenii...și, deși credea că urcase bine, nu-și găsea locul. Erau acolo toate numerele din vecinătate: 111, 112, 114, 116, 118...125, numai 115 nu. Ridicând din umeri se așeză pe 114. Doar ce plecase trenul că apăru un bătrânel revendicând acel 114. Și care-i spuse că a văzut el un 115 în cealaltă parte de vagon. Așa o fi fost. Își luă poșeta și trecu dincolo. Da, erau un 115 și un 117 lipite iar în față parcă 114 și 116.