Frumoasa greseala a lui Ernest

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

"Ah...soneria asta...suna cand e somnul mai dulce..." isi zise automat in gand. Dupa noaptea cam agitata, era exact ce n-avea nevoie. Cauta telefonul pe pipaite. Nu mai stia pe unde era tasta aia care-i inchidea gura. Uitase.... O gasi si apasa.

Duty free

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

.

Era în autobuzul pentru aeroport când primi SMS-ul. „Zborul dvs. cu numarul...a fost anulat. Pentru detalii va rugăm să ne contactati la... Ne cerem scuze pentru eventualele inconveniente.”

CĂLĂTORIA (Orgasm în Europolis)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Continuare de  AICI  și  AICI.

Discuțiile din jurul mesei orbitau, pe rând, în jurul fiecăruia. Cu toții erau reciproc curioși ce-i adusese acolo, la aceeași masă. 
Sebastian, care era de undeva de unde izvorăște Dunărea, venise chinuit de curiozitatea de a vedea unde se sfârșește ceea ce la el acasă era doar un pârâiaș.

CĂLĂTORIA (Evreicele)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Continuare de AICI.

Nu era nimeni în cameră. Era perfect, îi trebuia puțină liniște să dea un telefon pe care-l și dădu. Era așteptată să se prezinte a doua zi, de dimineață. Între 7,30 și 8,00.

CĂLĂTORIA (Franțuzoaica)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

După căutări meticuloase, aruncă ultime priviri paginilor. Găsise câte ceva. "Încercuise", (vorba vine), câteva numere de telefoane și adresele, vreo opt-nouă, poate. Le materializase pe o foaie albă de hârtie, cu pix albastru. Era o perioadă aglomerată, miezul verii, vârf de sezon.

Like a roller coaster

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

- Parfumul pe care-l porți... Ce parfum e ăsta? te întreb adulmecând din nou valurile fin parfumate care mă învăluie și mă amețesc. Am impresia că-mi paralizează gândurile, voința, mă tulbură profund și mă...îmblânzesc. Asta numai în preajma ta mi se întâmplă. E ceva ce doar tu poți să faci. Tu și parfumurile tale...

Eforturi în vremuri de criză

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Geme comerțul online de rochii, bluze sau pantaloni pe care nu prea le-ar îmbrăca nimeni poate doar dacă omenirea ar fi lovită de o uriașă criză de haine.

Un fel de „La mișto”

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Multa vreme n-am avut nici habar, nici nu eram interesata de el. Nu ca acum as fi. Dar, intr-o zi din anul trecut, Romania TV a patruns in casa noastra. Ori a aparut printre oferta de canale, ori l-am descoperit din pura intamplare, nici ca-mi mai amintesc.

De la început până la The End

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

N-am văzut-o niciodată jucând. Ori poate că da, in secvențe de pe vremea marelui mut, complet insuficiente însă pentru a-mi face o idee, nici măcar una vagă. Despre el însa citisem cândva, într-un almanah Cinema. Cu foarte mult timp în urmă, de ajuns de mult încât să fi uitat aproape totul. Perfect așa pentru că altfel aș fi fost stăpânită, poate, de unele impresii nepotrivite.

Eticheta. Greu de dezlipit...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Pe aripile vântului (1939) cred că m-a marcat pe viață. Întâi fiindcă l-am văzut pe la vreo 13 sau 14 ani. Cand caracterul e în formare. Apoi pentru că l-am văzut împreună cu sora mea, la cinema, și nu-s multe filme pe care să le fi văzut la cinematograf împreună. Îmi amintesc, ca acum, ca era iarnă, zăpadă multă, destul de frig afară și, așa cum știm unii dintre noi, destul de frig și în sală.

Pescăruși și H&M peste tot în Oslo

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

E timpul să aștern câteva cuvinte aici. Și apoi câteva imagini. 

În primul rînd, vă mulțumesc tuturor celor care m-ați mai vizitat în acest interval. Vă mulțumesc că v-ați găsit, când și când, timp căci știu că e prețios. Eu la capitolul timp stau cum nu se poate mai prost. Începând însă din acest ultim weekend, aș spune că am totuși ceva mai mult. Atât cât să pot așterne câteva articole despre ceea ce este pe aici.

Un Paște altfel

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Am avut un Paște altfel. Cu floarea Paștelui, ramuri de brad și de alte feluri necunoscute de arbuști. Paharul s-a nimerit absolut din intamplare sa aiba iepurași. 

Un fel de absență

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Sfaturi nesolicitate

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

- Să mă suni când ajungi, îi spusese. Eu o să fiu acolo. 

Veni privind spre clădirea unde ar fi trebuit să-l găsească. Sună. Nu-l vedea dar cineva, așezat pe o băncuță, tocmai răspundea la telefon...

O aștepta acolo, cu un zâmbet larg, într-o mână cu mobilul iar în cealaltă cu ceva ce se dovedi a fi un fir de floare. Pe lujer, înșirate câteva flori albe, la prima vedere părând boboci de trandafir. Frunzele arătau însă altceva. Erau boboci ai unei flori de o specie necunoscută. Delicați, fragili, foarte frumoși dar lipsiți complet de parfum.

ZeList - un fel de Zero cu ifose

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Ce este ZeList? Majoritatea celor care dețin un blog sau mai multe cunosc că ZeList este un fel de clasament după un “ceva” ce se cheamă punctaj. Care punctaj înseamnă... Oare ce înseamnă?

Chiar așa! Punctajul din topul ZeList înseamnă ceva? Are relevanță? Cuantifică ceva? Este cu adevărat un instrument util? Unul dintre răspunsurile oficiale ar fi că ZeList măsoară notorietatea în blogosferă. Care notorietate? Și de ce în blogosferă?!

Ești pasionat de robotică și programare? Înscrie-te la Campionatul de Fotbal Robotic!

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Cine gândea acum vreo treizeci de ani, mai precis pe 1 ianuarie 1983, ce impact extraordinar va avea internetul? Probabil că nu foarte mulți, mai ales că era un soi de aplicație croită pentru Departamentul Apărării din SUA. Pe atunci reprezenta Viitorul, acum înseamnă Prezentul. O invenție revoluționară care a ne-a schimbat complet viețile.

De la comunism la consumism

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

foto personală

Azi nu mai e vară. Deși, după ploile torențiale care nu se mai opreau, eu așa aș fi crezut. Calendarul însă îmi atrage atenția că scriu prostii, că n-a fost vară nici zilele trecute. Deci e doar sâmbătă. Sâmbătă, opt martie. Anul curent. 

Nici doamnă, nici țărancă

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Erau multe chestii pe care le ura. Recent mai adăugase la listă și small talk-ul. Automat și pe cei care vorbesc despre nimic cu o pasiune și-o frenezie pe care niciodata nu și le identificase.

Și unde mai multa vorba despre absolut nimic decât în tren?

Mergea atat de des cu trenul de-o vreme că uneori i se părea că o facuse dintotdeauna. Naveta. Ritualul îi intrase în reflex încat chiar și din somn s-ar fi trezit fix în gară. În oricare dintre cele două între care pendula pe șine.

Încrederea

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

foto personală

Acum cățiva ani, o clipă de neatenție a mamei mele a dus la un accident destul de urât: o fractură de șold. A ajuns în spital, la ortopedie. Am stat cu ea aproape permanent acolo. Plecam la miezul nopții, mă întorceam dimineața la 6,30-7,00. Timp de trei săptămâni într-un salon cu șase locuri, cam ca majoritatea saloanelor normale de spital de stat. Mama nu s-a plâns de nimic. Doar de dureri, puțin. 

Noile bebelușe

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Povești de când eram mică, mică...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Ursuletul Knut

Acum aproape doi ani, novice fiind prin blogosferă, ajungeam absolut aleatoriu pe bloguri diverse ca factura, neavand predilecție pentru un gen anume. Nici acum nu am, se observa usor din eterogenitatea blogroll-ului. Deci, fiind eu mică, mică prin online, de-ți trebuia lupa sa ma observi, am dat peste un personaj. Unul destul de misterios si extrem de locvace. L-am perceput ca pe un personaj desi, eram perfect constienta ca in spatele avatarului neconventional se afla un om real, cu toate curiozitatile si framantarile universal umane. La el, recunosc, exacerbate.

Clipa încremenită [2]

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

foto personală

Continuare de AICI

Văzură o casă de bilete mai liberă. Ce ușurare! O lăsă pe ea cu geanta de voiaj să-l aștepte la câțiva metri, lângă perete. Cele câteva minute cât dură până ce el veni cu biletele i se părură ore. Și lui la fel, probabil, căci îl observase cum se tot uita la ceas. 

Înhăță geanta de voiaj, o apucă pe ea de mână și porniră către linie. Mai aveau destul de puțin până să ajunga la tren când se auzi:

Prea frumos. Prea de poveste.

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

 
Prismele transparente mari, cristalizate rebel, aiuritor de neregulat și părând a fi creațiile unui artist atins de nebunia geniului mă fascinau.

Ne-am întâlnit cândva, cu multă vreme în urmă. A fost o întâlnire singulară, de aceea cu atât mai prețioasă a fost și, pe măsură ce se îndepărtează în timp, amintirea nu devine neclară, așa cum se petrec lucrurile cu amintirile, ci limpede, clară precum cristalul, nostalgică și aromată.

Reconsiderare

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Intru pe multe bloguri unde, mai ales intr-o anume zi, gasesc postate clipuri de pe YouTube. 

Daca fac comentarii la unele dintre ele inseamna ca le-am vazut & ascultat. In intregime sau macar primele 2-3 minute in cazul cand se intampla sa fie si piese lungi si care sa nu fie chiar ceea ce as asculta eu daca as asculta.

Google dansează

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Supraviețuitorii zăpezilor din grădina mea cu flori

Azi va fi o zi care ma va irita. Iar de la prea mult dulce, roșu/roz aprins, felicitări, declarații de iubire și muuuuulte, prea multe inimioare, adică prea mult kitsch...mi se va apleca. Azi, ca la un ordin, toate "dulcețurile" astea vor invada ecranele tv și online-ul. 

Clipa încremenită [1]

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Primăvara își înfrânsese de mult timiditatea instalându-se definitiv. Dichisită în smaraldul foșnitor al frunzelor în infinite texturi și forme și-n catifelate culori și nuanțe florale, natura se afla iremediabil sub vraja sa. În tot și toate: pământ, ființe și plante, se simțea o noua energie, cu fiecare zi mai copleșitoare, căreia nu i se puteau împotrivi.

Fantezii...efemere

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Prințese-măceșe cu diademe de cristal

Măceșe sângerii, inflorescențe explodate și parcă încremenite în timp și ultimele frunze verzi...prinse în dantela de zahăr de gheață...

Silabisind titluri din Scînteia

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

foto personală

Multe lucruri spunem că nu le (mai) facem în viață. Pe unele din principiu, pe altele din cauza unor experiențe care fie ne-au fost neplăcute, fie chiar dăunătoare, pe altele din saturație ori inexplicabilă lipsă de interes intervenită la un moment dat. Am spus-o și eu de mai multe ori în viață. Desigur, și de când scriu pe blog am tot declarat că nu mai pot face diverse. 

Rochia din catifea verde

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Toporași (Viola odorata)

Eram îndrăgostită rău. Da' rău de tot, atât de tare încât nu mă mulțumeam doar cu platonica admirație. Trebuia să și dețin obiectul pasiunii mele și ideea mi se înfipsese atât de bine în cap că-n anul ăla eram hotărâtă să fac tot ce trebuie.
Cu orice efort, cu orice preț.

(In)toleranță

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

În online nu poți scrie despre orice. Adică poți dar riști să ți-o iei. Imediat. Câteva teme sunt greu de abordat, nu din punct de vedere tehnic, că așa nu-i nicio problemă, ci greu de abordat fiindcă trebuie oarecare diplomație, sau mai multă, pentru că orice s-ar scrie despre unele subiecte, există cel puțin câteva persoane care se simt atacate, lezate parcă personal. Și care reacționează.

Am pățit-o și eu, că n-aveam cum să fac notă discordantă. Din fericire, la mine presupun că atmosfera n-a fost atât de propice unor contradicții serioase încât manifestările au rămas minore. Dar am înțeles "mesajul" mai ales când mi s-a cerut imperativ să șterg articolul, să îmi cer scuze și probabil urma să mi se ceară să-mi fac și harakiri în piața publică.

Turnul Babel

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Firma la care lucram avea tot mai mari probleme. Din blocul tehnic în care își desfășura activitatea o mulțime de personal, foarte diferențiat pe sectoare și acoperindu-le foarte bine în toate gamele posibile, se ajunsese la un moment dat ca toate acele persoane împreuna cu restul celor ce în activitatea lor își sprijineau ochii pe un PC, să fie "cazate" într-un singur corp de clădire. La început mai înghesuiți, apoi, în doar câteva luni, cu destule spații goale. Da, așa dispare o firmă. Ca și când s-ar topi...sau, mai degrabă, s-ar evapora.

Cheia de negăsit

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Drumul printre străduțe ce mușcau sinuos și parcă aleatoriu din munte le prilejui întâlnirea cu o mulțime de case noi-nouțe. Era destul de târziu. În doar câteva minute, cu blândețe și indiferență, seara avea să-și arunce vălurile albăstrii-cenușii peste toate. 

Într-un final, ajunseră. O bancă solitară, din lemn masiv, îi salută fără ifose, în tăcere deplină. Părea că ea este adevărata stăpână a locului. Pe lângă terenul de casă, în lateral se întindea un fel de alee cu pietriș natural, pe care se putea coborî în inima pădurii chiar cu autoturismul, în pantă lină. Lângă alee, trupuri maiestuoase de stejari, unii seculari, străjuiau casa și restul gospodăriei ridicate doar în visul avântat al bărbatului.  

România de bun simț

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

foto personală

De patru zile, un fluviu de cuvinte inundă toate canalele media, în principal ecranele televizoarelor. O reacție previzibilă, de altfel, fiindcă era imposibil ca toate aceste canale să nu încerce să stoarcă totul, și chiar mai mult, din  tragedia zilei de 20 ianuarie din Munții Apuseni. 

N-am fost martoră la toate cele care s-au derulat de atunci, fiind cam absentă de pe-acasă și având acces restrâns la mijloacele media. În ciuda acestui fapt mă declar oarecum învinsă, deja nu prea mai am puterea să ascult/privesc/citesc nimic. Nu neapărat din motivul suprasaturației.

Mizeria de sub preș

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Billy Wirth

• Bătăi crâncene în săli de clase, pe holuri, în curțile școlilor. Între fete, între băieți, la grămadă. Chiar între profesori și elevi. 
• Cadre didactice care parcă au uitat că trebuie să aibă o anume conduită...
• Persoane care s-au infiltrat în sistemul de învățământ ca profesori pe baza unor diplome false...
• Tot în școlile românești, scene și intrigi demne de Red Shoe Diaries. Red Shoe Diaries e o celebră dramă romantico-erotică din 1992 și care mie mi-a oferit întâlnirea cu un actor cu un farmec deosebit, Billy Wirth. Ca o paranteză, dacă poate fi găsit pe undeva, filmul chiar merită văzut...

Piramida azurie

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Gara din Predeal

Stabiliseră de comun acord deși ei îi era aproape indiferent locul. Putea fi foarte bine altul. Oricare altul. Faptul ca nu mai văzuse Predealul de ani buni fusese unicul motiv pentru care i se părea relativ interesantă reîntâlnirea cu stațiunea.

Călătoria cu rapidul nu avea sa fie prea lungă deși ea încă avea nedumerirea de ce el nu închiriase totuși un autoturism din București. Erau o mulțime de firme și își permitea. Chiar și pe el îl încercase același regret, exprimat cam cu jumătate de gură, dupa călătoria care adusese în compartiment o defilare de cam multe persoane pentru scurta durată a drumului. 

N-am înnebunit și nici sinucigașă nu sunt

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

LÍBER, -Ă, liberi, -e, adj.  

2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod.  

◊ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic, în opoziție cu determinismul. 

7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor.  

◊ Expr. (Adverbial)  b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești;  

Sursa: DEX '98 (1998) 

Cam asta spune DEX-ul despre "liber/liberă" și ceea ce derivă din. Desigur, am selectat din explicații/definiții doar ceea ce îmi este util.

Valsul nr. 2 și telecomanda fițoasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/2014/

Măceșe și chiciură...

O piesă muzicală de Ceaikovski s-a terminat... Îi urmează un vals ireal de frumos, compus de Dmitri Șostakovici, Valsul nr. 2. Atat de frumos încât poartă sufletul pe aripi de vis, făcându-l să zboare. Ca atunci cand suntem îndragostiti. 

Pacat ca valsul ține atat de puțin. Cam atât cât unele iubiri...